Primavara acestui an a debutat cu o adevarata cascada de evenimente politice, dintre care unele in premiera absoluta. S-ar spune ca apropierea de termenul integrarii europene face lumea politica romaneasca sa fiarba. Psd-ul s-a dezbarat de Nastase, cedand Aliantei postul de Presedinte al Camerei, ultra-nationalistii maghiari au lasat la o parte diplomatia, proclamand public ca vor autonomie teritoriala. Si tot o premiera a fost interventia intransigenta a presedintelui Romaniei in problema maghiara, precum si vizita sa la Odorheiul Secuiesc, o zona ocolita de reprezentanti ai puterii. Teme fierbinti pentru analiza politica a lunii, facuta de Tia Serbanescu.
"Discursul lui Marko Bela a coborat
intr-o zona politica foarte joasa"
- Privite cu multa ingrijorare de opinia publica romaneasca, evenimentele legate de ziua nationala a maghiarimii au fost tinute in matca prin interventia autoritara a presedintelui Basescu. Cum apreciati aceasta iesire in linia intai?
- A fost in primul rand surprinzatoare. Este pentru prima data cand un presedinte al Romaniei face o vizita in astfel de circumstante, intra in dialog cu aceste forte radicale, extremiste, ale comunitatii maghiare, si chiar reuseste sa le tempereze. Mesajul presedintelui a fost clar, atat in cursul discutiilor de la Cotroceni, cu primarul din Odorhei, cat si in timpul vizitei pe care a facut-o la fata locului: articolul din constitutie privind unitatea statului national roman nu se negociaza! A fost un mesaj foarte transant, foarte explicit. Nici macar la Odorhei, in fata maghiarilor, Basescu nu s-a ferit deloc sa vorbeasca despre autonomie, spunandu-le, in stilul sau inconfundabil, ca vor avea tot atata autonomie cat va avea Craiova, Timisoara sau Iasiul, respectand standardele europene. Totusi, desi presedintele a temperat pe moment atmosfera, privind in ansamblu, nu a avut rezultatele scontate. Interventia lui Basescu a moderat discursul extremistilor secui, dar, paradoxal, l-a radicalizat pe acela al Udmr. Discursul lui Marko Bela a devenit extrem de agresiv, de iritant, de jignitor la adresa romanilor, atunci cand a spus ca acestia mananca paine secuiasca, si a coborat intr-o zona politica foarte joasa si periculoasa. In ce-i priveste pe secui, cu toate diligentele lui Basescu, ei se vor duce cu jalba in bat la Bruxelles. Judecand prin prisma acestor consecinte, interventia d-lui Basescu nu a reusit sa modereze cele doua aripi maghiare si nici sa le aduca la numitorul constitutional. De altfel, lupta dintre Udmr si Ucm pentru electoratul maghiar le face sa fie din ce in ce mai extremiste si risca sa aduca prejudicii grave Romaniei in procesul de integrare. Revenind la prestatia presedintelui, raman intentia laudabila si curajul de a interveni in aceasta problema, fata de care toti cei dinaintea lui au ezitat. O singura vizita a unui presedinte al Romaniei in judetul Harghita poate dezamorsa tensiuni acumulate vreme de 15 ani, a caror problema a fost ignorata si minimalizata.
"Mesajul pe care Europa il transmite
Romaniei prin intermediul lui
Franco Frattini este optimist"
- Agitatiile maghiare din Romania nu au avut reverberatii europene. Dimpotriva. Vizita lui Franco Frattini la Bucuresti a marcat o schimbare radicala de atitudine a Comunitatii Europene fata de noi. Cum comentati?
- Intr-adevar, dupa nenumarate stegulete rosii, galbene si alte avertismente primite pana acum, mesajul pe care Europa il transmite Romaniei prin intermediul lui Franco Frattini este optimist. Europa ne arata ca doreste cu adevarat ca Romania sa se integreze, ca nu cauta cu tot dinadinsul pete in soare si noduri in papura, si ca atunci cand facem progrese, ele sunt vazute si apreciate. De data aceasta, progresele inregistrate vin din zona justitiei si a luptei impotriva coruptiei, unde pana acum am fost mereu avertizati si sanctionati. Faptul ca reformele initiate si sustinute de Monica Macovei au dus in cele din urma la urnirea unor dosare prin intermediul Dna a fost un semn bun pentru Europa. Anchetele aflate in desfasurare, impotriva unor personaje importante, oameni de afaceri grei, fosti ministri si chiar un fost prim-ministru, au convins observatorii externi ca Romania intra pe o zona de normalitate, in care demnitarii trebuie sa mai si raspunda pentru ce-au facut. La fel, am primit semnale de apreciere pentru ceea ce s-a facut in domeniul securizarii frontierelor, asta dupa ce mass-media de pe tot continentul a comentat nivelul de emigratie ilegala, avand ca punct de plecare Romania. Deci, puncte bune marcate, care vor sa insemne: "Continuati, sunteti pe drumul cel bun, ati facut progrese si noi le-am vazut, le-am consemnat." Au fost insa si critici dure, care au vizat ceea ce s-a petrecut in Parlamentul Romaniei; in Senat - prin respingerea ordonantei Dna, in Camera - prin respingerea perchezitiei la domiciliul lui Nastase. Prin intermediul lui Frattini, Europa indica faptul ca este foarte atenta la ceea ce se petrece in Romania, si ca toate perdelele de fum aruncate, toate justificarile si victimizarile la care am asistat nu folosesc la nimic. Europa a perceput exact adevarata natura a evenimentelor, a inteles rezistenta anumitor cercuri politice la ofensiva justitiei. A inteles ca voturile negative din senat si din camera sunt reactii ale unui sistem corupt, care se apara pe sine. Imaginea perceputa de Europa a fost aceeasi cu cea perceputa de opinia publica romaneasca. A fost absolut jenant. Imaginile de la dezbaterile privind perchezitia la domnul Nastase au facut inconjurul Europei. D-na Macovei, reprezentand justitia, statea singura, pusa la zid de o sala intreaga, de parca ea ar fi fost inculpata, cand de fapt parlamentarii, in principal cei ai Psd, dar nu numai, faceau zid in jurul lui Nastase, gandindu-se la un singur lucru: ca intr-o zi, s-ar putea sa fie si ei in aceeasi situatie. Psd si-a consolidat prin aceasta atitudine imaginea de partid reprezentant al unui sistem corupt, care se apara din toate puterile. Dupa ce socialistii europeni se delimitasera public de Psd, criticile dure ale comisarului european Frattini au impins si mai mult partidul d-lui Geoana catre prapastie. Aflat in cadere libera in sondaje, la numai 10 zile dupa declaratiile lui Frattini, Psd decide sa se debaraseze de persoana lui Nastase. Intr-un fel, aceste critici au contribuit la evenimentele care au avut loc in Psd si, ulterior, la demisia lui Nastase de la presedintia Camerei.
"Psd a inteles - nu stim daca nu cumva prea tarziu
- ca poate pierde totul, aparand la nesfarsit
niste oameni care s-au compromis total"
- Psd-ul se confrunta cu cea mai mare criza din existenta lui. Cine si-ar fi imaginat vreodata ca Nastase poate sa fie inlaturat? Asistam la o purificare reala, menita sa innoiasca si sa regenereze partidul?
- Daca Psd ar fi incercat o curatenie in partid inainte de toate aceste evenimente, atunci am fi avut motive sa credem in efortul acestuia de a se primeni din interior, de a recastiga un capital de incredere, printr-o reforma reala. Dar excomunicarea lui Nastase a intervenit doar atunci cand pur si simplu nu mai exista alta posibilitate, cand criticile veneau deja din toate partile, din afara tarii si dinauntru, cand imaginea partidului era in cadere libera. Excluderea lui Nastase pare mai mult un gest disperat al partidului, decat un act venind din constiinta. Psd a inteles - nu stim daca nu cumva prea tarziu - ca poate pierde totul, aparand la nesfarsit niste oameni care s-au compromis total. Asistam, de fapt, la o criza profunda. Partidul a ajuns la scadenta. S-au adunat prea multe, nu s-a facut prea mult timp curatenie si acum e foarte greu sa inlaturi zgura, care a ajuns sa se confunde cu partidul. E foarte greu de spus ce l-ar mai putea salva. Nici macar o scindare nu ar fi de mare folos, pentru ca cei propusi, fie nu sunt cunoscuti si acceptati, fie nu sunt credibili. Ce credibilitate are d-l Iliescu in varful unui consiliu de onoare? Unde era d-l Iliescu atunci cand s-a nascut acest sistem corupt din Romania? Era in fruntea tarii, dansul l-a ctitorit, este responsabil pentru acei primi 7 ani de-acasa ai Fsn-ului, cand s-au pus bazele a tot ceea ce avea sa devina Psd. Asadar, el nu este nici strain de ceea ce se petrece, nici nevinovat. Sistemul corupt, sau ticalosit, cum spune d-l Basescu, s-a nascut si a crescut sub multiplele mandate ale d-lui Iliescu. Si daca el este reperul moral al Psd-ului actual, in incercarea lui disperata de a se reforma, atunci ma tem ca aceasta curatenie este sortita esecului. Eticheta de partid corupt, despre care vorbea d-l Geoana cu repros, nu este doar o eticheta, este un tatuaj, coruptia se afla in pielea acestui partid, face parte din el struc-tural. Tot ce pot face este o cosmetizare prin care sa iasa de sub oprobriul public intern si european. Tot ce pot spera este sa ramana, cat de cat, in picioare pe scena politica.
"Venirea d-lui Olteanu la Camera e
un semn bun, care ne lasa loc sa speram"
- Rezultatul cutremurului din Psd este aparitia tanarului Bogdan Olteanu in fotoliul de presedinte al Camerei Deputatilor. Ce aduce aceasta schimbare? Este aceasta inceputul asteptatei innoiri a clasei politice romanesti?
- Plecarea lui Adrian Nastase, asimilat cu sistemul corupt care trebuie sa dispara, si venirea unui tanar politician liberal, intr-o asemenea pozitie importanta, are si valoarea unei schimbari simbolice, de trecere a puterii de la o generatie si o viziune politica, la alta, dar, pragmatic vorbind, este mult mai mult decat atat. Presedintele camerei este al treilea om in stat. Nu e o functie decorativa. Nastase a avut puterea sa puna bete in rotile justitiei, a avut puterea sa blocheze discutiile privind regulamentul Camerei, a carui schimbare ar fi putut conduce la debarcarea sa. Presedintele Camerei poate sa promoveze in regim de urgenta unele legi, iar pe altele le poate tine cu anii prin sertarele diferitelor comisii. Practic, Nastase era, intr-adevar, un cui in coastele Aliantei, si plecarea sa este un cadou nesperat facut de Psd. Aceasta va conduce la fluidizarea traseului parlamentar al anumitor legi si ordonante. Legea lustratiei, de exemplu, care este acum in parlament, sau anumite legi ale justitiei. Ei bine, un personaj ca Nastase nu avea nici o tragere de inima sa le accelereze traseul in parlament. In sensul acesta, e o situatie cam stranie, cu d-l Vacaroiu la Senat si cu tanarul Olteanu la Camera, dar e mai bine decat deloc. In ceea ce priveste semnele de primenire a clasei politice prin intrarea tinerilor in functii importante, sigur ca e un inceput, dar sa nu uitam ca tinerii au crescut sub aripa celor batrani si sunt impregnati cu modul lor de a face politica. Oricum, venirea d-lui Olteanu la Camera e un semn bun, care ne lasa loc sa speram.