Desi acopera exact continutul, titlul comercial al acestei carti ar putea crea confuzie: nu e vorba de romantari facile, de tipul "Femei celebre", ci de un studiu pe cat de serios pe atat de placut scris despre figurile feminine care au influentat istoria Frantei din secolul al Xv-lea si pana la revolutia din 1789. Fara sa fie manifest feminista, profesoara italiana specialista in cultura franceza demonstreaza folosind documente fiabile ca, in ciuda misoginismului oficial, o serie de doamne, ajunse ca sotii sau favorite alaturi de monarhi, au reusit sa orienteze deciziile politice ale acestora si sa conduca din umbra jocurile puterii. Dar, mai intai, o mica recapitulare. Dupa cum bine stiti, traditia de sorginte greco-romana si iudeo-crestina considera femeia inferioara intelectual, moral si psihic barbatului, socotit singurul in stare sa ia decizii si sa conduca destine. Inceputurile Evului Mediu consemneaza o crestere progresiva a drepturilor "sexului slab": nobilelor li se ingaduie sa mosteneasca titluri si feude, iar femeilor din clasele inferioare - sa practice anumite meserii, sa se organizeze in comunitati si confrerii, sa instituie ordine religioase. Odata cu Renasterea insa, aceste drepturi se reduc drastic. Rolul femeii e din nou circumscris doar familiei, careia trebuie sa-i asigure stabilitatea, ordinea si continuitatea, in supunere absoluta fata de sot. "Mintile luminate" (barbatesti, fireste) ale epocii erau de acord ca educatia fetelor sa se faca doar in acest sens, un acces liber la cultura riscand sa stimuleze "defectele inerente fiicelor Evei, precum curiozitatea si orgoliul". Si totusi, demonstreaza Benedetta Craveri, aceasta segregatie nu a impiedicat o serie de femei capabile si ambitioase sa se impuna atat in culisele politicii, cat si in orientarea creatiei culturale, pregatind procesul de emancipare (neincheiat nici azi in multe parti ale lumii). Femei frumoase, puternice, initiate in intrigile si coteriile din sfera puterii, au ajuns - prin forta imprejurarilor sau manevrand abil slabiciunile sotilor si amantilor - sa dicteze politicile de aliante, sa numeasca sau sa demita inalti demnitari, adica sa conduca din umbra regate. Un ilustru cortegiu de doamne a marcat astfel istoria Frantei sub Vechiul Regim, in ciuda absolutismului regal si a Legii salice, care asigura succesiunea la tron, doar pe linie masculina.
Autoarea povesteste si portretizeaza cronologic marile figuri feminine - regine sau amante care au stiut sa puna in miscare, dupa voia lor, angrenajele Istoriei, folosindu-se de masca inocentei sau de farmecele seducatoare, de viclenie inventiva, coruptie, calcul politic si psihologic, intuitie. Totul - argumentat cu documente, uneori inedite, inclusiv unele ce contrazic parerile incetatenite (va las placerea de a le descoperi). Reginele (Caterina si Maria de Medici, Margot de Navarra, Ana, Maria-Tereza si Maria-Antoaneta de Austria, Maria Lesczynska) si favoritele (Diane de Poitiers, Gabrielle Destres, Louise de la Vallire, doamnele de Montespan si de Maintenon, marchiza de Pompadour sau doamna de Barry) invie din paginile pline cu anecdote si marturii de epoca, ce nu pierd insa firul unificator al cartii - efectele majore ale influentei exercitate de aceste femei in istoria Frantei si a Europei. Pe cat de savuroasa, pe atat de serioasa, Amante si regine e o lectura pentru toti cei interesati de istorie si incurcatele ei ite, ce se pot intelege mai bine si cu folos dinspre vremea noastra (originalul in italiana a aparut anul trecut). Trebuie sa mai adaug ca editia romaneasca se bucura de o traducere impecabila si de un aparat de note ce nu lasa nimic nelamurit. Mai mult, pasionatii de istorie sau studiosii au la dispozitie si o ampla bibliografie la zi.