- Sugestia privind "ambitiile imperiale" ale Austriei in Europa de Est se bazeaza, desigur, pe precedente istorice cunoscute. Atat Marea Britanie, cat si Franta, de pilda, si-au mentinut dominatia economica asupra fostelor colonii dupa destramarea imperiilor lor. Si astazi fostele metropole au legaturi economice preferentiale cu aceste tari, desi ele se desfasoara dupa regulile economiei de piata si, in contextul globalizarii, incep sa-si piarda vechile trasaturi. India, de pilda, este pe cale de a deveni o putere economica mondiala si domina net piata de software, lasand mult in urma Marea Britanie la acest capitol. Din punct de vedere politic, relatiile dintre guvernele britanic si indian nu mai contin nici o urma de subordonare din partea fostei colonii. Franta, in schimb, se considera in permanenta indreptatita sa intervina in conflictele ce izbucnesc destul de frecvent in fostele sale colonii din Africa. Acestea sunt insa mult mai fragile din punct de vedere economic decat fostele colonii britanice si mult mai instabile politic decat acestea.
Revenind la presupusele ambitii imperiale ale Austriei in Europa de Est, probabil ca elementele esentiale aici sunt strict de ordin economic. Austria a "ocupat" un spatiu pe care nu-l voia nimeni, acela de investitor in tari nesigure si prea putin avansate, cum din pacate este si Romania, in ciuda potentialului ei. De la prima sa reactie, de repulsie fata de masele de "barbari" care o invadau din Est si puneau in pericol modul de viata al populatiei sale, Austria a evoluat spre o pozitie mult mai pragmatica si a inteles sa profite de o piata aproape libera, in care doar cativa investitori italieni se incumetasera sa se avante. Datorita vecinatatii, prima tara luata in vizor a fost Ungaria, iar Romania a urmat in momentul in care eforturile sale de adecvare la standardele europene au inceput sa produca rezultate si sa ofere garantii ca tara evolueaza intr-o directie buna. Asa se face ca acum, opozitia Austriei fata de aderarea Romaniei la Ue in 2007 aproape ca a disparut. Secretul "bunavointei" austriece poarta probabil numele Omv si Erste Bank, marile companii austriece care au castigat pozitii importante in economia romaneasca, prin adjudecarea Petrom si Bcr. S-a vorbit intotdeauna de substratul politic al acestor doua privatizari, alegerea unor companii austriece fiind explicata prin necesitatea de a asigura sprijinul unei Austrii ostile pentru aderarea Romaniei la Ue. Oricum ar sta lucrurile, intrarea pe piata romaneasca a unor investitori occidentali seriosi, cum sunt cele doua companii, nu poate sa ne faca decat bine.
Desigur, romanii sunt suspiciosi fata de orice ambitii imperiale in zona, mai ales cand precedentul istoric ne aminteste de perioada neagra a incorporarii Transilvaniei in statul ungar. Astazi insa, Austria si Ungaria nu sunt mari puteri, ci doar doua state mijlocii in interiorul Uniunii Europene, iar legile acesteia din urma fac imposibila orice "ambitie imperiala". In ceea ce priveste dominatia economica a unora sau altora asupra noastra, ea se datoreaza slabiciunii economiei romanesti, ale carei cauze tin strict de evolutiile noastre interne. Consecintele acestei situatii in epoca globalizarii nici macar nu au inceput sa apara.
Atat la reuniunea din Albania a presedintilor tarilor din Balcani, cat si la intalnirea cu Heinz Fischer, Traian Basescu a militat pentru ideea unitatii balcanice si necesitatea ca Bulgaria sa fie admisa in Ce odata cu Romania. Ce avantaje prezinta niste relatii afectuoase cu tari mai subdezvoltate economic ca noi?
- Pozitia presedintelui Basescu are o explicatie practica: Romania si Bulgaria fac obiectul aceluiasi tratat de aderare la Ue si nici un stat european nu-si va complica existenta cu o dubla ratificare a acestui document. Ue si-a facut deja bugetul pe urmatorii ani, luand in calcul ambele tari. In plus, repudierea Bulgariei ar face o impresie proasta, in majoritatea capitalelor europene, care, din pacate, nu fac o mare diferenta intre cele doua tari. Sa ne amintim totusi ca, intre 2000-2004, Bulgaria era mult mai bine apreciata de forurile de la Bruxelles pentru constiinciozitatea cu care-si facea temele stabilite de Comisia Europeana. Pe vremea aceea, romanii erau deranjati de orice intepatura venita din partea oficialilor bulgari. Si atunci, si acum, liderii politici romani si cei bulgari stiau foarte bine ca suntem sortiti unei aderari comune, indiferent de izbucnirile retorice dintr-o capitala sau cealalta. De fapt, Romania a inceput sa fie mai bine evaluata decat Bulgaria, abia de un an.
Acestor considerente europene, presedintele Basescu le-a adaugat, probabil, si planurile sale legate de zona Marii Negre, precum si aspiratiile sale de lider regional. Seful statului doreste, in mod clar, ca Romania sa-si valorifice atuurile evidente de care dispune: este cea mai mare tara din zona si cea mai stabila. Ca atare, ar trebui sa fie si cea mai puternica. Consolidarea unei pozitii de lider nu se face insa antagonizandu-ti partenerii, asa ca acum nu are nici un rost sa incercam sa ne desolidarizam de bulgari, indiferent de nivelul lor de dezvoltare. Aderarea se hotaraste la Bruxelles, nu la Bucuresti. S-ar putea ca insasi Ue sa aplice Bulgariei clauza de salvgardare, amanandu-i aderarea pana in 2008, caz in care Romania ar aparea automat ca tara mai avansata politic si economic decat vecina de la sud, fara sa faca valuri politice inutile.