Saptamana trecuta, mi-a fost dat sa traiesc o experienta fabuloasa: am vizitat Pakistanul, impreuna cu un grup de jurnalisti straini, imbogatindu-ma in doar cateva zile cu atatea impresii, senzatii si emotii, cat sa imi ajunga pentru o viata. O tara tanara, cu o istorie de nici 60 de ani, saraca, dar extrem de frumoasa, Pakistanul imbina intr-un mod ciudat, dar armonios, cultura veche, de pe vremea mogulilor si maharajahilor, cu urme ale colonialismului britanic si cu accente ale lumii moderne. Un amalgam fascinant de traditii bogate, culori aprinse, zgomote asurzitoare, mirosuri si gusturi patrunzatoare.
La granita cu India
Am aterizat la Lahore, al doilea oras ca marime al tarii, cu peste 8 milioane de locuitori, fosta capitala a Imperiului Mogul, in urma cu cateva sute de ani. Suntem in inima Punjabului, una dintre cele mai vaste si dens populate regiuni ale tarii, la doar cativa zeci de kilometri de granita cu India. In 1947, dupa ce britanicii au parasit subcontinentul asiatic, imensul teritoriu al fostei colonii s-a impartit intre Pakistanul musulman si India hindusa. A avut atunci loc cea mai mare migratie din istoria omenirii, 15 milioane de oameni trecand noua granita dintr-un stat intr-altul. Cele doua tari - ambele puteri nucleare - au ramas de atunci in relatii tensionate, conflictul cel mai aprins fiind cel din nord, din zona Kashmirului. Cu toate acestea, la Wagha, in fiecare seara, la apusul soarelui, are loc schimbarea garzii - un spectacol unic, la care participa sute de oameni, de fiecare parte a granitei. Vin cu totii, din satele si orasele din apropiere, sa vada cum soldatii pakistanezi si cei indieni isi iau rand pe rand elan si se apropie tantosi unii de altii, intr-o coregrafie identica de pauni artagosi. Cu pasi exagerat de mari, cu miscari faloase, cu priviri incruntate, granicerii din ambele parti strang randurile in uralele asurzitoare ale publicului, se apropie de portile care despart cele doua tari, se prind parca intr-un dans ritual, asteptand apoi cu veneratie coborarea celor doua steaguri. Isi strang in cele din urma mana peste granita si inchid portile, prin care nu va mai trece nimeni pana a doua zi la rasaritul soarelui. Publicul urmareste cu frenezie intregul spectacol si asteapta cu sufletul la gura momentul inchiderii granitei - portile sunt apropiate usor sau trantite cu zgomot mare, in functie de cum sunt relatiile dintre cele doua tari in ziua respectiva.
Pakistanul si-a aniversat saptamana aceasta 50 de ani de cand republica a fost declarata prin constitutie. Stat federal musulman, Pakistanul are o suprafata de aproape patru ori mai mare decat cea a Romaniei, si o populatie de peste 160 de milioane de locuitori. De la clima temperata din sud, pornind spre nord, inspre varfurile muntoase ale Himalayiei, de peste 7000 de metri, diversitatea este uimitoare. Multe dialecte locale, multe etnii si multe culte religioase minoritare construiesc un mozaic fascinant in aceasta tara, care in urdu (limba oficiala) inseamna Taramul puritatii.
Dervisi in miez de noapte
La templul sufist Baba Shah Jamal, in fiecare joi noaptea este sarbatoare. Mii de oameni (in proportie covarsitoare barbati) vin aici seara, devreme, se inchina in fata criptei unde este ingropat sfantul sufist Baba Shah si coboara apoi in curtea imensa a templului, unde la miezul noptii incep ritualurile mistice. Cu totii vin aici sa celebreze, prin dans si cantec, apropierea de Dumnezeu, de Adevar, sa isi arate devotiunea fata de Cel de Sus prin Dragoste. Credinta sufista, cunoscuta in popor drept "Islamul mistic", are in centru Iubirea. Sufistii cred ca iubirea este proiectia esentei lui Dumnezeu in univers si ca singurul mod de a te apropia cu adevarat de Divinitate este prin transa.
La miezul noptii, multimea il intampina cu urale pe Pappu Saeen, unul dintre cei mai cunoscuti percutionisti din Asia de Sud. Cu o toba dhol imensa, agatata in jurul gatului, Pappu Saeen, acompaniat de unul dintre discipolii sai, isi intra incet in rol, inchegand primele sunete dintr-o melodie care nu se va sfarsi inainte de orele trei dimineata. Cateva ceasuri de muzica frenetica non-stop, pe ritmul careia intreaga multime intra, incetul cu incetul, in transa. Aerul devine dens, cetos, fumul de la hasis ridicandu-se de pretutindeni. Pe margine, dervisii - cei initiati in ordinul sufist - asteapta momentul in care muzica isi va schimba ritmul. Lasand turbanele la o parte si revarsandu-si parul lung in valuri, dervisii se apropie de Pappu Saeen si incep sa danseze frenetic, sa se invarta in cercuri largi, fara oprire, ore intregi, timp in care multimea de pe margine se leagana in ritmul hipnotic al muzicii si raspunde in cor incantatiilor rostite de catre cantareti. Femeile, doar cateva la numar, stau separat, intr-o mica incinta inchisa cu un gard de lemn. Fumul de la hasis devine usturator, multimea se dezlantuie, dar fiecare stie unde ii este locul, respectul pentru cei varstnici si cei initiati pastrand o ierarhie bine stabilita.
La orele mici ale diminetii, iesim din templu si ne indreptam catre casa. O mare de oameni se revarsa pe strazi. Musulmanii se pregatesc deja de prima dintre cele cinci rugaciuni ale zilei - cea de dinainte de rasaritul soarelui. Comerciantii incep sa se arate pe stradutele inguste - tarabele cu fructe si cu mirodenii apar te miri pe unde. Se fac auzite si primele claxoane, intr-o anticipare a haosului acustic din timpul zilei, cand tot ce misca in trafic - de la ricse la masini de lux, motorete sau autobuze pictate in culori vii - claxoneaza in permanenta si isi intretaie unele altora calea din toate directiile.
Festivalul culorilor in Orasul Vechi
Orele petrecute in Orasul Vechi seamana cu o calatorie in timp. Ne oprim la fiecare pas pe stradutele gatuite, sa facem loc carutelor trase de magarusi si numeroaselor ricse - preferatele localnicilor pentru distante scurte. Sute de magazine si buticuri deschise la parterul caselor inghesuite se mandresc care mai de care cu marfa in culori cum nu se poate mai vii: munti de textile pentru elegantele sari si pentru imbracamintea traditionala - shalwar kameez - purtata atat de barbati, cat si de femei (camasa larga si lunga pana la genunchi, imbracata peste pantaloni bufanti); mii de feluri de margele, podoabe si bratari, pe care fetele si femeile le poarta cu duzinele, la ocaziile speciale; saluri si esarfe de toate felurile si marimile, pantofi si conduri batuti cu pietre sclipitoare. Mirosurile sunt, si ele, ametitoare - mirodeniile, dulciurile, fructele, dar si ghirlandele de flori. Exista aici obiceiul ca la fiecare sarbatoare importanta, fetele sa poarte bratari si cununi de flori, iar pe jos sa fie asternut un covor imens din petale de trandafiri.
Primavara este, mai presus de orice alt anotimp, un prilej de bucurie si de sarbatoare. La Lahore, in luna martie a fiecarui an, milioane de oameni se strang se celebreze Basant - un festival vechi de sute de ani, cu radacini in traditia sufista. Toata lumea urca pe acoperisurile plate ale caselor si ridica in aer zmeie de hartie - cerul se acopera, timp de doua saptamani, de milioane de pete de culoare. Ceea ce pentru unii este doar hobby pentru altii este un adevarat sport competitiv, in care tehnica de a taia funiile si de a captura din zbor zmeiele altora este desavarsita. Anul acesta, festivalul a fost oficial interzis, in ultima vreme inregistrandu-se decese din cauza funiilor metalice ale zmeielor. In ciuda interdictiei, oamenii s-au adunat, totusi, si au umplut vazduhul de culoare si de vuiet.
Basant a insemnat si anul acesta bucuria primaverii, in vremea in care iasomia e in floare. Traditia cere ca femeile sa poarte galben in ziua cea mai importanta a festivalului, culoare care aminteste de floarea de mustar, care se deschide in aceasta perioada.
Dintre cele mai cunoscute personalitati ale Pakistanului
1. Imran Khan - idolul national numarul 1 in Pakistan, a fost capitanul echipei de cricket, cand aceasta a batut Anglia si a castigat Campionatul Mondial in 1992. Imran Khan a tinut si capul de afis al presei de scandal, cand s-a casatorit cu mult mai tanara Jemima, fiica unui miliardar britanic. Prietena intima a Printesei Diana, englezoaica s-a mutat in Pakistan, s-a convertit la Islam, a devenit mama a doi copii. Mariajul a luat sfarsit dupa 9 ani. Imran Khan este acum politician in opozitie - a fost unul dintre cei care a orchestrat protestele vehemente impotriva lui George Bush, in timpul vizitei recente a presedintelui american in Pakistan.
2. Pervez Musharraf - General de armata, presedintele Pakistanului, a venit la putere in 1999, printr-o lovitura de stat. S-a declarat aliatul americanilor in lupta impotriva terorismului, reusind sa infurie o buna parte a lumii musulmane. A supravietuit in ultimii ani catorva atentate de asasinat.
3. Benazir Bhutto - Prima femeie din istorie care a condus o tara musulmana. Fiica unui fost prim-ministru al Pakistanului, d-na Bhutto a fost aleasa de doua ori in fruntea guvernului de la Islamabad. A fost inlaturata de la putere din cauza unor scandaluri de coruptie. Traieste din 2004 in Dubai.
4. Muhammad Ali Jinnah - "Tatal natiunii", este cel care a dus tratativele cu Ghandi pentru crearea Pakistanului din teritoriul fostei colonii India. Chipul sau este imprimat pe toate bancnotele de rupii.