Problema mea este legata de sanatate si vreau sa va povestesc cum mi s-a intamplat ceva incredibil. In anul 1984, medicii au descoperit ca sufar de stenoza mitrala, tromb atrial stang, hipertensiune pulmonara etc., iar in luna mai 1985 am fost operata pe cord deschis la Targu-Mures. Dupa operatie, am respectat constiincios toate indicatiile medicilor si am dus o viata normala, aproape uitand ca sunt cardiaca... Dar dupa sase ani lucrurile s-au schimbat... Cam de prin 1991, am inceput sa nu ma simt bine si, alertata, am mers la medicul cardiolog la care eram in evidenta. In urma ecografiei, s-a descoperit ca valva mitrala si valva tricuspida sunt in gradul Iv de boala, spunandu-mi-se ca aceasta suferinta se rezolva numai prin operatie. Am fost trimisa la Institutul Inimii din Cluj-Napoca, pentru investigatii. Acolo, acelasi diagnostic: valva mitrala trebuie inlocuita si se pare ca si valva tricuspida.
N-am mers la operatie si am inceput sa ma simt din ce in ce mai rau: nu mai eliminam apa din organism, nu puteam sa dorm intinsa, pentru ca ma sufocam, desi luam diuretice zilnic. Faceam dese crize de sufocare, in special noaptea. Ma trezeam din somn si aveam senzatia ca mor, incepeam sa transpir si ma sufocam.
In aceasta situatie, m-am hotarat in cele din urma pentru operatie si am mers din nou la Institutul Inimii din Cluj-Napoca. Am fost programata pentru internare, in vederea investigatiilor complete si a operatiei, pentru 25 iulie 2005.
Dupa ce am venit acasa, le-am spus alor mei ca sunt hotarata sa ma operez. Membrii familiei s-au alarmat si au inceput sa caute si alte metode pentru a evita operatia. Le-am spus ca stradania lor e zadarnica si ca ma asteapta o noua operatie pe cord deschis. Dar membrii familiei nu si-au pierdut speranta si, sfatuiti de niste prieteni apropiati, au inceput sa se roage la Sfantul Anton de Padova. La noi, in Maramures, Sfantul Anton de Padova este foarte cunoscut si iubit, deoarece este de un grabnic ajutor. Multi oameni ii datoreaza schimbarea destinului si chiar viata. Asa ca, in data de 13 iunie, cand este sarbatoarea Sfantului Anton, 9 persoane au ajunat si au tinut post, au mers la Sfanta Liturghie si s-au rugat la Sfantul Anton. Eu nu am stiut de rugaciunile pe care le faceau, dar chiar din ziua de 13 iunie am simtit ca se petrece cu mine ceva si nu-mi puteam explica de ce pot sa respir normal. De altfel, de atunci si pana astazi, eu respir normal, nu mai transpir, nu ma sufoc, apa o elimin normal, fara diuretice. Dar desi starea mea se imbunatatise in mod vizibil, deoarece aveam programarea fixata pe 25 iulie, m-am prezentat la spital si am fost internata pentru investigatii si operatie. Mi-au facut toate analizele posibile: analize de laborator, Ekg de mai multe ori pe zi, ecocardiografie, radiologie, angiografie, coronografie si cateterism, test de efort.
In urma acestor analize, foarte uimiti, medicii mi-au spus ca nu mai este nevoie de operatie, deoarece valva mitrala nu mai este in gradul Iv de boala, ci in gradul Ii, la fel si valva tricuspida. Evolutia in bine a bolii, intr-un timp atat de scurt, i-a surprins. Nu puteam sa le spun, dar eu stiam sigur ca rugaciunile facute la Sfantul Anton de Padova fusesera ascultate.
Dar cine este Sfantul Anton? S-a nascut la Lisabona, in Portugalia, la 15 august 1195, si a ajuns calugar franciscan la Padova, in Italia. A facut mii de minuni, vindecand bolnavi, ajutand saracii si pe vaduve, aducand pace unde-i discordie, ajutandu-i pe cei slabi in fata celor tari.
Iata cateva exemple:
Pentru a aduce pacea intr-o familie din Ferrara, a facut sa vorbeasca un copil nou-nascut;
La Lisabona, un om a fost condamnat pentru omor. Dupa sase luni, la rugaciunile Sfantului Anton, mortul s-a ridicat din mormant si a spus ca nu a fost ucis de cel condamnat;
La Cremona, se construia o manastire. Calugarii l-au rugat pe un om ce trecea pe acolo cu caruta sa-i ajute la caratul pietrelor. Omul a refuzat, mintind ca baiatul lui este mort in caruta. In acel moment, baiatul chiar a murit. La rugaciunile Sfantului Anton el a inviat.
Se cunosc mii de astfel de minuni. Sfantul Anton a murit la 13 iunie 1231, la Padova, in Italia. In acel moment, clopotele de la toate bisericile din Lisabona (orasul in care s-a nascut) au batut singure. Dupa 32 de ani, s-a construit o manastire la Padova, in cinstea lui. A fost dezgropat si au gasit corpul putrezit, dar limba era vie. Si astazi, limba Sfantului Anton este vie si se pastreaza la manastirea din Padova.
Ce rugaciuni se fac la Sfantul Anton?
Se praznuieste obligatoriu ziua lui, pe 13 iunie, cu mers la biserica si ajutorarea saracilor.
Se fac rugaciuni (adica o novena), 9 marti la rand, pentru ca a murit martea. Se merge la biserica unde sunt icoane si statui cu Sfantul Anton. Se ajuta saracii.
Se fac rugaciuni de 13 marti sau 13 zile, in cinstea lui, in care se spune dorinta celui ce se roaga.
Rugati-va cu incredere si veti primi ajutorul cerut.
Pop Iftenia - Ieud, jud. Maramures
"Doamne, Doamne, fa sa ploua!"
Asa o vara calduroasa parca nu mai traisem nicicand. Eram destul de marisoara ca sa vad cum pamantul suferea, se usca de la o zi la alta, si sa inteleg ca daca nu va ploua cat mai repede, toata munca bunicilor mei in gradina, in livada si in vie va fi fost sa fie in zadar. Totul se ofilea. Pomii, frunzele, spicele tanjeau dupa o picatura de apa, dupa o ploaie racoritoare, datatoare de viata.
Imi amintesc ca pornisem cu mic cu mare sa udam gradinile cu stropitori, cu galeti, iar cei mai mari, din butoaie, cu furtunul, insa apa se strecura in pamant ca prin nisip. Nimic nu se inviora. Pamantul suferea, crapa, se usca, se scorojea. Fiecare firisor de iarba ducea dorul unei picaturi de ploaie, astepta ca o minune izbavitoare sa-l racoreasca, sa-l invioreze, sa-i prelungeasca viata.
Necajiti, oamenii priveau spre inaltul cerului cu nadejde si credinta, rugandu-se sa fie binecuvantati de ploaie datatoare de rod si belsug.
Si-atunci mi-a venit o idee: ce-ar fi sa ne rugam noi, copiii, poate Dumnezeu se lasa mai lesne induplecat de niste fiinte fara pacate. Si cum eram pe atunci scolarita, i-am chemat in jurul meu pe cei de o seama cu mine, copiii cu care ma jucam pe ulita si pe camp, si i-am invatat sa spuna, in cor, dupa mine, o rugaciune pe care am inventat-o pe loc:
Doamne, Doamne, fa sa ploua!
Fa sa-nceapa o viata noua!
Fara soare, apa, poame...
Pe pamant nu-i viata, Doamne!
Prima rostire am facut-o chiar la poarta bisericii, de langa casa bunicilor, apoi am pornit-o cu alai pe ulita spre marginea satului, oprindu-ne si rugandu-ne, ba la un pom mare si umbros, ba la o margine de gradina, facandu-i pe sateni sa se minuneze de incercarea noastra de a aduce ploaia cea mult asteptata.
Acum, fie ca ruga ne-a fost ascultata, fie ca bunul Dumnezeu a ascultat si ruga celorlalti crestini, adevarat este ca minunea s-a implinit. Au inceput niste ploi grozave, iar pamantul absorbea cu nesat apa mult dorita. Plantele se inviorau vazand cu ochii: florile, frunzele, fructele din livezi si spicele de pe camp. Recolta era salvata. Rugaciunea noastra nu fusese zadarnica. Fericiti, ne invarteam prin ploaie, uzi leoarca, dar cantand mai departe: "Doamne, Doamne, fa sa ploua! Fa sa-nceapa o viata noua!".
Simion Camelia Nicoleta - str. N. Tonitza 4 bis,
bl. B12, ap. 29, Barlad