De aproape un deceniu, ne-au obisnuit cu cate un hit in fiecare sezon si cu cate un disc in fiecare an. Succesul le-a adus un disc de platina, iar popularitatea lor - un premiu Mtv. Intre doua reprize de munca in studio, Calin Goia, solistul formatiei, face bilantul acestor ani, cu bunele si relele lor
"Fanii nostri nu prea pot face pauze de Voltaj"
- Sunteti una din cele mai harnice formatii romanesti. De unde va luati energia?
- Intr-adevar, ne-am obisnuit sa muncim foarte mult, asa se explica probabil si succesul nostru. De opt ani de zile, suntem intr-un ritm alert, care nu prea ne permite vacante. Orice succes se cladeste pe renuntari. Iar noi am renuntat la o mare parte din viata personala, am renuntat la week-end-uri, la timp liber. Partea frumoasa este ca nu mergem sa muncim ca la fabrica, lucram cu placere, fie ca suntem in studio sau in sala de repetitii. Devine obositor la un moment dat sa-ti bata toba in cap toata ziua, dar suntem foarte pasionati de ceea ce facem. De recuperat, recuperam energia de la public. Starea de euforie de dupa concert rasplateste tot efortul depus pe drumurile care ne duc pana in cele mai indepartate colturi ale tarii.
- Anul trecut v-a adus motive pentru si mai multa euforie: ati primit o distinctie Mtv pentru "Best Romanian Act". Cu ce sentimente ati urcat pe scena de la Lisabona?
- Ne-am bucurat foarte tare, inca de la nominalizare. Mai fuseseram nominalizati in 2003 si am avut ocazia sa vedem spectacolul din Scotia. Pentru noi, simpla participare insemna o experienta, vedeam cum se desfasoara un spectacol adevarat, de proportii gigantesti. Faptul ca am si castigat a fost o bucurie in plus. Este, de fapt, un premiu castigat de fani, prin voturi pe Internet. Lor trebuie sa le aducem multumiri. Excursia a fost foarte frumoasa, am avut timp sa vizitam si Lisabona, am vazut probele de sunet de la diverse formatii, am vazut pregatirile si am constatat cu aceasta ocazie ca diferenta dintre showbiz-ul nostru si al lor ramane in continuare foarte mare, din lipsa de bani, din lipsa de tehnica si din lipsa de specialisti.
- De curand, ati facut o investitie importanta: ati achizitionat echipament de scena in valoare de 100.000 de euro... In ce scop?
- Gandim aceasta miscare de mult, cred ca de vreo trei ani. Dar a durat pana am strans banii. Au fost perioade in care tot ce castigam reinvesteam in aparatura. Showbiz-ul nu e foarte stabil la noi si am facut acest pas si pentru a mai avea o sursa de venit dintr-un domeniu in care ne pricepem. Cand nu avem noi concerte, echipamentul de scena se inchiriaza. Avem inclusiv o echipa de 15 tehnicieni. Iar al doilea motiv este ca ne convine sa mergem la cantari cu sculele noastre. Avem o monitorizare pe scena mult mai buna si publicul are si el parte de un sunet calitativ. Practic, avem o siguranta ca sistemul nu cade cand ne e lumea mai draga, pentru ca e foarte, foarte bun. Avem ultimul tip de aparatura.
- Sumele de care vorbesti lasa sa se inteleaga ca sunteti una dintre cele mai bine platite trupe romanesti. A fost greu sa atingeti aceasta pozitie?
- A fost un drum foarte lung si destul de greu. N-am dat nici un boom, am facut mai degraba pasi mici si siguri, iar acum, intr-adevar, avem printre cele mai mari onorarii. Dar am dovedit in timp ca nu e nici o pacaleala sa platesti pentru Voltaj. Oriunde am umblat, show-ul a iesit impecabil, lumea a fost mereu multumita. Ca sa nu mai vorbim ca avem un public foarte, foarte mare. Ne-am asumat niste eforturi, ne-am asumat o conduita, am pierdut nopti muncind ca sa devenim mai buni. Anul trecut, in octombrie, am reusit, in sfarsit, sa facem un spectacol cu adevarat impresionant, pe o scena speciala, cu un ecran imens in spate, cum in Romania nu s-a mai folosit la concerte. A fost un concert in prelungirea lansarii albumului "Povestea oricui". Am inregistrat si un Dvd cu acest concert si intentionam sa-l reeditam in toamna. Toate celelalte au venit pe parcurs si vor mai veni si altele, fanii nostri nu prea pot lua pauze de Voltaj.
"Succesul nostru este ca ne-am strans intr-o formula nemaipomenita"
- Succesul pe care il aveti nu a adus cu sine si dezamagiri sau frustrari pe alte planuri?
- Personal nu am frustrari si nu-mi pare rau de nimic, pentru ca am facut totul din pasiune. Nu mi-am dorit sa fiu altceva, din contra, mi-am dorit de mic sa cant, iar parintii m-au sustinut mereu, chiar daca mi-au impus sa termin intai scoala, Facultatea de Stiinte Economice. Pana la urma, visul m-a condus fara sa simt catre scena. Norocul nostru e ca ne-am strans in formula asta nemaipomenita, ne completam unul pe altul, ne intelegem bine. Deci nu ma pot plange deloc ca o duc rau. Se stie cat de tulburi sunt inceputurile in muzica, de obicei. Eu am fost norocos, dar am fost si harnic, n-am vrut sa ma dau batut si am vrut sa raman exact ca la inceput, ca atunci cand am venit in Bucuresti. Mi se pare foarte important sa pastrezi contactul cu realitatea.
- Te mai intorci in orasul natal, la Cluj, sau Bucurestiul te-a acaparat cu totul?
- Ma intorc mai mult in preajma sarbatorilor sau cand am concerte prin zona, ca sa-mi vad parintii. Uneori mai vin si ei la Bucuresti, oricum, vorbim aproape in fiecare zi la telefon. Am si o sora care locuieste la Londra, acum am si un nepotel, asa ca de fiecare data cand ea vine in tara, ne strangem acasa, la parinti. Iar daca e o perioada mai putin aglomerata, dupa cate un concert prin zona, merg cu colegii mei langa Cluj, in munti, la o statiune de schi, unde am o cabana. Eu sunt singurul care schiaza, colegii mei prefera sa stea pe terasa, cu vin fiert sau cafea calda, sa se plimbe sau sa stea vara in hamac.
- Cum va petreceti timpul liber, cand nu sunteti plecati in turneu?
- Fiecare diferit, dar depinde mult de perioada. Cand se lucreaza la un album, suntem mult mai linistiti si mai preocupati, ajungem seara acasa si adormim tot cu piesele in gand. Imediat dupa cate o lansare, starea de spirit e mai buna si mai potrivita distractiei. Ne place tuturor sportul, ne uitam la filme, citim si cateodata iesim in oras.
- Trupa voastra n-a fost ferita nici de momente tragice. Ma gandesc la toate accidentele care v-au afectat. Ce ati facut ca sa tineti steagul sus, moralul ridicat? Cum ati depasit evenimentele?
- Au fost cateva momente extraordinar de grele. Intai, a fost accidentul colegului nostru, Oliver Sterian, pe care a cazut scena. A stat patru luni in spital, ne-a afectat mult si, cu mare greu, doar dupa doua luni, ne-am reluat activitatea cu un tobosar provizoriu. Iar apoi a venit cealalta nenorocire: accidentul de masina al lui Vali Ionescu, in care le-a pierdut pe prietena lui si pe fetita acesteia. A fost o tragedie greu de masurat in cuvinte. Chiar ne-am oprit si ne-am intrebat daca ar trebui sa mai continuam. Eram speriati si dezorientati. Nu intelegeam de ce ni se intampla toate astea. Cu greu ne-am remobilizat, fanii nostri ne-au sustinut foarte mult. Am primit atat de multe scrisori de incurajare atunci, incat pana la urma ne-am gandit ca rostul nostru e pe scena, si chiar si pentru Vali ar fi mai bine sa continue sa cante, ca sa treaca mai usor peste golul imens care aparuse in viata lui. Practic, ne-am dat seama ca trebuie sa ramanem uniti.
- Dupa despartirea ta de Dana Nalbaru ai refuzat sa mai vorbesti in presa de viata ta sentimentala. De ce?
- Consider ca am vorbit destul de mult inainte. Sunt anumite lucruri pe care as vrea sa le pastrez numai pentru mine. Oricum, am invatat ceva din iubirea pierduta. E dificila o relatie intre doi artisti, dar nu imposibila. Timpul putin pe care il avem la dispozitie si, mai ales, interventiile presei creeaza uneori tensiuni mari, dar cu incredere se pot rezolva toate. Deocamdata, nu exista nimeni in viata mea sentimentala.
Foto: mediaservices