Nea Vasile dezinfectorul sau despre un anume om

Cititor Formula AS
Indraznesc sa va scriu despre o persoana pe care am cunoscut-o ca medic la o unitate de jandarmi din Bucuresti. Poate nu pare o poveste prea interesanta, dar experienta mea de viata si cea profesionala ma fac sa afirm ca este, totusi, deosebita.

Povestea vrea sa spuna ca uneori, alaturi de noi, in drumul nostru prin viata, ne intalnim cu oameni cu atitudini deosebite, pe care insa nu apucam sa le bagam in seama, cu oameni pe care nu avem timp sa ii apreciem si, mai ales, sa nu avem intuitia, rabdarea sau tactul sa le spunem acest lucru. Si timpul trece...

Nea Vasile dezinfectorul
sau despre un anume om


L-am vazut prima oara in curtea unitatii de jandarmi de la Baneasa, unde era prezent de la prima ora de munca. Arata ca o persoana parca fara varsta, intotdeauna imbracat in halat alb, apretat si calcat frumos. Era mereu respectuos, dar nu slugarnic.Intotdeauna saluta primul si parca te facea, fara sa te oblige, sa ii raspunzi. Era de multi ani integrat in peisajul unitatii.
A vazut multe serii de recruti cum paseau speriati in curte, ii urmarea cum vin cu teama la infirmeria unitatii, apasati de boli adevarate sau presupuse. A petrecut cu privirea pe militarii in termen cum plecau, "la liberare", acasa. Toti militarii in termen il cunosteau si stiau ca pot apela la el sa ii "dirijeze", sa nu greseasca, sa afle cum sa se poarte acolo. A fost mereu prezent la toate evenimentele ce au avut loc in unitate si cunostea personal pe toti locotenentii, care devenisera, in timp, colonei sau generali. Daca cineva avea nevoie de un furier, de un caraus, de un sprijin, de surubarit ceva, il chema pe Nea Vasile, care era eficient si rapid in ceea ce i se solicita.
Intotdeauna avea un sfat, o solutie pe care o sustinea cu argumentele lui si cu un entuziasm ce facea ca neincrederea celorlalti sa scada. Uneori, te facea sa fii increzator in solutiile pe care le propuneai, si la sfarsit era si el, alaturi de tine, entuziasmat de rezultatele obtinute.
Nu facea eforturi ca sa aiba tact. Stia sa taca sau gasea cuvinte sa te detensioneze daca te vedea plin de stres. Mult timp nu am stiut ca el nu era asistent medical. Uneori, pentru neinitiati, parea ca este chiar medic. Ajuta la transportul pacientilor la spital si din cauza modului sau de a se purta acolo reusea sa obtina mai multe informatii de specialitate decat te-ai fi asteptat. Nu am stiut multi ani care este numele lui de familie si stiu ca nici ceilalti oameni nu cunosteau acest lucru. Numele de familie si gradul sau profesional era de neconfundat si era cuprins in formula de adresare: "Nea Vasile".
Uneori se apela la el pentru adevarata sa meserie, aceea de "dezinfector". Niciodata nu am auzit ca cineva sa vorbeasca despre Nea Vasile cu rautate, sau sa i se adreseze vadit nepoliticos. Era un familist convins, povestea tuturor cu drag despre sotia sa, despre copiii si nepotii sai. Nu facea caz de credinta sa, cu toate ca era o persoana religioasa, poate nu practicant in sensul cunoscut al cuvantului, dar in nici un caz habotnic. A fost "o figura" Nea Vasile, dezinfectorul. A murit de cancer pulmonar, fulgerator, fara sa deranjeze pe cineva, respectuos, ca intotdeauna, cu tact. Si nu avea 52 de ani. Dumnezeu sa-l odihneasca.
P.S. Se implinesc un pic mai mult de sase luni de la "plecarea" lui Nea Vasile.

Dr. Radu Constantin-Marian