Ce-i drept, Academia Romana s-a purtat cum se cuvine si cu acest prilej, creand un veritabil eveniment din Lansarea volumelor Ii - Vi a editiei facsimilate a manuscriselor eminesciene. O restituire de mare pret, data fiind starea de acuta vulnerabilitate a manuscriselor ramase de pe urma lui Mihai Eminescu. La randul lui, Teatrul National din Bucuresti a prezentat, in seara de 14 ianuarie, spectacolul Trecut-au anii, in cadrul caruia marii nostri actori, dedicati poeziei eminesciene, au recitat din opera Poetului. Si anume - Valeria Seciu, Ovidiu Iuliu Moldovan, Ion Caramitru... Cat priveste Uniunea Scriitorilor... ea s-a multumit (?!) cu depunerea unei coroane la mormantul lui Eminescu de la cimitirul Bellu. Iar televiziunile... Pe Tvr 1 am vazut o modesta evocare Eminescu la ceas de seara. La "Cultural"... mai nimic. Cat despre televiziunile particulare, unde sa fie loc de Eminescu langa Dan Negru sau langa Mugur Mihaescu, geniul de la Pro Tv ori altii si altele de acelasi calibru?
Iata motivul pentru care m-am adresat lui Ion Caramitru - mare actor si mare director de teatru - cu aceasta neliniste a mea:
- Cum se face ca pe vremea lui Ceausescu, aniversarea si, respectiv, comemorarea lui Eminescu prilejuiau manifestari omagiale de inalt prestigiu cultural? Iar acum?
- Mai inainte de a-ti raspunde la aceste intrebari, as dori sa evoc o anume intamplare care, pentru tanara generatie, pentru cititorii atat de multi ai revistei voastre, poate avea un anume inteles. Era in 14 iunie 1989, cand se comemorau cei 100 de ani de la moartea lui Eminescu. La Ateneul Roman fusese programat un Spectacol omagial - Eminescu, in regia lui Ion Cojar. Eu eram in distributie, urmand sa spun "Glossa" si "Luceafarul"... Deodata, cu cateva minute inainte de inceperea spectacolului, s-a zvonit ca vine Ceausescu sa asiste si el. Am incremenit cu totii. Ceausescu s-a lasat asteptat un timp. Nu mult. Apoi in locul lui l-a trimis pe "tovarasul Bobu". Din fericire, totul a decurs normal. Anormalul s-a produs abia a doua zi, pe 15 iunie 1989, cand s-a transmis pe postul Tv spectacolul nostru inregistrat cu o zi mai devreme. Spre nenorocul meu, la televizor s-a uitat atunci... "tovarasa", adica Elena Ceausescu. Nu stiu ce a facut-o sa se enerveze atat de ingrozitor, incat a sunat imediat la televiziune (pe firul scurt) si a cerut ca "Ion Caramitru sa fie interzis pe post! Definitiv!!". Ce-i deranja? Pe tovarasi nu-i deranjau atat vorbele, ci, mai degraba, pauzele pe care le faceam intre vorbe. Pauze pline de inteles, care dadeau greutate si actualitate versului eminescian... "Vreme trece... Vreme vine"... Versul e valabil si azi cand, sub ochii nostri, de la o clipa la alta, ceva trece, ceva vine... Eternul efemer, nu-i asa? De altfel, chiar si Eminescu pare sa se fi stins pentru unii. Exista o bariera intre public si opera lui. O bariera care s-ar putea defini prin lipsa aproape totala a intelegerii sale, a operei lui. Poezia lui Eminescu e confundata cu romanta. Poate din cauza rimelor. Lumea nu ajunge in profunzimea operei eminesciene. Nu percepe filosofia din opera lui Eminescu. Te fura frumusetea versurilor... Nu cobori in adanc, ca sa-ti dai seama ca Eminescu e un poet analitic. Opera lui nu e una monumentala. Nu perfectiunea formala trebuie sa ne seduca. Ci adancimea ideii filosofice. Eminescu este al fiecarei varste...
- De cativa ani, printr-o initiativa care iti apartine, in zilele de 14-15 ianuarie, Eminescu e celebrat asa cum se cuvine, in satul nasterii sale, la Ipotesti. Cum a fost de data asta?
- La comanda celor de la Memorialul Ipotesti, anul acesta am realizat un Cd de autor, adica versuri de Eminescu in interpretarea mea. Colaboratori mi-au fost: muzicologul si compozitorul Iosif Hertea si graficianul Dragos Buhagiar. Cd-ul cu pricina a fost lansat pe data de 15 ianuarie la Ipotesti. Iar seara, pe scena Teatrului "Mihai Eminescu" din Botosani, a avut loc Festivitatea decernarii Premiului National de poezie, care, pentru anul 2005, i-a revenit poetei Gabriela Melinescu.