Le-a indemnat sa nu treaca prin asternuturile sefilor pentru a face cariera. Nu stim cum a reactionat sala. Insul, barbat nu-i putem zice, nu a fost alungat cu oua si rosii. Urmarea o stiti. Femeile nominalizate vor sa ceara socoteala la partid si isi pun problema sa-l dea in judecata. Scandaloasele declaratii n-au starnit proteste ca in tari civilizate care, chipurile, ne sunt model.
Cand e vorba de femei, scena noastra politica este aproape pustie. Partidele prefera sa puna pe listele electorale dinozauri numai buni de dus la muzeu. Acelasi peisaj si pe scena sociala. Putine sunt femeile care se incumeta sa intre in jungla de afaceri a barbatilor. Le-ar trebui tenacitate, imaginatie, idei si pumni de campion sa faca fata concurentilor masculi.
Femeile care fac politica in Romania vorbesc o limba mai buna si mai bogata decat colegii lor. Sunt mai consecvente in decizii, mai intransigente cand e vorba de morala. Sunt talentate in treburi practice si imaginative in decizii. Politicienii au competitori de clasa in randul femeilor. O spun chiar ei. Printre dinti. Femeile au recuperat onoarea pierduta a barbatilor rataciti prin meandrele concretului politic.
Insa imaginea femeii care razbeste in viata doar daca trece prin patul sefului are radacini adanci la noi. Multi alatura femeia unor minoritati sociale, rasiale, sexuale, cu ideea ca egalitatea de sanse intre sexe ar fi o prejudecata de care trebuie sa ne vindecam. In viata de zi cu zi, dupa cum spun statisticile, femeii i s-a rezervat rolul de matroana care sta pe vatra casei, creste o liota de copii, are grija de ei si de acareturi. Este legata de glie. Daca face un pas in afara poiatei, il face in urma barbatului. Stipulate in Constitutie si invocate peste tot, drepturile femeii sunt mai minione si mai fragile decat cele ale dobitocului care-i este barbat. Pana recent, femeilor care voiau sa se angajeze la jandarmi li se punea in vedere ca trebuie sa-si ia adio de la maternitate. Desi se zice ca se modernizeaza, armata insasi este imaginea vie a prejudecatilor masculine referitoare la fragilitatea si lipsa de simt practic a femeilor. Pentru barbati, care gandesc viata in jargon de club exclusivist, in lumea care se supune vointei unui legislativ majoritar masculin, aparitia femeilor in prim-plan pare o anomalie. Parte din idiosincraziile politicienilor fata de lumea presei vine din faptul ca aici femeile au putut prelua haturile fara probleme, demonstrand calitati si capacitatea de a umaniza o scena sociala secatuita de ciomagelile imbecililor in nadragi. In schimb, in ramuri industriale preponderent feminine, media salariala este cu citeva procente bune sub cea a barbatilor. La fel drepturile negociate prin contract, prime, concedii, tichete de masa. Industria textila, cea alimentara sau serviciile sunt domeniile in care se duc cei mai putini bani pentru salarii. Daca dai de vreun barbat, el este sef de atelier, de sectie sau director. Femeile nu scapa nici acasa de sotii care devin un fel de sefi de tura in intimitatea conjugala.
Aceasta mentalitate, reflectata tragic de cotele alarmante ale violentei domestice impotriva femeilor, nu ramane fara rezultat. Cu toate acestea, e tot mai clar ca femeile nu mai pot fi tratate ca in comunism, cind erau luate in seama doar daca erau sotii de stabi, angajate ale unor institutii unde oricine putea sa abuzeze de ele sau cand nasteau in nestire pentru a fi medaliate si pentru a primi o alocatie suplimentara.
Eternul feminin nu e dat de firea labirintica a femeii, cum crede masculul, ci de incapacitatea de a vedea in femeie egala lui. El stie una si buna. Femeia e egala cu barbatul, dar numai cu un pas in urma lui. Si sa se teama de el. Chiar daca el nu e decat un prostovan complexat, dar fudul! si care in timpul liber se mai si imbata ca porcul si se da in spectacol, dansind pe mese prin crasme de cartier. Liberal, deh!