Dezvaluirile despre implicarea Justitiei (prin ministrul sau, Monica Macovei) in rezolvarea "dosarului" celui mai cunoscut om de afaceri liberal, Dinu Patriciu, la solicitarea sefului lui de partid, premierul Tariceanu, sau "scandalul asfaltului din Capitala", in care rolul principal este jucat de componenta Pd-ista a Primariei, au impus parerea ca intre "fosti" si "actuali" nu e mare deosebire. Ultimul scandal, cel "al miliardului elvetian" - in care "se afirma" ministrul economiei, C. Seres - venit dupa "afacerea loteriei" a vicepremierului G. Copos -, indica faptul ca Pc-ul este, intr-adevar, o "solutie imorala". Cercetarea "miliardarilor" Udmr ar putea produce si ea "surprize" interesante. Despre Prm, in special despre liderul sau, C.V. Tudor, s-au dezvaluit destule, ca sa nu mai vorbim despre personaje pitoresti implicate in politica, precum G. Becali sau D. Sechelariu. Cetateanul de rand este aproape obligat sa constate ca "alesii" sai s-au transformat intr-o casta intangibila de imbogatiti peste masura, ce aplica legile dupa bunul plac, in propriile interese. Nu este de mirare ca tot mai putini romani se arata interesati de optiunile politice, ca tot mai multi sunt dornici sa paraseasca tara, sa-si caute norocul in alte parti.
Cum s-a ajuns la aceasta tragica situatie? S-a scris de multe ori despre faptul ca revolutia romana din 1989 a fost "furata", ca nu s-a dus pana la capat. Romania a fost singura tara din fostul "lagar socialist" in care nu s-a aplicat lustratia. O indepartare temporara a fostilor activisti comunisti si a complicilor lor din Securitate, de functiile-cheie ale administratiei, ar fi permis aparitia unei clase politice mai putin experimentate, dar mai cinstite. Procesul de tranzitie s-ar fi desfasurat mult mai rapid si cu mult mai putine costuri sociale. Faptul ca fostii comunisti, sub conducerea "clarvazatoare" a lui Ion Iliescu, au preluat fraiele puterii a avut urmari tragice: Romania s-a ales cu o "oligarhie de prada". Asa s-a ajuns ca zece milioane de romani saraci sau foarte saraci sa voteze cateva sute de superbogati ce nu stiu sa faca altceva decat ce au facut continuu in ultimii cincisprezece ani: sa fure. "Baietii", promovati de "saracul, dar cinstitul" Ion Iliescu, erau prea numerosi, impreuna cu clientii lor, pentru a incapea intr-un singur partid, asa incat s-au "raspandit" si in alte grupari politice pe care le-au pervertit si deturnat. Cati Pnl-isti, ne putem intreba, mai sunt liberali veritabili? Cati "taranisti" au fost cu adevarat crestin-democrati din convingere? Ca sa nu mai vorbim de componentii celorlalte "partide".
S-a ajuns astfel la instaurarea "sistemului ticalosit" ce domina totul. Economia este acaparata de lideri politici care una spun si alta fac, Sanatatea si Invatamantul sunt supuse unor adevarate "clanuri familiale" ce profita de putinele faramituri repartizate de la buget in folos propriu, administratia este impanzita de o birocratie parazitara ce a instaurat legea "micilor atentii" s.a.m.d. "Sistemul ticalosit" reprezinta in fapt o structura mafiota in care interesele se intrepatrund, dependentele sunt reciproce, conflictele politice doar aparente, pentru ca, la orice incercare din afara de desfacere a ghemului, unitatea se reface. Nimeni, deocamdata, nu a avut puterea si mijloacele de a cerceta pana la capat ce s-a intamplat cu "activul de partid" din fostele structuri comuniste ale Cc-Utc, Uascr, scolile si academiile comuniste, structurile lor "in teritoriu" etc. O lege a lustratiei ar fi blocat, pe moment probabil, constituirea "sistemului", i-ar fi luat, cel putin, sansa de a detine parghiile economice prin care isi exercita influenta. Incercarea lui Emil Constantinescu de a bloca monstruoasa functionare a aparatului era sortita, de la inceput, esecului. Emil Constantinescu nu avea nici oameni pe care sa conteze, nici vointa politica de a frange mafia, cu toate riscurile presupuse de-o asemenea operatiune.
Desi, dupa dezvaluirile presei independente, grupurile de interese functioneaza si in cazul regimului venit la putere in 2004, lucrurile par, cumva, sa se schimbe. Personajul-cheie este Traian Basescu, cu stilul lui inconfundabil de a ataca deschis problemele. D-l Basescu are putine mijloace la indemana, dar nu ezita sa se foloseasca deplin de ele. Presedintele a impus guvernarea Da stiind ca ea nu poate fi functionala fara aplicarea "solutiei imorale", alianta cu Pc-ul, si-a si spus-o. Deschis si clar. Presedintele a stiut ca diversele grupuri de interese se vor infiltra in administratia centrala si locala si a afirmat-o pe fata, atragand atentia asupra consecintelor. D-l Basescu nu a ezitat sa se desparta de colaboratorii compromisi, ce ar fi tarat Presedintia in implicari oneroase, cu consecinte grave pentru imagine. Dar d-l Basescu a inteles ca daca nu se implica in demolarea legii mafiote a "tacerii" (omerta), sistemul nu poate fi blocat. Nu presedintele a declansat scandalul "matusilor, soacrelor, sotiilor" din Psd, ci lacomia insatiabila a liderilor acestuia. Dar d-l Basescu a stiut sa stimuleze Justitia in tratarea egala a tuturor suspiciunilor de incalcare a legii. D-l Patriciu nu este, poate, la fel de corupt ca marii rechini Psd-isti, dar este legat de un partid la putere si, tocmai de aceea, trebuie cercetat. Regulii i s-a supus chiar si d-l Basescu pe vremea cand, parlamentar fiind, a explodat "scandalul flotei". D-l Patriciu a renuntat si el, corect, la functia de lider de partid fara a avea macar imunitatea parlamentara. Vor face oare la fel liderii Psd-isti din Parlament si administratie? D-l Basescu a facut o bresa in "sistem". Pentru binele tarii (si cu ajutorul presiunii exercitate de Ue) ea ar trebui, cel putin, largita.