Poate ca voia sa-i atraga pe istorici, sa-i convinga sa puna pe hartie cercetarile din ultimii 15 ani. Exista probe suficiente, documente, marturii, cimitire. Poate ca presedintele voia sa forteze lacatele arhivelor Sri, dramuite fila cu fila prin presa de scandal. Praful dosarelor este sarea amara vietii politice. Exista si posibilitatea ca Traian Basescu, pe vremea comunistilor, fiind mai mult pe apa decat pe uscat, sa nu stie amanunte din viata cea de toate zilele.
Toate aceste posibilitati par improbabile. Istoricii mai au mult pana sa se puna de-acord in legatura cu multe date si interpretari, Sri-ul continua sa fie creierul mic si pervers al oricarei puteri instaurate la Cotroceni, in vreme ce dosarele continua sa condimenteze ciorba lunga a presei. Deocamdata, procesul comunismului a fost scos de pe rol. N-ar mai avea temei juridic, nu mai exista persoane care sa aiba calitate procesuala, deci nu ar mai exista victime. Aceasta prima decizie a justitiei este la fel de paradoxala ca si cererea presedintelui de a i se prezenta dovezi in legatura cu crimele comuniste. Exista zeci de mii de fosti detinuti politici, zeci de mii de familii distruse de regimul dictatorial. Exista martori, victime, persoane interesate, adica tocmai cei care au calitate procesuala si au cerut judecarea comunismului.
Cine crede ca regimul comunist si pretorienii lui apartin trecutului si ca judecarea lor ar fi un capriciu se inseala. Ciuperca atomica a comunismului si-a risipit sporii in miezul democratiei. Putini sunt politicienii, oamenii de afaceri sau functionarii din administratie care sa nu incerce, in micul lor birou, voluptatea puterii absolute asupra dactilografei, soferului, colegilor si alegatorilor. Istoria recenta e atat de aproape in timp ca, daca sapi putin la temelia unor blocuri de birouri descoperi resturile: o ruda sus-pusa pe vremea comunistilor, un carnet de partid, un cont secret cu parola stiuta de multi, doar ca unul a fost mai iute de mana si a mutat banii in contul personal.
Deschiderea arhivelor si condamnarea comunismului intarzie. Exista cineva in conducerea Serviciilor Secrete, la Arhivele Nationale sau la Cotroceni care considera ca subiectul, desi nu mai este de actualitate, ar putea aduce atingere sigurantei nationale. Este primul caz intr-o democratie in care se spune ca evenimentele unui trecut de care te-ai despartit cu sange ar afecta siguranta nationala. Altfel, curiozitatea, spiritul stiintific si prudenta politica te fac sa cercetezi arhivele imediat ce preiei puterea si inlaturi dictatura. Unii, e drept, au facut-o, insa putini cu dorinta de a afla ceva in plus in legatura cu resorturile si complicitatile dictaturii ci, mai degraba, pentru a reactualiza dosarele de cadre ale puternicilor zilei.
Un cunoscut realizator de film a facut un raport referitor la crimele comunismului. Lucrarea nu are nimic original decat ca e adresata presedintelui. Este rezumatul cercetarilor intinse pe mai bine de un deceniu, facute de cei care au organizat un memorial in ruinele inchisorii de la Sighet. Fundatia Academia Civica a publicat carti, periodice, marturii, analize, sinteze, toate ajunse, in timp, lucrari didactice. Aici si-au inceput cercetarile istoricii recunoscuti ai perioadei comuniste, autori a numeroase carti despre cosmarul comunist. Cine voia probe pentru procesul comunismului putea scutura un raft cu carti, si din cele care cadeau, alcatuia un dosar impresionant de crime si abuzuri.
Dar poate e adevarat ce zic Serviciile Secrete. Deschiderea la toate dosarele Securitatii ar afecta siguranta nationala. Si asta, pentru ca s-ar demonstra ca atatia oameni aflati pe scena politica, in afaceri sau in presa, au semnat pactul cu diavolul, incat s-ar pustii toate structurile de comanda si control. Recent, o rezolutie care condamna crimele comunismului a fost initiata de Consiliul Europei. Un bun prilej de a trezi din amorteala uitarea cea inscrisa in legile omenesti ale neomeniei comuniste!