"As zice ca toata aceasta mizerie care iese la iveala din diferite conturi si din diferite vile, abia incepe sa ne arate dimensiunile
marii coruptii, pe care noi, presa si opinia publica, putem doar sa le banuim"
Desi zodiile astrale anuntau un an linistit, 2006 a debutat exploziv pe scena politica romaneasca. Apropierea de termenul limita al intrarii in Ue pare sa accelereze evenimentele, ca si cum jucatorii ar fi intrat in panica. Panica puterii, pe de o parte, observata cu lupa, de la Bruxelles, in eforturile ei de integrare, dar si panica opozitiei, unde Psd-ul trece prin cea mai puternica perioada de criza din existenta lui. Daca adaugam si razboiul declarat impotriva coruptiei, care incepe sa secere si in zona "interzisa" pana acum a marilor demnitari, precum si acutizarea problemei nationale, prin jocurile strambe ale Udmr, vom vedea ca batalia politica nu se mai poarta cu prastia, ci cu tunul, intr-un razboi atat de incendiar, incat beligerantii isi cauta, adesea, adapost la dusmani. Asadar, un inceput de an greu si foarte tensionat, cu mize mari, ce risca sa rastoarne coalitia aflata la conducerea tarii, un an amenintat de zguduiri si cutremure, pe care le-am supus analizei unui specialist al comentariului politic: Tia Serbanescu.
"Romania isi recapata demnitatea"
- Recapituland evenimentele consumate in primele luni ale lui 2006, considerati ca s-a petrecut si ceva pozitiv?
- La capitolul evenimentelor pozitive, care au mai destins putin atmosfera, l-as mentiona pe presedintele Basescu, cel care in stilul lui caracteristic a marcat niste puncte la Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei, unde a smuls aplauze la scena deschisa, atunci cand a raspuns la intrebarea unui parlamentar rus, destul de agresiva, care se referea la facilitatile militare americane pe care le gazduieste Romania si daca acestea nu cumva incalca legislatia internationala. Raspunsul domnului Basescu a fost acela ca prezenta americana in Romania nu incalca nici o legislatie internationala, ca presedintele Putin a fost informat din timp, ca nu e vorba de nici o ostilitate la adresa Rusiei, iar fraza finala, in care i-a amintit parlamentarului rus ca Romania a fost ocupata timp de 13 ani de trupele sovietice si nimeni nu i-a intrebat de ce, n-a fost decat un foarte binevenit moment de restabilire a unui adevar. Aceasta secventa a avut si o continuare, atunci cand, coborand de la tribuna, presedintele s-a dus la acest parlamentar rus si i-a intins mana, iar acesta i-a atras atentia ca nu Rusia a ocupat Romania, ci fosta Uniune Sovietica. La care presedintele, din nou foarte spontan, a spus "da, dar armata aceea sovietica vorbea ruseste." Indiferent de comentarii, eu cred ca dupa decenii de umilinta rasariteana si de falsificare a istoriei, o fraza care exprima adevarul n-ar trebui sa supere pe nimeni. La fel de bine a reactionat presedintele si in cazul parlamentarului finlandez, care i-a cerut socoteala pentru autonomia culturala solicitata de Udmr, dar care nu mai exista nicaieri in Europa. Toata lumea a inteles ca Romania sta bine in ceea ce priveste statutul minoritatilor, ca respecta toate normele europene, ba pe alocuri, a acordat chiar mai multe drepturi minoritatilor decat au facut-o vecinii nostri. Asadar, chiar daca a sifonat unele persoane sau grupuri, pozitia presedintelui a fost corecta si clarificatoare, chiar daca nonconformista, in stilul sau, si nu a facut decat sa consolideze pentru Romania o imagine de tara care-si recapata demnitatea, verticalitatea, o tara care stie ce face si ce are de facut pentru a-si ocupa locul pe care-l merita in randul tarilor europene.
"Europa cere de mult in plasa justitiei pestii cei mari"
- Sa ne intoarcem pe scena politica interna, unde cutremurul declansat de anchetarea juridica a fostului prim-ministru, prins cu mata unor averi ilegale in sac, zguduie din temelii principalul partid de opozitie. Credeti ca Psd-ul e pe drumul clarificarii sau e vorba doar de un spectacol cu masti?
- Intr-adevar, dezvaluirile legate de averile ilicite ale lui Adrian Nastase, secondat indeaproape de Ioan Dan Popescu, sunt arzatoare. Se pare ca asistam la un razboi al dosarelor, pregatite din timp, in toate taberele. Oamenii acestia au antrenament de ani de zile, s-au urmarit unii pe altii, fac afaceri, stau cu ochii unii pe averea altora si, pentru orice eventualitate, si-au intocmit unii altora dosare, uzand de mecanisme subterane, de conexiuni din zona serviciilor de informatii, pentru a se avea la mana si a se infunda unii pe altii atunci cand e nevoie. Asistam, de fapt, la o reasezare a pozitiilor, pe care apropierea raportului de tara si a intrarii in Ue le-a acutizat. Europa cere de mult "pestii cei mari" in plasa justitiei, iar acestia se toarna unii pe altii, sperand ca in felul acesta, unii dintre ei vor scapa. Justitia, dezinhibata, a inceput sa aiba curajul de a scoate la iveala dosare care erau facute deja, dar care erau tinute in sertare, pentru ca pestii erau prea mari si erau la putere, asa incat asistam saptamanal la dezvaluiri senzationale. As zice ca toata aceasta mizerie care iese la iveala din diferite conturi si din diferite vile, care mai de care mai luxoase, abia incepe sa ne arate dimensiunile marii coruptii, pe care noi, presa si opinia publica, puteam doar sa le banuim. Intrebarea fireasca este: daca adunand rufele murdare ale tuturor acestor partide, ca la un mare targ de vechituri si de zdrente, poate sa iasa de-aici o mare curatenie, o limpezire definitiva a apelor politicii? Cinstit, nu stim daca se poate face o curatenie totala in Romania, nici cat anume se poate face, pentru ca nu stim cum vor fi solutionate aceste cazuri in justitie. Vom vedea si reactia populatiei fata de aceste personaje, daca este dispusa sa le mai suporte in continuare sau daca le va exclude din jocul politic. Pentru moment, in sondaje, Psd este perceput, intr-adevar, drept cel mai corupt partid, dar acest lucru nu este consecinta exclusiva a ultimelor luni, ci a unei lungi guvernari, si mai ales a acelor primi sapte ani de haiducie de dupa 89, in care oamenii sai au pus bazele acestui sistem corupt si au devenit stapanii acestor retele. Le va fi greu sa explice cum a fost posibil ca dintr-un salariu bugetar, fie el si de demnitar, sa ajunga la niste averi fabuloase, la care un politician din Europa nu poate nici macar sa viseze. Descoperim acum o adevarata retea de interese, de relatii, o increngatura extrem de stufoasa, structurata ca o adevarata mafie politico-financiara, care a avut drept scop partajarea unor mari sume de bani, a caror sursa este apropierea de putere, dar si acoperirea ingenioasa a urmelor. Tocmai de aceea cred ca in spatele acestor ridicari de cortina se afla un schimb de lovituri intre adversari redutabili, care beneficiaza in spatele lor de serviciile specializate in obtinerea de informatii, si cand spun acest lucru nu ma refer neaparat numai la servicii oficiale, ci si private. Asa se face ca fiecare dintre parti are cate un scandal pe cap (liberalii - cazul Patriciu, Pc-ul, cazul Copos), singura exceptie fiind, intr-un mod foarte suspect, Udmr-ul, caruia, desi este pentru a treia oara consecutiv la guvernare, nu i s-a descoperit nici o matusa. Si acolo sunt niste averi destul de umbrite, as spune, daca ma gandesc la d-l Atilla Verestoy, numai ca de ei nu s-a atins nimeni, tot de frica sa nu se strige ca noi persecutam minoritatile, asa ca printr-o discriminare pozitiva, Udmr a fost iertat de suspiciunea coruptiei.
"Prietenia afisata, chiar ostentativa, cu Patriciu, ii aduce nu doar premierului Tariceanu un deserviciu, ci si guvernarii in ansamblu"
- Punctul plus al politicii romanesti il reprezinta, in continuare, ministrul justitiei, Monica Macovei, ale carei reforme sunt aplaudate in Europa, dar urate cu patima in mediile politice romanesti, unde se incearca compromiterea ei, chiar la varf. Cum apreciati, in sensul acesta, relatia Macovei - Tariceanu?
- Cand vine vorba despre intalnirea Tariceanu-Patriciu-Macovei, incriminata dur de mass-media romaneasca, lucrurile se complica, pentru ca acuzatiile, fondate sau nu, de incercare de influentare la varf a justitiei arunca o umbra neplacuta asupra guvernarii si asupra d-nei Macovei, ale carei reforme sunt un punct bun in ochii Europei. Prietenia afisata, chiar ostentativa cu Patriciu, ii aduce un deserviciu nu doar premierului Tariceanu, ci si guvernarii in ansamblu. Acasa la el, poate sa joace table cu Patriciu, dar sa amestece Palatul Victoria in aceasta treaba, sa implice colegii de cabinet, sa o puna intr-o asemenea lumina pe dna Macovei, pe umerii careia atarna o responsabilitate enorma, aceasta este o inconstienta, care spune mult despre d-l Tariceanu. D-na Macovei raspunde in fata Ue de steguletul rosu al luptei impotriva coruptiei, pe care-l va mentiona sau nu raportul de tara. Sa provoci o asemenea criza, numai in numele prieteniei cu un personaj ca Patriciu, este o eroare grava a primului ministru, pentru ca a pus sub semnul indoielii credibilitatea unui membru important al guvernului si a intregii guvernari. D-na Macovei este victima acestei erori. Tariceanu a furnizat, de fapt, munitie adversarilor sai, iar Patriciu a facut foarte mult rau taberei liberale si prietenului sau, ajuns prim-ministru. Ei bine, toata aceasta situatie extrem de complicata ma face sa cred ca lupta politica se duce cu mijloace neconventionale, tinand de zona informatiilor si a celor mai inalte interese economice, in care intra, desigur, si petrolul.
- In incercarea sa de relansare politica, Psd-ul "ataca" tema Ardealului, o tema sensibila, aducatoare de electorat. Ne confruntam cu un exercitiu de imagine sau cu un demers real?
- In primul rand, decapitarea Psd de trei lideri importanti, care se duc la trei Parchete diferite (Nastase, Popescu si Iliescu in dosarul mineriadei), nu a fost rezultatul numai al unor atacuri din exterior, ci si din interior, unde lupta pentru putere nu s-a terminat. D-l Geoana se bucura ca partidul a ramas pe mana sa, dar se bucura prea devreme, pentru ca rafuielile interne nu s-au sfarsit. Reglarile de conturi s-au transferat de la varf la esaloanele secunde. De aceea, curatenia pe care a operat-o Psd este una de conjunctura, impusa de situatia din justitie a membrilor sai marcanti. Daca nu erau chemati la Parchet, partidul nu i-ar fi "autosuspendat". In aceeasi linie de masuri se situeaza si intoarcerea Psd-ului cu fata catre Ardeal, ceea ce in sine este un lucru bun, dar care nu pare credibil din partea unui partid aflat in dificultate si care apeleaza la aceasta solutie in disperare de cauza, sperand ca o sa mai spele ceva din pata care-i murdareste obrazul. Din nefericire, nu cred ca interesul lor pentru Ardeal este unul real. In realitate, ei n-au facut nimic pentru Ardeal, iar Psd a colaborat foarte bine cu Udmr, dandu-le tot ce au dorit cat au fost la putere, pentru ca acum, aflati in opozitie, sa dea fuga in Transilvania, sperand sa mai smulga cateva procente de incredere. Este o incercare de a recupera ceva ce n-au avut de fapt niciodata, pentru ca Psd-ul n-a avut sustinatori acolo. Ardelenii sunt mai occidentali, mai apropiati de valorile vestice si nu au simpatizat niciodata cu stanga si cu Psd, ci au fost intotdeauna un electorat de dreapta. Ardelenii sunt foarte lucizi, foarte pragmatici si bine fac. E iluzoriu pentru Psd sa creada ca daca matusa Tamara l-a facut de ras la Bucuresti, poate fugi in Ardeal, unde lumea n-a auzit de matusa, si poate trece drept partidul lui Avram Iancu. Ardealul este o cauza care merita o sustinere mai buna, si nu una de conjunctura, interesata.
"Respingerea ordonantei Dna reprezinta un adevarat atentat la integrarea europeana a tarii"
- Nu putem incheia acest interviu, fara a trece in revista ultimele evenimente politice: cazul Frunda si respingerea ordonantei Dna...
- Declaratia d-lui Frunda, desi s-a vrut o precizare "tehnica" a statutului sau de raportor al Apce, a reusit sa para cel putin jignitoare la adresa tarii care l-a trimis raportor si, in orice caz, neglijenta. N-ai cum sa fii seful delegatiei Romaniei la Apce si sa pretinzi ca nu reprezinti Romania. Dar cine te-a trimis in postura "tehnica" de europarlamentar si raportor? De aici incolo, speculatiile, replicile si falsificarile s-au tinut lant si au ajuns pana acolo incat, in plina criza a respingerii Ordonantei Dna, d-l Marko Bela a cerut presedintelui Basescu sa intervina pentru a calma "tensionarea relatiilor interetnice", intrucat e "o problema mult mai grava decat cea privind retrimiterea unei ordonante de urgenta in parlament". E stupefiant sa constati ca pentru d-l Marko Bela, ordonanta privind Dna, de care depind lupta anticoruptie si integrarea Romaniei in Ue la termen, e mai putin grava decat asa-zisa "tensiune interetnica". Te si intrebi: care tensiuni interetnice? Se cearta pe undeva rromii cu maghiarii? E vreo lupta? In ce priveste respingerea Ordonantei Dna in Senat (si implicit a dreptului acestuia de a ancheta parlamentari si demnitari), exact cand acesta incepuse sa-si faca datoria si sa investigheze cazuri de mare coruptie, iar raportorii Comisiei Europene tocmai isi faceau ultimele evaluari la Bucuresti, pentru a decide daca Ue primeste Romania in 2007, reprezinta un adevarat atentat la integrarea europeana a tarii. E de-a dreptul penibil sa constati ca, incercand sa-si apere pielea de orice ochi al justitiei, parlamentari de toate culorile au devenit complici cu "pestii mari" pe care i-au ajutat sa scape de navodul Dna, dovedind, astfel, ca au ei insisi solzi pe constiinta. Practic, daca lucrurile nu se rezolva prin retrimiterea si revotarea in Senat, iar Psd retrimite ordonanta la Curtea Constitutionala (unde-si are majoritatea elefantilor), asa cum a amenintat, inseamna ca avem de-a face cu o mineriada anti-integrare si ca adversarii ordonantei suplinesc cu succes rolul lui Miron Cozma. Sa speram ca senatorilor le va veni totusi mintea romanului cea de pe urma si ca nu vor risca sa devina groparii tarii care-i tine la caldura in Parlament si pe seama careia si-au facut averile.