Opinii legate de interviul publicat in nr. 711 al revistei,
sub semnatura Corinei Pavel
"Sunt roman, dar am si sange de ungur dupa bunica"
Sa va ajute Dumnezeu! Cu dragoste si bunatate, veti sparge orice obstacol. Dragostea este tot ce este mai bun si mai sfant. Continuati sa ajutati si sa fiti buni. Adevarul si bunatatea inving pe oricine si orice. Aveti sansa de a fi iubiti de toata lumea. Sunt roman, dar am si sange de ungur, dupa bunica, si sunt mandru de oameni ca voi.
Dan Chiosu - e-mail: dchiosu@yahoo.com
"Dusmanii nostri nu sunt maghiarii,
iar dusmanii maghiarilor nu suntem noi"
Cred ca atat noi, cat si maghiarii avem nevoie de cat mai multi oameni ca acestia. Ei reprezinta un factor de stabilitate. Cinste lor! Dusmanii nostri nu sunt maghiarii si dusmanii maghiarilor nu suntem noi. Si noi, si maghiarii avem un dusman comun: saracia. Impotriva saraciei trebuie sa luptam cu totii, nu conteaza daca suntem maghiari sau romani.
Kalo - e-mail: kalo@yahoo.com
"Felicitari!"
Am citit articolul si-am plans... In copilaria mea, am fost in tabara la Lunca Bradului, era o tabara mixta, romani si maghiari. Am legat o prietenie c-un baiat din Targu-Mures si-am corespondat multi ani... Familia mea n-a avut nimic de obiectat. Mai mult de atat, tatal meu era nascut in Oradea, si mama in Bucuresti. Acum, totul s-a transformat in ura, si nu stiu de ce si cine are de castigat din asta. Doresc acestei familii minunate multa sanatate si fericire, alaturi de copiii lor! Am trimis articolul prietenei mele, care are o casa de vacanta la Izvorul Muresului. Cand voi veni in tara si voi merge la Izvorul Muresului, voi trece pe la Pensiunea "Bianca" si poate voi afla telefonul lor, sa-i felicit personal. Deoarece se apropie Sarbatorile Pascale, le urez Paste Fericit!
(Un gand bun de la Elena si familia ei din Florida!)
Elena Olariu - e-mail: olariuelena@aol.com
"Aceasta femeie este -
nu unguroaica in primul rand, ci om"
Ce bine ca mai exista si astfel de oameni! Sper din toata inima ca sunt mai multi. Secuimea (si ma refer aici la cei implicati in politica) ar trebui sa se orienteze nu spre Ungaria, ci impreuna cu romanii sa puna umar langa umar si sa faca sa fie mai bine la noi. Caci la o adica, nimeni nu vine sa ne ajute, nici macar ungurii din Ungaria pe secuii nostri. Aceasta femeie este - nu unguroaica in primul rand, ci om, iar mama ei, asa simpla cum era, o inteleapta. Intelepciunea implica automat si bun-simt. Dumnezeu ne-a imprastiat pe pamantul asta pe mai multe natii. Apoi ne-a dat porunca sa ne inmultim si sa ne iubim. Si ce facem noi?... Iubire tuturor!
Dorina - e-mail: dorina@tele2.ch
"Eu sunt romanca, dar ma inteleg foarte bine
cu vecinii mei, care sunt secui"
De cand am vazut prima data pensiunea "Bianca", am spus ca aceasta casa arata ca sufletul celor ce o au. Este cea mai frumoasa casa de vacanta pe care am vazut-o. Si noi avem o casuta in Izvorul Muresului, de aceea o stim bine. Acesti oameni sunt extraordinari. Eu sunt romanca, dar ma inteleg foarte bine cu vecinii mei, care sunt secui. Totdeauna, cand am nevoie de ajutorul lor, isi lasa treburile si vin sa ma ajute. De 20 de ani de cand merg acolo, si stau 3-4 luni pe an, ma impac foarte bine cu ei. Pot sa spun ca ii iubesc. Pentru mine, acolo, la Izvorul Muresului, este Raiul, si in privinta locului, si in privinta oamenilor. Va multumesc pentru acest articol. Mi-ati facut aceste zile, pana plec acolo, fericite.
Nety - e-mail: nety1949@yahoo.com
"Draga Katalin, o sa tin acest articol
in colectia mea cu articole de suflet"
Nu am cuvinte, cata admiratie am pentru aceasta sotie. Citind acest articol, intr-adevar cred ca Dumnezeu i-a pus impreuna pe cei doi. Nu am intalnit de mult atata intelepciune la o persoana. Asa este, ura este cel mai mare pacat. Si graba de a comenta pripit sau a lua de bun ceea ce auzi, de a lua decizii pripite e tare primejdioasa. Sunt casatorita cu un cetatean american, un om nemaipomenit. Daca nu era el, nu ramaneam aici, in America, pentru ca nu ma simt acasa. Dar asta nu inseamna ca toti americanii sunt la fel. Nicaieri nu exista padure fara uscaturi. Este o zicala: "Nu judeca pe om dupa haine, ci dupa fapte". In cazul de fata: "Nu judeca dupa nationalitate, ci dupa suflet", sau mai bine, nu judeca deloc, ca asta o va face Dumnezeu. Draga Katalin, o sa tin acest articol in colectia mea cu articole de suflet. Iar cand o sa am ocazia, o sa vizitez pensiunea "Bianca". Cu dragoste,
Maria - e-mail: nicmaria@yahoo.com
"Aici, romanii si maghiarii sunt ca fratii"
Acum traiesc in America. Aici, romanii si maghiarii sunt ca fratii, merg la ambele biserici (catolica si ortodoxa), la picnicuri si altele... Depinde foarte mult de educatie, dar maghiarii, romanii sau orice alta nationalitate, toti sunt oameni creati de Dumnezeu, fara nici o diferentiere, ei trebuie sa urmeze poruncile Creatorului: sa ne iubim si sa ne ajutam... sa fim buni, iertatori, intelegatori. Numai asa, si noi, fiecare la randul sau, vom primi bunatate, ingaduinta, dragoste... Sunt romanca, dar cunosc unguri, oameni admirabili. Acolo unde traiesti, trebuie sa fii capabil sa iti sfintesti locul. Toata admiratia pentru "Formula As" pentru tot ce construieste. Toate publicatiile, de oriunde, ar trebui sa ajute la buna intelegere intre oameni. Toti, numai impreuna, ne putem face viata mai frumoasa, soarele lumineaza la fel de tare pentru toti, sa il primim in inimi si suflete si sa fim buni.
Nastase - e-mail: nvivibv@yahoo.com
"Ati reusit, prin iubire
si intelegere, sa invingeti"
Stimata redactie,
Fiindca de ani si ani de cand va urmaresc, constat cate lucruri bune si ajutor oferiti, cer permisiunea si sprijinul ca prin dvs. sa pot oferi cateva randuri de respect, stima si apreciere pentru familia Costel si Katalin Ileana, din Miercurea Ciuc.
Onorata familie Ileana,
Impreuna cu sotia mea, Simona, cu care devoram, as putea spune, revista "Formula As" de multi ani, am avut marea bucurie ca in nr. 711 al revistei sa citim articolul publicat de Corina Pavel. Articolul pentru noi este ca un roman destul de consistent al vietii dvs.
Traindu-ne viata de zi cu zi, cu prea putine lucruri bune si restul rele, ajungi sa crezi ca asa este dat sa fie totul, intors pe dos. Realitatea este cu totul alta, spre marele nostru noroc. Tot ce este frumos, drept, cinstit si merituos nu va disparea in veci si iese la suprafata cand te astepti cel mai putin. O dovada concreta o constituie si viata dvs., prin felul cum ati luptat (pentru o cauza dreapta) si ati invins toate piedicile aparute. Sunteti cu adevarat dovada ca Dumnezeu nu a facut un efort in zadar plamadind oameni, si nu romani, unguri etc. etc. Ati reusit prin iubire si intelegere sa invingeti si sa nu dati curs unor lucruri marsave ce v-ar fi ingropat in mizerie.
Va felicitam, va apreciem si ne bucuram ca existati. Va dorim sa ramaneti aceeasi familie frumoasa si unita. Sa fiti sanatosi si sa aveti sorti de izbanda in continuare. Sunteti pe buna dreptate un exemplu demn, din care pot invata multe conducatorii de pretutindeni, pe care lumea ii alege si care, prin deciziile lor, de cele mai multe ori, fac ca cei ce i-au ales sa traiasca monstruozitati. Istoria ne ofera o multitudine de dovezi triste, viu graitoare. Sa aveti parte numai de bine. Cu stima,
Simona si Eugen Bejan - e-mail: eugenbejan@yahoo.com
Pastele la New York
Cine mai stie cati romani mai sunt in New York? Statistici mai vechi vorbeau de patru sute de mii, dar asta era inainte de marele exod din anii 90. Cert e un lucru: an de an, tot mai multi romani se aduna in noaptea Invierii la cele 9 biserici romanesti din New York. Si parca cerul se lumineaza de la lumina lumanarilor aprinse de ei, lumea devine mai buna, tara e mai aproape. Te vezi si te saluti cu cei pe care ii cunosti, dar si cu cei pe care nu-i cunosti: "Cristos a inviat!". "Adevarat a inviat!".
In Sunnyside, "cartierul romanesc", asa cum ne place noua sa spunem, este biserica sufletului meu. E o bisericuta luminoasa, calda si primitoare, incapatoare pentru cei atat de multi ce vin aici. Te simti aici in Casa Domnului. Temeliile bisericii "Sf. Nicolae" au fost puse in 1984, de parintele Vasile Vasilache. De chipul sau luminos isi amintesc toti cei ce l-au cunoscut. Iar cei ce nu au avut aceasta sansa cu siguranta ca au auzit multe despre el.
L-am intalnit in primul an cand am ajuns la New York. O fata de sfant. O barba mare, alba, un chip luminat de ganduri bune, o voce care nu trada cei 90 de ani, o statura dreapta si impunatoare. Si, mai presus de toate, un suflet milos. Perfect racordat la lumea dinamica a secolului Xxi, parintele nu impunea reguli stricte enoriasilor, ci doar ne tolera cu pacatele noastre, programul aglomerat, orele neobisnuite la care ii bateam in usa bisericii. Iar el iesea din chilia sa si ne asculta.
Parintele Vasile s-a dus in cer in ziua de Boboteaza, acum trei ani. Dar aura lui pluteste inca in jurul lacasului sfant pe care l-a creat. Iar noua ne e in continuare dor de blandul nostru Parinte. Cristos a inviat!
Mihaela Costin -
e-mail: michelle_costin@yahoo.com