Scris in Elvetia, inregistrat in America, lansat pe piata americana, japoneza si australiana, noul album semnat A.G. Weinberger, Nashville Calling, va fi disponibil pana la sfarsitul lunii, si pe piata romaneasca. Pentru ca ultima noastra intalnire s-a petrecut acum doi ani, chiar inainte ca A.G. sa plece in Elvetia, iata "darea de seama" asupra activitatii sale in timpul scurs de atunci
"Sunt Attila, evreu ungur si roman din Oradea, Transilvania, Romania"
- Revii acasa din strainatate cu un nou album. Ce fel de muzica ne propune A.G. Weinberger?
- Noul meu album este, de fapt, o selectie de cantece bune. Douasprezece la numar, atatea am ales cu managerul meu american, Tom Hambridge, cand am inceput inregistrarile. Nu este blues si m-as bucura daca as putea sa rup aceasta eticheta care mi s-a pus ca unui Saint-Bernard domol si bleg. Lumea crede ca m-am cantonat in acest gen, si daca vreau sa-mi promovez noile piese la radio mi se raspunde: "stii, noi nu suntem cu bluesul, nu e pe formatul nostru". Dar, oameni buni, eu nu cant doar blues, muzica mea e mai mult de-atat, e unica, originala, e o muzica "marca Ag". Pentru ca eu nu sunt un negru analfabet care canta blues pe strazi in New Orleans, ci sunt Attila, evreu ungur si roman din Oradea, tara Crisurilor, Transilvania, Romania. Am facut scoala, am studiat istorie, geografie si multa muzica, de mic am visat (la propriu) sa cant si mi-am facut prima trupa de rock la 14 ani, m-am indragostit apoi de jazz, apoi de blues, am scris cantece, am facut emisiuni de radio, am organizat festivaluri, am scris muzica de teatru. Ce spuneti de Eric Clapton? Sau de Van Morrison? Ei canta doar blues? Pot fi foarte bine incadrati si la jazz, si la rock. Lumea evolueaza, zi dupa zi. Eu sunt un "cross-over-artist", adica un artist care trece prin toate aceste genuri si le combina, le mixeaza. In cantecele mele am si rock, si blues, si jazz, si soul, nuante de muzica traditionala romaneasca si klezmer (muzica evreiasca, redescoperita si in Romania; eu am cantat, copil si adolescent fiind, in corul "Talmud Tora" la Sinagoga din Oradea). Si nu vreau sa ma dezic de nici una din aceste influente.
- Despre ce vorbesc noile tale cantece?
- Unul care mie imi place foarte mult se numeste Break the Man si vorbeste despre mandria barbatului care stie ca a gresit, nu-si mai gaseste locul din aceasta cauza si accepta cu barbatie pedeapsa "consoartei", pentru ca stie ca o merita. Dar ii spune: "Totusi, te rog sa te gandesti de doua ori inainte sa ma rupi in doua!". Am un nou cantec, tot de dragoste, Down On You, care in pofida titlului cu nuante erotice, nu este deloc asa. Este o piesa care se difuzeaza frecvent pe posturi de clasic rock in America, are un sound rock progresiv, cu atingeri de country, unde pot sa-mi etalez maiestria de chitarist.
"Inspiratia este propria mea viata"
- Te-au inspirat Elvetia, America?
- Pai, inspiratia mea - daca mi se permite acest cuvant, despre care eu cred ca este destul de arogant - este viata mea proprie. Elvetia nu prea are cum sa te inspire, pentru ca este prea perfecta, prea septica. Acolo nu se poate intampla nimic excitant sau neasteptat. Dar perioada petrecuta la Lausanne, in Elvetia, in apartamentul meu de pe malul lacului, unde am stat timp de un an, a fost destul de "productiva" pentru noul meu album. Iar America e tulburatoare si de-a dreptul ametitoare ca experienta in plan muzical, si nu numai. Insa muza nu alege locul, ci vine sau... nu. Iar inspiratia mea vine din dilema continua a constiintei noastre si din dragoste. Dragostea e pentru toti, vine de la "Sursa". Iar "Sursa" - Divinitatea - e deschisa pentru toti si e inepuizabila!
- Concertul tau aniversar de la sfarsitul anului trecut a marcat o etapa: 25 de ani de cariera. Ce-ti doresti in continuare?
- Niste milioane de dolari in cont si niste "Grammy"-uri! Daca am atins America, ce-mi mai pot dori? Sa ajung pe Marte? Mai am inca multe de facut. Tom Hambridge, producatorul meu, a scos din banca banii proprii si i-a investit in mine pentru ca l-am convins ca sunt bun. Bineinteles ca el n-o sa-si recupereze banii doar vanzand albumul, ci trebuie sa ma mai si arate pe acolo, prin America, in concerte! De fapt, acolo discurile se vand cel mai bine de pe scena. Iar vanzarea discului iti aduce si alte concerte. Eu am incercat acest sistem si in Romania si am vazut ca sistemul pare sa functioneze, pe arii restranse, in cluburi.
- Cu cine se mai intalneste A.G. Weinberger, in afara muzicii?
- Am cativa prieteni, mai multi amici, o gramada de simple cunostinte, o partenera de viata (nevasta-mea, imi place sa-i spun asa, desi nu avem acte pe legatura noastra), care ma intelege si ma sprijina. Caminul, viata in cuplu mi-au ordonat in buna masura existenta. Imi dau o stabilitate, un echilibru la care am nevoie sa ma raportez. Am invatat ce inseamna sa faci lucrurile impreuna, fie ca asta inseamna sa gatim (suntem experti in arta culinara, incercam cele mai neobisnuite retete!), sa ascultam muzica, sa vizionam un film bun, sa calatorim (desi ne place mult acasa, suntem oameni casnici). Loialitatea si fidelitatea sunt niste virtuti foarte serioase. Cred in ele, absolut.
- Gatesti, dar vad ca ai slabit destul de mult in ultima vreme. Unora, lipsa boemiei le aduce kilograme in plus.
- Am slabit, iar asta inseamna ca mananc putin si bine. Gatesc in toate felurile, romaneste, ungureste, evreieste, eu zic ca gatesc "jazz", fac un jam-session la bucatarie, cu multa fantezie. Cea mai exotica compozitie culinara a mea este bagheta umpluta cu rosii uscate la soare, busuioc, oua fierte, branza telemea si sunca. Vorbind despre boemie, cred ca asta are intelesuri diferite pentru fiecare. Nu sa sari din pat in pat si sa te dai in fite prin cluburi, si cand te trezesti din betie sa vii acasa, intr-un apartament gol ca si existenta ta. Pentru mine, boemie este, de exemplu, sa ies din baie in halatul meu de matase chinezeasca si apoi sa savurez un coniac fin si un trabuc de calitate, in fotoliul meu, citind o carte buna. Si, cu putin noroc, imi vine o idee, imi iau chitara si apare un refren.
"Am acumulat destul, ca sa dau inapoi. Si unde sa fac asta daca nu acasa, in Romania?"
- Ce alte proiecte mai ai?
- Am fost solicitat sa fac muzica unui spectacol al unei companii particulare de teatru din Bucuresti, deja proiectul e destul de avansat. Continui sa scriu la carticica mea, care nu vrea sa se termine. Ce fel de "carticica"? Pai, un fel de poveste a lui A.G., cum vad eu lumea, printr-o lentila obiectiva, mai mult un fel de parabola, o autobiografie, daca mi se permite acest lucru, pentru ca la varsta memoriilor nu sunt inca. E vorba de o etapa din viata mea, anii in care am trait in America, experientele mele artistice si de viata de acolo. Nu ma gandesc ca va fi un best-seller, dar cred ca va bucura pe cei care ma cunosc si ma iubesc pentru ceea ce fac. Imi mai doresc sa vand albumul Nashville Calling cat mai bine in Romania, ca sa-mi platesc datoria la americani (respectiv, licenta discului) si sa reusesc sa-mi alcatuiesc o trupa din muzicieni profesionisti, cu care sa pot face concerte prin care sa-mi promovez muzica.
- Vad ca planurile tale se localizeaza in Romania. Odata faceai apologia omului international si a globalizarii...
- Pai, dar nu aici e tara in care m-am nascut? Nu trebuie sa am si eu o adresa postala unde sa-mi vina corespondenta, facturile si impozitele? Nu, bineinteles ca nu e numai asta, ci mai e si faptul ca aici e de construit si de dat inapoi ceea ce am primit. Cred ca deja sunt la un moment in cariera si in viata mea, cand am acumulat destul cat sa pot sa dau inapoi. Si unde sa fac asta, daca nu la mine acasa, ca doar nu in America sau in alte parti, unde toti au de toate si nu mai poti aduce nimic nou? Iar aici, si daca reusesc sa imbunatatesc viata celor care vad un concert sau asculta un disc de-al meu, atunci pot sa spun ca n-am trait degeaba. Vorbind despre globalizare si despre "europenizare", nu stiu daca Romania, ca si constiinta colectiva, este pregatita pentru o asemenea schimbare uriasa, cum va fi intrarea noastra in U.E. Daca toti ne vom uni si vom munci pentru a ne atinge un tel comun, atunci ne va fi bine. Pana atunci, politicienii nostri, acesti actori mizerabili, se dau toata ziua la televizor si creeaza false modele pentru copii, pentru adolescenti. Daca Alexandru, fiul meu, de 11 ani, ar vrea sa ajunga ca unele din personajele politice de astazi, cred ca l-as pedepsi crunt (ii place teatrul foarte mult, dar vrea sa fie neaparat regizor, si nu actor). Uitati-va la politicienii europeni, ei nu folosesc timpul de emisie al televiziunilor in folosul imaginii personale, ei isi fac treaba lor in mod discret, cu onoare si cu o reverenta anume. Romania va fi o tara europeana cand politicul isi va face treaba cu mai multa discretie, cu mai putin circ mediatic. Pentru asta, trebuie sa lase in fata economia si cultura!
"Un chitarist foarte bun, dinamic." (B. B. King)
"Zelul de misionar pentru promovarea bluesului este evident in toate realizarile sale muzicale." (Revista "Big City Blues Magazine", Detroit)
"Muzica de clasa mondiala, cu o aroma unica." ("Las Vegas Review Journal")
"Este un extraordinar prieten si un adevarat Bluesman." (Son Seals)