Dupa intalnirea de la Cotroceni, primarul Szasz Jeno, presedintele Ucm (Uniunii Civice Maghiare) si organizatorul mitingului, a declarat: "Ca ungur, il prefer mai curand pe presedintele Basescu decat pe Verestoy". D-l Verestoy este unul din liderii Udmr, partid cu care Ucm se afla in opozitie, si unul dintre cei mai controversati oameni de afaceri din Transilvania. Presedintele Basescu a dezamorsat si proiectatul mars Prm, "cu 100.000 de romani" asupra Odorheiului, mars ce ar fi putut duce la incidente asemanatoare celor din 1990 de la Targu-Mures, ce au intinat grav, alaturi de "tainele" revolutiei si mineriadei, imaginea Romaniei in lumea civilizata. Chiar si episcopul Tokes Laszlo, cel mai extremist reprezentant al maghiarimii din Transilvania, a dat inapoi la reuniunea Consiliului National al Maghiarilor din Transilvania (Cnmt), desfasurata sambata, 11 martie a.c., la Satu Mare - sustinand ca dezideratul autonomiei va fi atins prin "lupta pasnica". Pana la intrunirea Cnmt, d-l Tokes anunta ca, la 15 martie, secuii isi vor proclama autonomia teritoriala, trecand la o organizare de tip statal, dependenta numai formal de Romania. Dintre toate formatiunile politice unguresti, doar Udmr-ul - partid reprezentat in Parlamentul si guvernul tarii - nu se declarase de acord cu o asemenea actiune. Udmr vizeaza acelasi "deziderat", dar printr-o "politica a pasilor marunti".
Ce a dus la inflamarea si, apoi, la dezinflamarea brusca a tentativelor separatiste maghiare din Transilvania? Cauzele, sociale, economice si politice, sunt multiple. Unele sunt de data recenta, tinand de "istoria" ultimilor cincisprezece ani, altele isi au sorgintea in frustrarea mentala resimtita de maghiarime dupa Tratatul de la Trianon, din 1919-1920, care a fixat, pentru Ungaria, actualele granite. Primele sunt semnificative pentru ca tin de evolutia recenta a Romaniei, de telurile ei actuale. Rasturnarea national-comunismului ceausist a dus la eliminarea politicii de asimilare fortata a minoritarilor, simetrica politicii practicate pana in 1918 de statul maghiar impotriva romanilor transilvaneni. Dupa 1989, Romania s-a indreptat spre structurarea unei natiuni civice, de tip modern, in care minoritatilor le sunt garantate foarte multe drepturi, mergand pana la un fel de discriminare pozitiva a lor in raport cu majoritatea. Natiunea civica este insa un proiect liberal ce asigura tuturor comunitatilor autonomia administrativa pe baza principiului subsidiaritatii: drepturile indivizilor, indiferent de nationalitate, sunt prioritare fata de comunitati, tot asa cum drepturile acestora sunt prioritare fata de administratia centrala a statului. Reprezentantii politici ai maghiarimii din Romania au accentuat pe discriminarea pozitiva a comunitatii etnice in detrimentul indivizilor pentru ca erau interesati in mentinerea privilegiilor dobandite ca membri ai clasei conducatoare din Romania. Cu destui lideri ai Udmr, singura grupare partinica maghiara reprezentata in Parlament, s-a intamplat fenomenul perfect vizibil la Psd: s-au "baronizat", au devenit componenti ai oligarhiei ce stapaneste Romania. D-l Verestoy este, spre exemplu, unul dintre cei mai bogati cetateni romani, mosiile lui dominand Harghita si Covasna. Ca si oligarhii romani etnici, el trebuia sa sustina, propagandistic, nevoile "speciale" ale comunitatii pe care o reprezenta. Nu intamplator, Odorheiu Secuiesc este impartit intre d-nii Verestoy, care si-a facut averea cu mijloace... Pdsr-iste, si Szasz Jeno, care a utilizat discretionar fonduri din Ungaria si care, pentru a nu pierde in batalia economica solicitata de piata, a devenit in problema autonomiei etnice "mai catolic decat Papa (Verestoy)". Indivizii, maghiarii de rand, cu probleme economice asemanatoare romanilor de rand, nu prea conteaza.
Cauzele "clasice", ce tin de frustrarile istorice, sunt exploatate de o parte a intelectualitatii maghiare din Transilvania, ce considera ca nu se poate afirma decat in cadrul unei "mari culturi unitare", cu vechi traditii, cum este cea a fostului regat al Ungariei. Amestecul (melting pot-ul, cum ar zice americanii) i-ar defavoriza, le-ar altera valorile. De aceea, reprezentantii acestei grupari vor separare totala in cultura si invatamant, blocarea oricarui dialog al valorilor, discriminare etnica in formarea generatiilor viitoare. Actiunea a fost sprijinita de guvernele nationaliste de dreapta din Ungaria, cum a fost cel al premierului Viktor Orban, ce au injectat masiv fonduri pentru achizitionarea de mijloace care sa asigure "independenta" culturala a minoritatii in raport cu majoritatea. Guvernele romanesti nu au observat insa ca fondurile dirijate astfel vizau o maghiarizare a economiei transilvanene, premisa necesara pentru refacerea, dincolo de granitele recunoscute, a natiunii etnice pe care se baza "regatul Sf. Stefan". O politica nationala coerenta in domeniul economic ar fi redus "efectele perverse" ale "politicii culturale", practicate cu mari eforturi de guvernele de dreapta din Ungaria. De altfel, stanga ungureasca (veritabila!) a blocat intotdeauna, cand a ajuns la putere, aceasta risipa ce afecteaza nivelul de trai al cetatenilor propriei tari.
Presedintele Basescu a sesizat cauzele miscarilor politicienilor minoritatii si a intervenit "direct si deschis" - dupa cum a spus-o d-l Szasz -, aratand consecintele pentru procesul integrarii in Ue, pentru stabilitatea Romaniei. D-l Basescu stie ca "logica Ue" exclude partidele etnice si ca integrarea in Ue va garanta protectia tuturor minoritatilor tocmai pentru faptul ca fiecare natiune va deveni o minoritate in raport cu ansamblul. Pasiunile nostalgice, iredentiste si segregationiste nu-si au, de aceea, locul intr-o Europa unita, vizand prosperitatea tuturor. In plan real, de altfel, etnicii romani si maghiari se inteleg tocmai pe baza aspiratiei comune spre prosperitate.