Inca din toamna anului trecut, afisele anuntau, pentru ultima zi a lunii februarie din 2006, un mare concert sustinut de o trupa de tobosari japonezi. O aparitie exotica, o muzica necunoscuta in Romania, insa un eveniment mult asteptat, care a umplut Sala Mare a Teatrului National. Asteptarea a meritat si, chiar daca suntem abia la inceput de "sezon" al concertelor si sunt anuntate multe evenimente muzicale interesante, putem trece de pe acum Yamato drept candidat la titlul de "spectacolul anului".
Ce a impresionat atat de mult? Un grup de zece tineri percutionisti japonezi - cinci baieti si cinci fete -, care prin talentul si performanta lor scenica, undeva la limita intre muzica si recordul sportiv, au creat un spectacol total, atat muzical, cat si vizual. "Incercam sa transmitem asa-numitul "puls al vietii". Noi credem ca tot ceea ce este viu are un ritm propriu. Nu-i vorba doar de bataia inimii, ci de energia pe care o simt oamenii atunci cand sunt impreuna."
In afara celor zece percutionisti, vedetele serii au fost instrumentele de pe scena. Daca muzica si prestatia scenica reprezinta un suflu nou, contemporan, in arta japoneza, instrumentele sunt pur traditionale, asa cum faceau deliciul ascultatorilor japonezi si in urma cu sute de ani. Fabrica la care au fost ele realizate, Asano Taiko, este una dintre cele mai vechi din Japonia, cu o vechime de 300 de ani. Bineinteles ca in spectacol s-au folosit numeroase tobe, de la Shimi-daiko, tobe mici, ce se prind in jurul gatului, la Odaiko, cu un diametru de un metru si cu o greutate de aproape jumatate de tona. Aceasta este toba care a facut ca spectacolul sa se mute - din motive tehnice - de la Sala Palatului, unde fusese initial anuntat, la Tnb. Dar japonezii nu au cantat numai la tobe, ci si la shakuhachi, un flaut cu patru gauri, facut din bambus, la shamisen, o chitara cu gat lung si trei corzi, la koto, un instrument masiv din lemn. Surprinzator pentru o trupa in care disciplina si sincronizarea perfecta sunt pe primul plan, Yamato a cucerit publicul si prin numerele de umor, japonezii dovedindu-se nu numai percutionisti de prim rang, ci si arlechini cu stil. "Ne place la nebunie sa interactionam cu publicul. Scena este viata noastra. Ne-ar fi imposibil sa tinem acest spectacol, atat de intens, fara o portie buna de umor, fara sa ne distram din plin si noi, si spectatorii." Iar publicul bucurestean a primit provocarea cat se poate de natural. Dupa ce a prins gustul muzicii cubaneze, al gospel-ului si dansului flamenco, amatorii nostri de concerte isi dovedesc curiozitatea si dispozitia pentru noi "teritorii", primind cu bratele deschise propuneri muzicale inedite. De data aceasta a fost momentul sa descopere farmecul Japoniei, prin fascinanta muzica si prin ancestralele sale ritmuri.
In jurul lumii
"Suntem un grup de oameni care creeaza pulsul vietii folosindu-se de instrumente simple, in care si-au ascuns sufletul", simplifica la maximum prestatia trupei Yamato fondatorul si compozitorul ei, Masa Ogawa. Acesta a pus bazele grupului in 1993, in provincia Nara, o provincie istorica, despre care se spune ca este locul de nastere a culturii japoneze. In secolul al optulea, cand Nara era capitala culturala, "Yamato" insemna chiar numele Japoniei. De asemenea, "Yamato" este un cuvant special, ce evoca o perioada de armonie si de creatie in istoria zbuciumata a Japoniei.
De la bun inceput, Masa Ogawa a rupt barierele traditiei japoneze, facand loc in trupa sa catorva fete. Trupa seamana cu o mica armata, in care disciplina este rege. Percutionistii se pregatesc asemenea sportivilor de performanta, alearga zilnic 10 kilometri, repeta ore in sir. In plus, toate activitatile le practica la comun, mananca impreuna, se roaga impreuna, astfel incat sa fie pe aceeasi lungime de unda, sa-si poata simti si anticipa fiecare ritmul celuilalt, pana ajung sa aiba cu totii aceeasi pulsatie. "Vrem sa exploram atat posibilitatile instrumentelor, cat si instinctele noastre", spune seful trupei, Masa Ogawa. Antrenamentele, repetitiile si devotamentul tinerilor percutionisti au dat roade, astfel ca Yamato a devenit una din senzatiile scenelor din intreaga lume.
Au sustinut peste 900 de spectacole, fie ca a fost vorba de concerte pe strada sau in mari sali de spectacole, si au fost urmariti de mai bine de un milion de oameni. Aventura lor in jurul lumii a inceput in august 1998, cand au devenit revelatia unui festival din Edinburgh. Un an mai tarziu, a urmat primul lor turneu european, iar in martie 2000, au sustinut, intr-o singura luna, 27 de concerte in Marea Britanie, strangand 30.000 de spectatori. "Daca va asteptati la un spectacol de tobe si de ritmuri care sa va faca sa dansati, veti fi dezamagiti. Yamato inseamna mult, mult mai mult", nota entuziasmat cronicarul ziarului londonez "The Guardian". Intorsi in Japonia, Yamato a concertat in 60 de scoli, in toamna anului 2000, pregatindu-se apoi pentru urmatorul an, in care au cucerit America, prin nu mai putin de 100 de spectacole! "A fost punctul culminant al carierei noastre de pana atunci si un inceput proaspat pentru ceea ce avea sa urmeze." Performante asemanatoare recordurilor mondiale au continuat pentru Yamato, care si-a purtat ritmurile in cele mai exotice tari, precum Quatar, India, Sri Lanka, Bangladesh, Mexic. In 2003, au sustinut, numai in Europa, 170 de spectacole. Intrebat care este marea deosebire intre felul japonez de a bate in tobe si cel al celorlalte culturi, Masa Ogawa a raspuns:"Stilul japonez este asemanator celui african, a bate la tobe este un mod de a comunica intre noi, dar si cu lumea spirituala, cu zeii si cu strabunii nostri. De pilda, in templele budiste, tobele sunt folosite pentru a chema spiritele. In cultura occidentala, tobele sunt folosite mai mult ca un pur instrument muzical. Yamato asta incearca, sa combine cele doua feluri de a privi ritmul de tobe, cel oriental, ce are in prim plan traditia si spiritualitatea, si cel occidental, bazat pe armoniile muzicale."
La inceputul acestui an, tavalugul "armatei ritmurilor" a ajuns pentru patru reprezentatii in Filipine, iar de acolo a pornit spre Europa, unde, intre cele 163 de spectacole stabilite pana in octombrie, s-a aflat si cel de la Nationalul bucurestean.
Iulian Ignat
(Fotografiile autorului)
Focul Anatoliei
La doar doua zile de la concertul japonezilor, un alt grup de percutionisti a fost aplaudat indelung, de asta data pe Scena Salii Palatului. Percutionistii - de data asta turci - au avut un moment de glorie in spectacolul de dans "Focul Anatoliei", care, chiar daca a ajuns pentru a treia oara intr-un an la Bucuresti, a facut sala plina si a fost primit cu multa caldura.
Publicul romanesc asteapta cu nerabdare noi oferte muzicale ale altor culturi, iar primele dintre acestea sunt cele doua spectacole de flamenco, programate pe 6 si 7 aprilie la Sala Palatului, si cele doua concerte de muzica cubaneza, ce vor fi sustinute sub celebra sigla "Buena Vista Social Club": pe 29 aprilie, la Opera din Timisoara, si pe 8 mai, la Bucuresti, in aceeasi Sala a Palatului.