Procurorii il cauta sa vada unde a dosit zece arme de vanatoare primite pesches de la un miliardar care dorea ca afacerile sa-i mearga ca din pusca. Fostul ministru, care s-ar parea ca-si transformase porecla in renume, este curtat de mai multe echipe de procurori. Multi cercetati penal se autodenunta ca sustinatori morali si mai ales economici ai echipei lui Adrian Nastase.
Suparat e si fostul premier. Nu doar pentru ca procurorii vor sa-i viziteze casele si sa-l caute la avere, ou cu ou, tablou cu tablou, ci si pentru ca partidul sau l-a tras pe linie moarta. E suparat si ca-l crede lumea corupt si putini ii mai raspund la buna ziua. La fel si alti cativa fosti ministri a caror avere a ajuns sub lupa procurorilor anticoruptie si pe masa comisiei de la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Multa lume suparata, multa lume necajita. Banii nu mai aduc fericirea. Nici macar numarul lor!
Vremuri grele pentru coruptii din Romania. Nu e om sa nu se simta injumatatit atunci cand este acuzat de coruptie. Desi se zice ca educatia noastra si traditia, ca sa vezi, n-au urma de intelegere fata de murdarie si stricaciune, scena politica sta sa se prabuseasca de multimea coruptilor care se dau in spectacol. Marile afaceri sunt, in mare parte, smecherii comerciale si inginerii financiare facute cu complicitati la nivel inalt. Cand nu e vorba pur si simplu de furt din bani publici. Asta si pentru ca moralitatea politica si-a stabilit limita de jos sub nivelul solului.
Coruptia a fost cuprinsa in actele guvernului si popularizata la televizor. Cu toate acestea, toti cei prinsi cu mana in borcanul cu miere au discursuri justificatoare si nimeni nu-si asuma o parte cat de mica de coruptie. Toti sunt niste ingerasi, toti pititi in spatele prezumptiei de nevinovatie. Toti vorbesc despre probleme de imagine, sugerand ca toate acestea nu sunt decat o vrajeala care le sifoneaza obrazul subtire, ii tunde chilug si le planteaza o cocoasa in spinare. Ei ar fi, dincolo de informatiile din presa sau dosarele penale, niste insi onorabili, de care Romania ar mai avea nevoie cateva cincinale. Sunt unii care par chiar s-o creada. Unul dintre partidele din coalitia guvernamentala a luat in discutie posibilitatea ca oamenii cu probleme din fostul partid de guvernamant sa sara parleazul si sa devina conservatori. Pur si simplu! Ideea ca problemele de coruptie sunt defectiuni de imagine a acreditat-o chiar presa, vorbind sau tacand despre acest subiect. Sugerand, asadar, ca toti cei pe care justitia ii prinde in catarea tunurilor sunt indezirabilii scenei politice. Astfel, coruptia a capatat lipsa de concretete a unei imagini de televizor. Mai mult chiar, informatiile, simplificate, politizate si turnate in portii mici ca otrava, au produs fracturarea opiniei publice, si-asa bolnava cronic, de anemie si amnezie. Desi coruptia e lacoma si ciupeste jumatate din fiecare dumicat de paine pe care-l bagam in gura, nu a iesit nimeni in strada sa protesteze impotriva ei. Presedintia primeste anual zeci de mii de petitii legate mai toate de coruptie, insa nu e nici un politician care sa ceara apasat desfiintarea unei camere parlamentare sau inchiderea sutelor de mii de ghisee de stat, chiar daca asta ar insemna decapitarea functionarimii prinse cu capul afara. Ce e mult strica si incurajeaza coruptia. Pare-se ca romanii s-au consolat cu ideea ca usile neunse scartaie. Poate ca e de inteles si de ce marile procese de coruptie se intind pe ani si transforma actul de coruptie intr-un Dracula Park, din care si mana dreapta si cea stanga ale statului au subtilizat tot. Chiar si tepele. Au fost facuti sa inteleaga ca, de fapt, coruptia e o problema de imagine a partidelor, si ca nu conteaza ce vedem in oglinda noi, ceilalti, cand ne privim. Si cine se mai lupta de-adevaratelea cu o simpla imagine? Si la ce bun!