- Momentul este dificil, dar nu insurmontabil. Din pacate, in Ungaria domneste febra alegerilor, iar fortele nationaliste, in primul rand Fidesz-ul lui Viktor Orban, nu vor ezita probabil sa speculeze manifestarea secuilor in scop electoral. Abili manipulatori ai forurilor europene, ungurii reusesc intotdeauna sa prezinte o serie de excese si aberatii sub forma unor revendicari legitime ale minoritatilor etnice din Romania si sa-i convinga pe parlamentarii europeni de justetea cauzei lor. Paradoxul romanesc in plan diplomatic este ca tara noastra a reusit sa devina, in ochii politicienilor europeni, asupritoarea maghiarimii, iar Ungaria nu este niciodata intrebata de excesele ei din trecutul nu prea indepartat, la adresa romanilor! Platim acum pe plan international pretul incompetentei si ineptiilor pe care le-am perpetuat si dupa 1989 in domeniul diplomatiei, dar si al promovarii cadrelor. Cum raul a fost facut si este departe de a fi remediat, pana cand romanii vor reusi sa se prezinte cel putin satisfacator la Bruxelles si la Strasbourg, nici o actiune in forta impotriva manifestatiei secuiesti nu este oportuna, cu exceptia cazului ipotetic in care ea ar degenera in violenta. Daca manifestatia se mentine intr-un cadru civilizat, autoritatile nu pot intreprinde nimic, caci dreptul de a manifesta este garantat de legile statului. Aici insa se opreste toleranta. Revendicarile secuiesti privind autonomia teritoriala trebuie respinse categoric de guvern, fara ambiguitati dictate de eventualele presiuni ale Udmr. De altfel, nici guvernul de la Budapesta nu poate sustine oficial aceste revendicari.
Un semn incurajator este ca ministrul justitiei Monica Macovei a si declarat ca revendicarile secuiesti contravin Constitutiei. Guvernul Romaniei nici nu ar trebui sa le ia in discutie, mai ales ca este vorba mai mult de jocurile de imagine ale unor lideri locali si nu de interesele secuilor din zona. Acestia din urma nu-si dau seama ca autonomia "tinutului secuiesc" nu ar face altceva decat sa-i transforme intr-un ghetou. Interesant va fi insa ce pozitie va adopta Udmr fata de manifestarile din 15 martie. Sustinatoare a autonomiei in general, formatiunea condusa de Marko Bela nu poate, totusi, sa ceara pe fata, subminarea ordinii constitutionale in Romania. Ne asteptam asadar la o pozitie ambigua din partea Udmr, pe care presa si societatea civila nu trebuie s-o tolereze. Guvernul in schimb are datoria de a respinge fara echivoc pretentiile liderilor secui. Daca guvernul nu o va face, probabil ca presedintele Traian Basescu, mai categoric in aceasta privinta, va pune punctul pe i.
Cazul Gojdu a fost blocat in Camera Deputatilor. Cum explicati atitudinea premierului Tariceanu, gata sa deturneze printr-o ordonanta de urgenta, o mostenire imensa, lasata Bisericii ortodoxe? Incompetenta sau complex maghiar?
- Din punct de vedere al dreptului elementar, cedarea guvernului Romaniei in chestiunea mostenirii lasate de Emanoil Gojdu este inexplicabila si inacceptabila. Singura motivatie a acestei cedari ar putea fi dorinta de a rezolva pasnic un diferend care persista de ani de zile si de a demonstra "Europei" cat suntem de toleranti si de putin revendicativi! Nu vedem insa ce a castigat Romania din aceasta atitudine defensiva si defetista.
Ceea ce am fi asteptat de la guvernul Romaniei ar fi fost sprijinirea Bisericii ortodoxe in eforturile ei de revendicare, eventual la Cedo, a bunurilor lasate mostenire de Emanoil Gojdu, si in nici un caz calcarea in picioare a memoriei lui Andrei Saguna, adica a fundatiei reinfiintate la Sibiu in 1996, pentru administrarea mostenirii destinate, de fapt si de drept, tinerilor romani de religie ortodoxa, merituosi, dar prea saraci pentru a-si continua studiile. In schimb, cele doua guverne ne propun o fundatie publica pentru promovarea bunei colaborari intre minoritatile nationale! Mai mult, guvernul roman se angajeaza sa mai si rascumpere din bani publici Curtile Gojdu, vandute de edilii Budapestei unei companii israeliene. Recapituland, constatam cu stupoare ca, in opinia guvernantilor, drepturile de proprietate ale companiei Autoker Holding trebuie respectate, in timp ce drepturile mostenitorilor lui Emanoil Gojdu, precum si drepturile postume ale lui Gojdu insusi, pot fi nesocotite. Ne intrebam insa, pe de alta parte, cu ce drept se amesteca cele doua state, prin guvernele lor, intr-o chestiune de drept privat? Cu ce drept uzurpeaza mostenirea unui om si-i pervertesc testamentul? Banuim ca romanii au incercat sa fie "pragmatici" si sa gaseasca o formula de fatada pentru a-si masca incapacitatea de a obtine ceva de la partea maghiara prin negocieri, si lipsa de curaj pentru un litigiu international. Solutia convine de minune Ungariei, care nu restituie nimic si plateste foarte putin pentru un rapt de proportii majore. De ce trebuia insa guvernul Romaniei sa le ofere ungurilor o solutie onorabila, pentru o serie de actiuni dezonorante? Probabil, pentru ca suntem sub impresia gresita, ca trebuie sa cedam tot timpul in fata Budapestei ca sa fim acceptati in Europa. In aceasta ar putea consta un anumit complex - regretabil - al guvernantilor romani fata de maghiari.
Mai exista insa o speranta: comisia juridica a respins "ordonanta Gojdu", reparand gafa guvernului. Va trebui insa ca ordonanta sa fie respinsa definitiv si de plenul parlamentului, ca sa ajunga la lada de gunoi a istoriei, unde-i este locul. Ce se va intampla insa in acest caz? Guvernul probabil nu va intreprinde nimic, dar oamenii politici responsabili si societatea civila trebuie sa sprijine un demers de revendicare a mostenirii lui Emanoil Gojdu, in instantele internationale. Pentru aceasta, ar trebui sa ne dovedim, ca natie, capabili de un efort sustinut si de durata, ceea ce nu am reusit din pacate pana acum. Timpul nu este insa pierdut.