Salata Verde
Provine din indepartatul Egipt, unde a fost cultivata pentru prima oara acum mai bine de 3000 de ani, pentru ca apoi sa fie preluata de greci si de romani si sa se raspandeasca in toata Europa. In prezent, exista nenumarate varietati de salata verde, de la cea europeana banala, la cea cu frunze incretite, venita de la poalele Caucazului sau la salata chinezeasca, cu frunzele moi si ceva mai groase. La noi in tara, salata verde se cultiva de peste o mie de ani, fiind printre putinele alimente cu gust amarui din bucataria traditionala romaneasca. Daca in traditiile culinare occidentale sau extrem orientale intalnim si alte verdeturi, cum ar fi andivele sau anghinarea, care au acest gust, la noi, salata este singurul elixir amar cu efecte detoxifiante, consumat pe scara larga. Iar substantele cu gust usor amarui din frunzele salatei au proprietati cu adevarat miraculoase, mai ales atunci cand sunt consumate in cantitati mari. Ele stimuleaza digestia si metabolismul, dreneaza si tonifica ficatul, intensifica tranzitul intestinal, inlatura atonia ("lenea") organelor interne, curata vasele de sange si regleaza activitatea anumitor glande endocrine. In medicina monahala, alaturi de semintele de dovleac, salata era un remediu purificator extraordinar, fiind folosita pentru tratarea unei vaste game de boli, de la simplele colite, la temutul sifilis sau cancer. Iata, in continuare, recomandarile terapeutice pentru salata verde:
Ingrasare, obezitate - se consuma salata verde, atat inainte de masa, cat si in timpul ei, cu alte feluri de mancare. Daca veti reusi sa consumati 500 de grame de salata pe zi, veti constata dupa o saptamana o scadere sensibila in greutate. Motivul? Accelerarea proceselor de eliminare, reducerea volumului de hrana bogata in calorii consumata si, nu in ultimul rand, o reglare spontana a apetitului.
Dischinezie biliara, hepatita cronica - se recomanda salata creata, cu frunzele ceva mai tari, care, desi sunt mai aspre si destul de amare, au un efect puternic, de drenare a ficatului si de stimulare a activitatii sale. Se face o cura de doua saptamani, timp in care se consuma doua-trei farfurii de salata pe zi, la inceputul meselor principale, ca aperitiv.
Ateroscleroza, tromboflebita si arterita obliteranta - se consuma salata verde, asezonata cu uleiuri obtinute prin presare la rece si otet de mere. Cele trei componente au efecte puternice de curatare a vaselor de sange, de reducere a colesterolului, precum si de fluidificare a sangelui. Acelasi tratament este valabil pentru cazurile de valori crescute ale colesterolului si ale glicemiei.
Digestie lenta - cu un sfert de ora inainte de masa se consuma salata verde acrita din belsug cu otet de mere si presarata cu putin piper negru. Efectul tonic digestiv apare negresit.
Hiperexcitabilitate nervoasa si sexuala - unul din motivele pentru care salata (la fel ca si laptuca ori semintele de dovleac) era foarte apreciata in medicina monastica este acela ca diminueaza pasiunile si ajuta la controlul simturilor. Ca atare, consumarea sa din belsug este recomandata ca un valoros adjuvant in tratament, nu numai pentru hiperexcitabilitate, ci si in alcoolism, tabagism, ori chiar in dependenta de narcotice.
Constipatie - se recomanda adaugarea de ulei de masline in salata si acrirea ei cu suc de fructe verzi (corcoduse, prune, caise etc.). Salata verde, avand un volum mare, joaca rolul unui piston care impinge continutul intestinului si il curata, in timp ce celelalte doua ingrediente mentionate faciliteaza procesele de eliminare.
Bolile cauzate de intoxicare (guta, reumatism, alergie s.a.) - consumul unor mari cantitati de salata verde faciliteaza eliminarea toxinelor, mai ales prin intestinul gros. Secretul reusitei tratamentului este sa mancati o cantitate suficienta de salata zilnic si sa beti multe lichide (apa de izvor, ceai de banutei ori de papadie). O cura de detoxifiere cu salata verde dureaza minimum o luna, timp in care se mananca cel putin un sfert de kilogram de salata verde pe zi.
Precautii: persoanele care sufera de colita de fermentatie vor consuma cu moderatie salata verde si doar atunci cand este de curand preparata, altfel existand riscul agravarii acestei afectiuni.
Leusteanul
Este o planta mediteraneana, descoperita si folosita pentru prima data ca aliment pe actualul teritoriu al Italiei. De altfel, in aceasta zona a existat si partial mai exista un adevarat cult pentru aceasta iarba aromatica, care era considerata nu doar un simplu zarzavat, ci si un medicament redutabil, si chiar un elixir magic foarte eficient. Nu se stie exact cand a ajuns sa fie folosit leusteanul pe teritoriul tarii noastre, probabil inaintea invaziei romane, insa a fost foarte bine adaptat, devenind un medicament uzual, folosit de medicina populara in mai toate regiunile. In vremurile recente, virtutile terapeutice ale leusteanului au fost complet ignorate, fiind considerat un simplu zarzavat. Aceasta pana de curand, cand studii farmacologice facute in Italia, Turcia si Spania au aratat ca leusteanul, nelipsitul zarzavat din traditionalele borsuri romanesti, este mai degraba planta medicinala, decat condiment. Principiile active pe care le contine au o puternica actiune terapeutica asupra aparatului respirator, a aparatului reno-urinar, asupra sistemului endocrin si a celui imunitar. Este un excelent remediu pentru prevenirea bolilor, atunci cand este consumat sistematic ca aliment, putand deveni la nevoie - atunci cand este dozat corespunzator - si un remediu eficient intr-o multitudine de boli, dintre care enumeram:
Indigestie, dispepsie - se face o cura de zece zile, timp in care se consuma suc de leustean, cate 2 lingurite inaintea meselor principale. Are puternice efecte de stimulare a secretiilor care ajuta in procesul de digestie, stimuleaza peristaltismul tubului digestiv. Are, de asemenea, o puternica actiune antiinflamatoare si antiseptica, fiind recomandat in colecistita, enterita, precum si in colita de putrefactie.
Anorexie - cu un sfert de ora inainte de masa, se consuma una-doua frunze proaspete de leustean, care se mesteca indelung. Uleiurile volatile si substantele amare pe care le contin sunt un excelent stimulent digestiv si maresc in mod armonios pofta de mancare. Are - se pare - si efecte tonice nervoase, fiind eficient si in cazul anorexiei psihice. Un element interesant este ca atunci cand sunt consumate in cantitati mai mari (cinci-zece frunze o data), efectul frunzelor de leustean este cel opus, diminuand pofta de mancare.
Litiaza renala - un studiu validat de comisia europeana de profil arata faptul ca sucul proaspat de leustean (10 lingurite la o cana de suc de morcov, cu care se bea combinat) ajuta la dizolvarea pietrelor la rinichi si previne formarea lor. Atunci cand nu exista leustean proaspat la indemana, efecte excelente se obtin si prin consumarea zilnica a 1-2 cani de infuzie combinata, preparata din doua lingurite de planta uscata la 250 ml de apa.
Raceala, gripa, bronsita - pentru prevenire se consuma frunze de leustean proaspete, care contin uleiuri volatile cu o actiune antiinfectioasa puternica si polizaharide cu o actiune de stimulare a sistemului imunitar. Atunci cand boala s-a instalat, se administreaza suc proaspat de leustean, 10-12 lingurite pe zi, care are efecte antiseptice, expectorante, si mareste capacitatea naturala a organismului de a combate infectia.
Colici intestinale, spasme digestive - se bea o cana de ceai fierbinte de leustean, obtinut prin oparirea a 2 lingurite de frunze uscate cu 250 de ml de apa. Leusteanul contine cinci substante volatile care combat spasmele, fiind printre cele mai eficiente antispastice din flora mondiala.
Utilizari externe ale leusteanului
Pete pe piele - se freaca pielea pe zona afectata cu frunze proaspete de leustean, zdrobite in prealabil. Aplicatia dureaza cinci minute si se repeta de doua ori pe zi, vreme de o saptamana. Efectele sunt exceptionale, in cazul petelor care apar in contact cu diverse substante chimice. In cazul petelor pe piele, care apar pe fondul unor tulburari interne, tratamentul extern este dublat cu o cura de dezintoxicare cu o durata de minimum doua saptamani, timp in care se iau 12 lingurite de suc de leustean pe zi.
Reactii alergice - frunzele proaspete de leustean se toaca foarte bine pe o planseta de lemn sau se dau prin masina, dupa care se invelesc intr-un tifon subtire si se aplica pe locul afectat, unde se lasa vreme de o ora. Are efecte antialergice directe, diminueaza inflamatia, calmeaza mancarimile.
Dureri de gat, amigdalita - se face gargara cu infuzie fierbinte de frunze uscate de leustean (4 linguri la o jumatate de cana de apa).
Precautii la tratamentul intern cu leustean: Nu se foloseste in perioada sarcinii. Poate fi uneori iritativ in infectiile renale.
Magie
In Muntii Apuseni, fetelor aflate al pubertate si adolescentelor li se dadea sa manance dimineata turte de grau cu leustean verde, ca sa fie ferite de "sburatori si alte ispitiri necurate". In Italia, in provincia Liguria, se credea ca cel sau cea care poarta cateva frunze sau bucati de leustean la el/ea va deveni foarte atractiv pentru sexul opus. Adaugate in apa de baie, frunzele de leustean alunga gandurile negre. Daca este recoltata radacina de leustean in Vinerea Mare, ajuta la alungarea spiritelor rele. Femeia care face baie cu frunze de leustean si flori de trandafir poate trezi dragostea in cel pe care il iubeste. Femeile slave purtau leustean in ziua nuntii, ca sa aiba o casnicie fericita.
Se mai spune despre leustean ca fereste de influentele nefaste ale lunii pline.
Forme de preparare si administrare
Sucul de frunze
Pentru a obtine sucul de leustean sau de salata verde se mixeaza o mana de frunze proaspete, la care s-au adaugat patru linguri de apa, dupa care se lasa jumatate de ora sa macereze si se filtreaza. Licoarea obtinuta este bine sa se consume imediat sau sa fie pastrata la frigider, dar nu mai mult de 4 ore.
Sucul proaspat obtinut din frunzele de leustean este un puternic medicament, care de obicei nu se administreaza singur, ci diluat in putin suc de radacina de morcov. De regula, se iau de 4 ori pe zi cate 3-4 lingurite de suc de frunze de leustean, diluate in cate un sfert de pahar de suc de morcov.
Infuzia combinata
Cum arata si numele, se combina extractia la rece cu cea la cald, ajutand astfel la conservarea principiilor active. Se prepara astfel: 2 lingurite de frunze uscate si maruntite se lasa la inmuiat intr-o jumatate de cana de apa de seara pana dimineata, cand se filtreaza; maceratul se pune deoparte, iar planta ramasa se opareste cu o jumatate de cana de apa fierbinte 20 minute, dupa care se filtreaza; se combina cele doua extracte. Se bea acest preparat cu un sfert de ora inainte de masa. In cazul in care nu avem planta uscata, se folosesc frunzele proaspete, triplandu-se cantitatea. Doza: 3 cani pe zi.