La peste un secol de la moarte, Anton Pavlovici Cehov continua sa fie printre cei mai frecventati si indragiti scriitori din lume. Piesele lui sunt reprezentate, cred, la fel de mult ca si cele ale lui Shakespeare (la noi, cel putin, nu e stagiune fara o premiera Cehov). Dupa dramaturgia si nuvelele lui s-au facut filme de referinta, reluate adesea de televiziuni, numele ii e invocat mereu in legatura cu noi generatii de prozatori, reeditarile si studiile contribuie si ele la o posteritate bogata, la prezenta lui Cehov in cotidianul cultural. Fireste, asta duce si la interesul pentru omul care, in numai 44 de ani (1860-1904), a reusit, cum doar marilor artisti le sta in putinta, sa construiasca o opera universala si perena. Omul, asa cum veti afla din biografia semnata de Henri Troyat, e la fel de demn de iubire ca si scrierile lui: bun, generos, entuziast, intelegator, modest, lucid, discret, tandru si plin de umor, cinstit si demn. Sunt prea multe calitati? Si inca nu le-am zis pe toate. Veti vedea, daca cititi cartea, ce specie rara de om e Cehov si cum nu-l poti decat iubi (marturisesc: eu sunt de o viata indragostita de el si opera lui imi e la propriu de capatai). Pe cat de profund cunoscator al istoriei si culturii ruse, pe atat de bun povestitor, romancierul si biograful francez de origine rusa Henri Troyat (pe numele lui adevarat Lev Tarasov) stie sa te faca partas, pe un esafodaj solid de documente, la viata unor personalitati istorice sau artistice, din copilarie si pana in ultima lor zi pamanteana, relevandu-ti, cand e cazul, geneza unor opere celebre, ecolul lor imediat, noutatea pe care o aduceau. Pastrandu-si sobrietatea si precizia imprumutate de la subiectul lui, si preluand tot de acolo ironia calda, tandretea, gustul amanuntului, Henri Troyat iti pune in fata sirul de evenimente, intamplari, fapte din existenta lui Cehov, si te lasa sa vezi si sa intelegi singur restul. Sa colaborezi in umplerea lor cu propriile ganduri si sentimente. Anton Pavlovici, ne ia la drum Troyat, s-a nascut intr-un orasel din sudul Rusiei, Taganrog, in familia unui bacan habotnic si autoritar. Era al treilea copil din cei sase - cinci baieti si o fata, nascuti de blanda si timorata Evghenia. Copilaria viitorului scriitor a fost nefericita, atat din pricina tiraniei paterne, cat si a saraciei. Constransi de tatal care nu ezita sa le aplice pedepse corporale si sa-i puna la munca de la varste fragede, copiii Cehov au fost dati totusi la scoli (parintii, proveniti din serbi, aveau ambitii sociale pentru progenitura). Odata cu intrarea lui Anton in adolescenta, tatal falit isi muta familia la Moscova, iar acestui al treilea fiu ii revine de la 16 ani obligatia de a-si intretine parintii si fratii. Incepuse sa scrie inca din gimnaziu si, in paralel cu studiile de medicina, colaboreaza cu schite la reviste umoristice, platit la numarul de randuri. Scrisul lui va fi unicul venit al familiei numeroase, pana la sfarsit. Ceea ce-l obliga sa scrie mult, sute si sute de schite si nuvele, in paralel cu exersarea profesiei de medic, de cele mai multe ori pe gratis, caci principiile lui morale si bunatatea funciara il faceau sa nu poata refuza ajutarea semenului in suferinta, in special a celui sarac. A muncit pana la istovire, s-a sacrificat pentru ai lui, pentru mujici, si mai ales la masa de scris, dar n-a fost, cum s-ar putea crede, un nefericit. Dimpotriva. S-a distrat si a ras mult, a fost iubit cu pasiune de femei (era un barbat frumos, cu trasaturi fine, era spiritual, plin de tandrete, cald si discret, dar, preocupat tot timpul de munca si obligatiile scriitoricesti, nu s-a insurat decat tarziu, cu trei ani inainte de a muri, si atunci doar fiindca iubita lui, actrita Olga Knipper, o dorea neaparat). A ajuns, in cele din urma, sa castige destul din scris si teatru pentru a-si cumpara proprietati, a voiaja in Occident, a face pe cheltuiala lui scoli si biblioteci. A avut vocatia prieteniei si s-a bucurat de afectiunea devotata a multor persoane (unele excedante), iar printre apropiatii dragi s-au numarat celebritati precum Tolstoi, Gorki, Bunin, Kuprin, pictorul Levitan, regizorul Stanislavski s.a. A cunoscut succesul, adoratia publicului si aprecierea confratilor cu Pescarusul, Trei surori, Livada de visini, a fost ales membru al sectiei de literatura a Academiei, si-a ingrijit o editie de opere complete, a devenit un fel de Vip al timpului, vanat de ziaristi, barfit in societate, invitat la tot felul de ceremonii si petreceri. A si suferit fizic enorm din pricina tuberculozei pe care a ignorat-o muncind pana la epuizare, calatorind din Shalin pana in marile capitale europene, strabatand Rusia cu iernile ei viforoase, asaltat mereu de musafiri, de veleitari, de bolnavi cerand consultatii pana la sfarsitul prematur. Henri Troyat reconstituie viata lui Cehov pas cu pas, reproducand fragmente din bogata lui corespondenta, din jurnalele si memoriile celor ce l-au cunoscut, din presa timpului. Fara sa fantazeze deloc, el da coerenta si ritm romanesc acestui colaj, iar la sfarsitul lecturii Cehov iti devine si mai drag.