S.O.S.
"Sunt ceea ce se cheama un trans-sexual"
Prenumele meu este Anton, si citindu-mi scrisoarea, veti intelege de ce nu pot sa-mi dau si numele de familie. Am 26 de ani si povestea pe care v-o spun poate parea un film de groaza. Sunt ceea ce se cheama un "trans-sexual". Inca din perioada copilariei, imi placea sa port mai degraba fuste decat pantaloni, preferam papusile, ma jucam de-a casa, ma parfumam si imi faceam unghiile cu rosu. Mama, care probabil ar fi vrut sa aiba o fata, si nu un baiat, ma incuraja in ereziile mele, pieptanandu-ma cu o bucla pe varful capului. Anii au trecut si n-am realizat, decat foarte tarziu, cat sunt de diferit fata de baietii de varsta mea - abia atunci cand au inceput sa ma ironizeze, spunandu-mi "fetita" si excluzandu-ma din grupul lor. Drept sa spun, eram prea crud ca sa ma simt afectat si ma simteam mult mai bine alaturi de fete, care imi acceptau bucuros compania. Dar pe masura ce am crescut, lucrurile s-au agravat. Am inceput pe ascuns sa ma imbrac in haine de femeie, sa ma machiez, cu toate ca dorinta de normalitate ma chinuia. De fapt, ma consider femeie intr-un trup de barbat. Nu pot lega prietenii cu nici o persoana. Cu o fata nu pot, pentru ca fetele nu ma atrag, cu un barbat nu pot, desi ma simt atras de barbati, pentru ca nu sunt homosexual. Cu toate aceste probleme, am reusit sa realizez ceva in viata. Am absolvit o facultate de management, lucrez in publicitate si sunt foarte bine cotat profesional. Insa ma simt la capatul puterilor. Idei nebunesti imi trec mereu prin minte. Femeia din mine incearca sa iasa la suprafata. De catva timp, am aflat despre trans-sexualism, considerat in unele tari ca o varianta a sexualitatii unei persoane. Apelez la dvs., in speranta ca dvs. sau cititorii revistei ma pot ajuta cu informatii si sfaturi legate de problema mea. Daca gasiti povestea prea socanta pentru a fi publicata in paginile publicatiei dvs., va inteleg. Nu cer decat sa mi se dea o sansa. Simt ca viata mea nu duce nicaieri.
Va multumesc,
Anton
Draga Anton,
Pentru o multime de oameni, cuvantul "trans-sexual" evoca prostitutia si decaderea morala, creaturile bizare pe care le vad prin revistele occidentale: fapturi cu chip de femeie, machiate si coafate modern, imbracate in rochii elegante si in pantofi cu tocuri inalte, tradate, insa, de un nas proeminent, masculin, de gatul prea gros, de mainile muschiuloase si mari... In spatele mastii se ascunde, insa, o realitate complexa si deloc fericita, pe care o descrii si tu. Anumiti barbati (numarul lor se ridica la zeci de mii) resimt, inca din timpul copilariei, dorinta imperioasa de a se imbraca si comporta ca femeile, nu din placere, ci din necesitatea de a se pune de acord cu o intimitate dramatic contrazisa de sexul lor. Travestiul este pentru ei o eliberare. Dar nu pentru toti. In disperare de cauza, unii trans-sexuali apeleaza la tratamente hormonale, pentru a-si accentua trasaturile femeiesti (finetea pielii, marimea sanilor etc.), iar altii recurg la operatii chirurgicale de schimbare de sex. Unul din marii specialisti ai problemei, americanul R. Stoller, afirma ca la originea deviatiei se afla "fustele mamei" (este si cazul tau) - un copil crescut de mic intr-un mediu feminizat excesiv (bunica, mama, matusa), al carui model si "miros" i s-au inoculat. Altii vorbesc despre disfunctii genetice. Cauza este pentru tine insa mai putin importanta, in comparatie cu solutiile pe care le cauti pentru a ajunge la un liman. Una dintre ele ar fi sa te duci la un psiholog sau un psihiatru. Sa te lasi de bunavoie exorcizat printr-un dialog pertinent si amanuntit, care sa coboare la inceputurile copilariei tale, pentru a detecta eventualele intamplari sau conditii familiale care ti-au deviat traiectoria sexuala. (Elemente de viata concreta, pierdute in subconstient, provoaca adevarate manipulari ale personalitatii umane.) O alta solutie ar fi sa mergi la un preot cu mare experienta duhovniceasca, de preferinta calugar, undeva, la o manastire izolata, fiindca asta iti va da incredere si curaj sa vorbesti. Ce vreau sa-ti sugerez este sa nu cedezi prea usor. Sa lupti pentru trupul si sexul in care te-a turnat Dumnezeu. Acorda-ti sansa aceasta: de a te intoarce la statutul pentru care ai fost creat. Incearca sa te apropii mai mult de indeletniciri masculine: fa sport, iesi la o bere cu colegii de firma, practica exercitii la o sala de body-building. Lucrul fizic asupra propriului trup intareste orgoliul si accentueaza valentele masculine. Da-ti timp. Nu recurge la masuri radicale. La hormoni sau la o operatie de schimbare de sex sa apelezi numai cand variantele normalitatii tale au fost epuizate integral. Pripeala poate sa-ti fie fatala.
Sanziana Pop