- Legea lustratiei este pe cat de necesara, pe atat de intarziata. Din pacate, necesitatea ei tine astazi mai mult de cunoasterea exacta a istoriei decat de efectele practice pe care le-ar putea avea. Nu poate fi decat o ironie amara faptul ca ni se propune o lege a lustratiei tocmai acum, la mai bine de 16 ani de la Proclamatia de la Timisoara, cand ar fi expirat deja termenul propus de initiatorul punctului 8, George Serban, pentru retragerea din viata publica a autorilor represiunii comuniste. Daca lustratia s-ar fi aplicat imediat dupa revolutia din decembrie 1989, Romania ar fi fost condusa, din primii ani ai noii sale existente, de alti oameni si nu de esalonul 2 al conducerii Pcr, asociati cu securistii recuperati rapid de noua putere. Resursele economice ale tarii nu ar fi fost acaparate de retelele create imediat de oamenii politici ai momentului, cu oamenii de afaceri dubiosi. Am fi avut un stat de drept, pentru ca faradelegile noilor imbogatiti nu ar fi trebuit protejate de rigorile legii, prin magistrati obedienti si corupti. Aceasta evolutie nu a fost insa posibila, din cauza modului in care a fost preluata puterea in 1989/1990. Mineriadele au fost cele mai elocvente exemple ale persistentei vechilor structuri represive dupa revolutia anticomunista.
Cu alte cuvinte, raul a fost facut, iar acum nu putem decat sa lucram la remedierea lui prin aplicarea neabatuta a standardelor europene. Ar merita poate sa meditam si asupra faptului ca lustratia nu este o conditie a aderarii, iar Romania a indeplinit deja conditiile politice ale acquis-ului.
Lustratia este deci o problema a noastra, interna, o datorie fata de istorie si fata de tinerii care nu au cunoscut mizeria morala si ororile regimului comunist. Lustratia trebuie insa dublata de desecretizarea dosarelor Securitatii si de o ampla dezbatere pe tema activitatii Comisiei prezidentiale pentru analiza crimelor comunismului si a Institutului pentru studierea crimelor regimului comunist. Numai asa va fi scos la iveala adevarul despre comunism, regim represiv in care au trait aproape toti adultii acestei tari, dar de crimele caruia raspund doar cateva categorii precise.
Daca adevarul trebuie cunoscut, in schimb eliminarea din viata publica a colaboratorilor sistemului comunist represiv va intampina dificultati practice considerabile: aplicarea legii in termen de 30 de zile de la publicarea in Monitorul Oficial ar duce la incalcarea Constitutiei, deoarece ar insemna ca legea s-ar aplica retroactiv in cazul parlamentarilor. Acestia, ca si presedintele tarii, si-au obtinut mandatele printr-un vot direct, care nu poate fi invalidat. In plus, Cedo nu priveste cu ochi buni limitarea libertatilor cetatenesti si a dat deja verdicte care au sanctionat aplicarea Legii lustratiei in alte tari. Dezbaterile pe aceste teme vor fi interminabile si inutile. Demascarea comunismului insa va duce indirect la asanarea clasei politice: mult mai bine informati despre trecutul candidatilor, alegatorii vor elimina prin vot sechelele trecutului. Democratia are propriile mecanisme de curatire - mai lente, dar mai sanatoase.
Divortul Tariceanu - Basescu pare sa se apropie de final. Care credeti ca este adevaratul motiv, dincolo de vizibila nepotrivire de caracter?
- Divortul dintre presedinte si premier a devenit un adevarat razboi, dar adevarata sa cauza este greu de definit. Presedintele a avut darul de a-i irita pe liberali inca din luna februarie, cand a cerut alegeri anticipate, desi nu Pnl era vizat de sugestia prezidentiala, ci Partidul Conservator, care tocmai contribuise cu un vot decisiv la alegerea lui Adrian Nastase si Nicolae Vacaroiu in fruntea Camerelor Parlamentului. In ciuda asigurarilor date de Traian Basescu, primul ministru Calin Popescu Tariceanu s-a simtit amenintat. Sentimentul i-a fost indus si intretinut de o serie de cercuri liberale, apropiate, se pare, de omul de afaceri Dinu Patriciu. Istoria s-a amplificat in luna iunie, cand premierul a renuntat la demisia pe care o anuntase public in vederea declansarii anticipatelor. Traian Basescu a acuzat atunci public influenta grupurilor de interese asupra guvernului. Accelerarea anchetei in cazul Patriciu a dus si la intensificarea atacurilor liberalilor la adresa presedintelui, declarat public inamic al Pnl si etichetat de Dinu Patriciu drept "ciobanul acestei tari". Evident, nici Traian Basescu nu a ramas pasiv si a punctat o serie de neimpliniri si ezitari ale executivului. Conflictul a escaladat si a ajuns la ruptura actuala, care se agraveaza pe zi ce trece.
Daca tragem linie si incercam sa identificam cauzele "divortului" constatam ca, dincolo de retorica politica, singurul element palpabil este conflictul direct dintre Dinu Patriciu si Traian Basescu, de la care par sa fi pornit toate ostilitatile. Intre timp, acestui conflict i s-a adaugat rivalitatea evidenta dintre ministrii liberali si cei democrati. Nimeni nu poate dovedi ca seful statului se afla in spatele anchetei Parchetului General. Pe de alta parte, incapacitatea procurorilor de a finaliza dosarul Patriciu si de a-l trimite in instanta mentine o stare de incertitudine si ridica multe semne de intrebare. Situatia nu poate dura insa la infinit si va fi clarificata probabil in cele din urma in instanta. Intre timp insa, in plan politic, creste febra electorala, care ar putea duce la randul ei la alta clarificare necesara.