Agonie si extaz la Rosia Montana

Ion Longin Popescu
1. Ministerul Mediului aplica in sfarsit legea.

Zilele trecute s-a aflat la Bucuresti, intr-o inspectie de rutina (dintre cele ce ne vor deveni mai mult decat familiare in curand), comisarul pentru mediu al Comisiei Europene, Stavros Dimas. Venit ca dascalul in vizita la parintii elevilor, sa vada cum isi fac temele, kirie Stavros a tras cu ochiul si catre societatea civila si s-a intalnit cu cateva organizatii "recalcitrante", gen Greenpeace, Alburnus Maior si Centrul de Resurse Juridice, exact pe tema Rosia Montana. A dorit domnul comisar sa raspunda pe ocolite, sa fie diplomat, sa arunce raspunderea pe guvernul roman si, mai ales, pe umerii fragili ai omologului (si, intr-un fel, subalternului) sau roman, Sulfina Barbu, dar, pana la urma, a trebuit sa recunoasca un fapt simplu si clar: in Apuseni e o problema ce merita tratata cu mai multa responsabilitate. Doamna Barbu, timida si luata prin surprindere, a avut totusi prezenta de spirit si a scos asul din maneca, un as pe care-l tine acolo inca din vara trecuta si pe care a refuzat sa-l puna in circulatie pana acum, oricate rugaminti i-au trimis organizatiile ecologiste. La inceput cu oarecare retinere, apoi cu vocea tot mai hotarata, doamna ministru a lansat in cele din urma bomba: "Proiectul de la Rosia Montana este suspendat!". Insusi simpaticul grec din stanga domniei sale a fost surprins, caci stie ce inseamna o astfel de hotarare, fiind similara cu aceea luata de dansul cu ceva timp in urma, cand Curtea Suprema din Atena a interzis un proiect similar in Grecia. Practic, doamna ministru a aplicat legea asa cum ii cer organizatiile si revista noastra, de aproape un an de zile. Cata vreme Certificatul de urbanism si Certificatul de descarcare arheologica din masivul Carnic au fost suspendate de justitie, Ministerul Mediului nu ar fi putut accepta, potrivit legii, studiul de impact asupra mediului, cu care se tot lauda compania. Practic, este nevoie de un nou certificat de urbanism si de un nou certificat de descarcare arheologica, iar acest lucru, in momentul actual, este extrem de dificil, daca nu imposibil. Decizia neasteptata a Ministerului Mediului a suprins Ong-urile, care se intreaba daca nu cumva presiunea Ce a fost mai mare decat presiunile interne de pana acum, ceea ce ar fi un semn de normalitate. "Aceasta este o reflectare interesanta a incompatibilitatii proiectului minier din Rosia Montana cu legislatia europeana", a spus Eugen David, presedintele Asociatiei Alburnus Maior. "Efharisto poli, kirie Dimas" (Multumim mult, domnule Dimas - in greceste), a adaugat el cu gandul la nationalitatea domnului comisar.

2. Primarul Rosiei Montane, suspendat! Se pare ca Gold Corporation are zile grele in primavara asta. Unii ar spune ca zilele ii sunt deja numarate, deoarece, colac peste pupaza, dupa decizia ametitoare a Ministerului Mediului, care face praf actiunile Gabriel la bursa, prefectul de Alba, d-l Cosmin Covaciu, l-a suspendat din functie pe primarul comunei Rosia Montana, Virgil Narita, sustinatorul principal al companiei. Aflat perpetuu intr-un lant de conflicte de interese, Narita si-a inchipuit ca sefii sai, directorii de la Rmgc, il vor proteja in orice imprejurare. El are firme (desi, formal, le-ar fi vandut "Goldului" cu 7 miliarde!) si s-a imbogatit din diverse afaceri suspecte, punand primaria la dispozitia companiei (chiar si telefonul mobil ii este platit de Rmgc!). Asadar, pe de o parte extazul oamenilor din Rosia, care rasufla usurati, vazand ca neasteptate "alunecari de teren" anunta sfarsitul unei epoci negre din viata lor, iar pe de alta, agonia ultimelor comunicate ale companiei, care afirma ca nimic nu e adevarat, ca proiectul n-a fost suspendat, ca studiul de impact asupra mediului continua etc.
3. "Bomba cu cianuri" isi declara falimentul! Cum un ghinion nu vine niciodata singur, compania Transgold din Baia Mare, cunoscuta drept "Bomba cu cianuri", in urma accidentului din anul 2000, cand a otravit pestii din Tisa, a cerut Tribunalului judetean deschiderea procedurilor de faliment. In urma unui control al Garzii Nationale de Mediu, compania s-a vazut amendata cu sume imense si s-a declarat neputincioasa in fata exigentelor prea ridicate de conformare la normele de mediu. Acest episod este un precedent care vorbeste de la sine de soarta mineritului cu cianuri in Romania. Desi i-au fost suspendate si acordurile anterioare de mediu, Transgold ridica din umeri, deoarece, prin declararea falimentului, nu-si va mai plati restantele din anii anteriori la capitolul investitii de mediu. Este reteta internationala in astfel de situatii, statul posesor al resurselor ramanand sa-si linga ranile si sa arunce povara depoluarii pe umerii contribuabililor. Cand se va hotari Parlamentul Romaniei sa interzica folosirea cianurii in minerit?