Daca "matusa Tamara" n-ar fi existat, ea ar fi fost oricum inventata. Pentru Nastase sau pentru altcineva. "Matusa Tamara" a fost numai detonatorul exploziei unei constructii care era, previzibil, condamnata inca de la nastere. Pacatul originar al Psd-ului (fost Fsn, Fdsn, Pdsr) este nepotrivirea cu vremurile in care el a jucat si joaca. Constituit sub pulpana lui Ion Iliescu, din fostii lideri ai organizatiilor comuniste de tineret (Cc al Utc, Cuasc), fostii activisti de partid ("ideologii" de la "Stefan Gheorghiu") si alti nomenclaturisti de rang secund, el nu putea sa urmeze decat calea ce l-a dus spre dezastru. "Baietii", legati intre ei prin legaturi "tovarasesti" verificate, au actionat ca o adevarata mafie in dobandirea controlului bazei materiale a societatii, incalcand fara nici o jena o legislatie de fatada, adoptata sub presiunea conjuncturilor externe tarii. Erau, este drept, obisnuiti, legile fiind - sub comunisti - "doar pentru catei". Speculand o propaganda insidioasa, ce exploata formulele mentale inoculate multimii de regimul pe care l-au reprezentat pana in 1989, ei au pastrat, timp de peste zece ani, puterea, ceea ce le-a permis sa acumuleze, pe toate caile, bogatii imense, ce au precipitat regruparea lor intr-o oligarhie pentru care social-democratia era doar o masca ideologica.
Psd-ul nu a fost si nu este un partid social-democrat. Social-democratia reprezinta "stanga" orientata spre mentinerea unui echilibru social, prin reducerea, pe cai administrative, a diferentelor dintre cei "de sus" si "de jos". Psd-istii au utilizat insa propaganda social-democrata pentru a-si acoperi afacerile ce i-au transformat intr-o casta de imbogatiti fara masura, in raport cu multimea saracita de tranzitie. Social-democratia moderna se sprijina pe "clasa de mijloc", a intreprinzatorilor mici si mijlocii, pe intelectualitate (aproape intotdeauna orientata spre apararea celor multi si sarmani). Psd-istii se sprijina pe structurile puterii si pe grupurile clientelare care au cules faramiturile ramase de la marele jaf national ce a caracterizat "trecerea de la socialism la capitalism". Iar intelectualitatea romana, cu exceptia "cantatorilor" fostului regim comunist, a devenit (in cea mai mare parte) de "dreapta", pentru ca a realizat ca Psd-ul nu actioneaza pentru mase, ci impotriva lor, imbatandu-le cu apa rece. Social-democratia occidentala se caracterizeaza prin respectul strict al Justitiei, legalitatea fiind un fundament esential al pastrarii echilibrului social si al garantarii egalitatii de sanse pentru membrii comunitatii. Psd-istii au utilizat Justitia pentru a-si proteja "achizitiile", pentru a albi castigurile realizate in afacerile oneroase.
Am scris inca din anii 90 ca o astfel de grupare nu are alt scop decat acela de a incaleca o societate derutata de disparitia omnipotentului partid-stat care a fost Pcr-ul. Putine institutii mediatice au avut rabdarea sa investigheze pana la capat sistemul de complicitati (si santaje reciproce) instaurat de ea. O lista integrala a "marilor nume" din politica, economie, educatie sau sanatate ar uimi pe cei ce priveau "spectacolul" nomenclaturii predecembriste. Cu cateva exceptii, ea este identica, bogatii Romaniei de azi fiind "activistii" de ieri. Drumul de la o initiala "cleptocratie" - cum s-a manifestat gruparea "baietilor" imediat dupa 1989 - la oligarhie a fost scurt si prodigios. Chiar si "tatucul" gruparii, Ion Iliescu, a protestat, la un moment dat, impotriva "capitalismului de cumetrie" pe care ea il impusese. Presa a consemnat cazuri de ministri, sefi din administratia centrala si locala, functionari publici ce abuzau, cu entuziasm, de fonduri nationale si internationale, de restructurari ale economiei etc. etc. Protestele, blande, ale lui Iliescu - fara nici o consecinta juridica - nu au fost luate in seama si, pana la urma, chiar "tatuca" a fost pedepsit. De indata ce umbrela lui politica a devenit nefolositoare (prin epuizarea mandatelor prezidentiale), "baietii" i-au suflat sefia "partidului", l-au lasat sa peroreze in gol despre o social-democratie inexistenta.
Ce n-au inteles fostii activisti Pcr, grupati in Psd, a fost faptul ca multimea pe care o credeau definitiv indobitocita si inerta s-a schimbat. Libera circulatie a informatiei, confruntarea cu realitatile europene a celor plecati sa munceasca "afara" a deschis ochii oamenilor, silindu-i sa realizeze imensa diferenta dintre societatile de drept si pervertita constructie sociala romaneasca. Guvernarea Psd-ista din perioada 2000-2004 a accentuat discrepantele, generand o reactie dura impotriva "sistemului ticalosit". A fost de ajuns ca noua putere sa incerce aplicarea mai ferma a Legii, pentru ca hada opulenta a oligarhilor sa iasa la iveala. Asa au inceput Nastase si comp. sa-si caute justificari pentru averile imense, asa au aparut "matusile". Nemultumitii din Psd (pentru castigurile mai mici realizate) au profitat pentru a elimina "rechinii", pentru a inlocui o regrupare de "fideli" cu alta. Cand "placinta" dispare, comesenii intra in concurenta pentru resturi. Excluderea din conducere a lui Adrian Nastase nu a transformat Psd-ul. Singura consecinta notabila a "crizei" a fost reactivarea lui Ion Iliescu, transformat peste noapte in instanta morala a "partidului". Ion Iliescu are iluzia ca-i poate tine uniti pe "baieti", ca-i poate converti real la social-democratia autentica. Dar cine s-a dedulcit cu mierea din borcan nu-i mai uita gustul. D-l Nastase a renuntat sa mai plece in "partidul de rezerva", Pc, desi i s-a cerut sa stea un an mai in spate. La fel cum s-a solicitat si altor "patati" dintre liderii si baronii "partidului". Ascunderea mizeriei sub pres nu este insa o solutie pentru nimeni si, mai mult ca sigur, "razboiul" va continua pana la obstescul deces Psd-ist. Abia atunci se va incepe in Romania constructia unui veritabil partid democratic de stanga.