Dialoguri sentimentale:
"Si stelele, sorii si luceferii au nevoie de dragoste. Cum n-am avea noi, oamenii?"
- Pe 27 ianuarie, calendarul vietii dvs. va ajunge la fila cu numarul 70. O varsta grava, dar care nu pare sa va atinga nici tineretea, nici zambetul. Aveti o reteta de oprit timpul?
- In cazul meu, reteta mi-a fost pusa in leagan de ursitoare: dragul de viata, bucuria de a trai. Ma trezesc cu ea dimineata si tot cu ea ma si culc. La 70 de ani, o varsta in fata careia iti scoti palaria, eu in loc sa ma simt batran si coplesit de viata, sunt primavaratec si debordez de energie! Sunt asa de "focos", ca as putea topi si zapada care s-ar incumeta sa cada. Zilele trecute, stand in pridvorul casutei de lemn pe care o am la 27 km de Cluj, am avut parte de un spectacol superb: ningea! Ningea peste covorul de frunze ruginii intins pe pamant si pentru cateva clipe am avut senzatia ca timpul s-a intors brusc: eram foarte tanar cand, intr-o sala de cinema, ma lasam vrajit de Kirk Douglas si Anthony Quinn, in exceptionalul film Van Gogh. Ma lasam vrajit de actorie, de magia aceasta a scenei si a ecranului care au pus stapanire pe mine. Si apoi, anii au trecut pe repede inainte, parca infasurati de o tornada. Numai mie mi se pare ca am ramas pe loc. Uneori, anotimpurile vietii sunt la fel de inselatoare ca primaverile timpurii: te fac sa te simti prea tanar... Cand te uiti in oglinda... Dar chiar si oglinda o mai pacalesc, cateodata. Numai pe mine nu ma pot pacali. Stiu bine asta: cu mine insumi am cele mai dramatice momente ale adevarului. Viata nu mai poate fi intoarsa inapoi, chiar daca afara miroase a primavara.
"Am fugit de singuratate toata viata"
- Sunteti un om care zambeste mereu, un emisar al sperantei. E un truc profesional, un comportament de mare vedeta, sau zambiti pentru ca va zambeste si sufletul?
- Oamenii isi inchipuie ca disimularea, ipocrizia, ascunderea sentimentelor din diferite ratiuni ii fac mai puternici, mai credibili. Se simt aparati. E adevarat ca, de multe ori, adevarul este greu de rostit si sinceritatea periculoasa. Dar bucuria nu poate fi mimata. Zambim in primul rand in suflet si apoi pe chip. Iar eu asa am fost de cand ma stiu: vesel, increzator si, mai ales, fericit sa-i vad pe cei din jurul meu cu zambetul pe buze. Indiferent unde ma gasesc! Pe strada, dintr-o suta de oameni pe care-i intalnesc, nouazeci si noua imi zambesc. Si-apoi, "viata in vitrina", asa cum este a mea, obliga. N-am vrut sa-mi dezamagesc sustinatorii, pe cei care ma iubesc sincer, indiferent ce a fost in sufletul meu: soare, ploaie sau furtuna. Va dati seama cum ar reactiona sa ma vada cu o figura trista, de cal trimis in agricultura, dupa ce a starnit emotii si ovatii in concursuri hipice!
- Nu exista nimic care sa va sperie zambetul: tristetea, singuratatea...
- De singuratate am fugit toata viata. Mi-a fost teama de ea. Dar asta nu inseamna ca n-am avut si momente cand am dorit sa raman doar cu mine. Au fost chiar multe, dar... scurte. De aceea, nici "demonii depresiei" n-au prea facut vizite de lucru in viata mea. De obicei, "ingerul cel intunecat la chip" dupa o vreme isi ia talpasita, plictisit de lipsa colaborarii mele. Incercand sa fiu vesel pentru cei din jurul meu, sunt si pentru mine insumi o sora de caritate, atunci cand sufletul mi-e atins de tristete. Nu sunt imun. Viata mea nu este o sarbatoare fara sfarsit, dar am capacitatea de a alege din ea lucrurile frumoase, energizante. Lucruri simple, care pe altii nu ii fac sa tresara, pentru mine sunt surse de emotie. Oare exista ceva mai presus decat asta? Sa poti comunica sufleteste? Noi, oamenii, suntem cele mai indaratnice alcatuiri: nu putem fi programati sa simtim, sa iubim sau sa uram. Toate astea le invatam, transformandu-ne. Sigur, uneori gasim in strafundul nostru raspuns pentru unele din intrebarile chinuitoare ale existentei, dar marile probleme tot in mijlocul semenilor nostri isi gasesc rezolvarea. Singuratatea nu e decat rareori buna, si nu pentru perioade lungi.
- Ati fost si sunteti un adorat al femeilor, "Fat Frumosul" filmului si teatrului romanesc. Cu atatea admiratoare pe urme, ati reusit sa va decideti doar pentru una, sa va indragostiti cu adevarat?
- Sigur, e placut sa fii admirat, sa-ti verifici puterea seductiei, ba chiar sa-ti lasi inima sa zboare ca fluturii. Mi-au iesit in cale multe femei frumoase si mai toate imi placeau. Plecam mult de-acasa pentru filmari, repetitii, turnee, ma indragosteam cand de una, cand de alta, starneam intrigi si gelozii, dar niciodata n-am vrut sa fac pe cineva sa sufere. Primele doua sotii ale mele au fost si ele actrite. De Tatiana Jekel m-am despartit pentru ca n-a mai mers, pur si simplu - eram foarte tanar si buimacit de succes, iar Aniko (Ana Szeles n.r.) a plecat la Budapesta, pentru ca a crezut ca o sa faca o cariera uriasa acolo. Am ramas cu amandoua in relatii foarte bune, ne vizitam. Aniko imi povesteste ca si acum, cand se duce in piata la Budapesta, o intreaba babele unguroaice emigrate din Romania ce mai face frumosul ala de barbat al ei, Florin Piersic. Faceam un cuplu frumos si foarte invidiat in epoca, dar ne-am despartit de aproape 20 de ani. Din fericire, acum, la varsta intelepciunii, am norocul sa reziste langa mine o femeie cu totul speciala: ce-a de-a treia sotie a mea, Ani Piersic. E tot unguroaica, din Cluj, contabila de meserie, dar cu suflet bogat si risipitor, nu tine socoteala vorbelor calde si bune, nu-si dramuieste gesturile marunte si dragi, nici atasamentul sau fidelitatea. Afectiunea pe care ne-o purtam unul altuia si ne-o exprimam chiar si in cele mai marunte ocazii este importanta pentru amandoi, dar mai ales pentru mine, pentru ca ma intareste in fata incercarilor, in vremurile mai putin dulci. Si acum sunt mai tot timpul plecat de acasa, dar stiu ca Ani ma asteapta si e rabdatoare. Ce sa fac, meseria asta n-o poti face stand la birou, in fotoliu de director. Si, pe urma, trebuie sa castig ceva bani ca sa traiesc. Dar imi iubesc nevasta, ea stie asta, si atunci lucrurile se simplifica mult, chiar daca nu suntem tot timpul, zi de zi, impreuna. In valtoarea vietii, nu realizam cat de importanti sunt oamenii din jurul nostru si cu atat mai tare le deplangem lipsa cand pleaca de langa noi. Prinsi de propriile preocupari, ne alcatuim o ierarhie egoista a prioritatilor sau, din teribilism, nu vrem sa vedem dincolo de aparente. Si uite asa, ne tesem panza vietii din iubiri pierdute, din prietenii destramate, din tradari, din plecari repetate. Viata e o lunga calatorie sentimentala, iar orice statie, orice despartire inseamna a muri cate putin. Din fericire, eu am fost norocos. Desi calatoria mea a fost lunga, ea a fost plina de aer, de lumina si plina de dragoste. Plina de Dumnezeu! Sunt o persoana foarte credincioasa si acum stiu ca El reprezinta singura alternativa durabila, la toate felurile de dragoste pe care le traim.
"Sunt linistit pentru prima data, dupa atatia ani"
- In ce fel v-au implinit existenta toate aceste alte feluri de dragoste?
- Nu pot intelege viata mea de pana acum si nu o pot concepe pe cea care mi-este daruita in continuare fara femeile pe care le-am iubit, fara copiii mei. Cu totii - fiindca tot am vorbit mai sus de o calatorie - am trecut de la zi la noapte, de la soare la intuneric si inapoi. Dar ceea ce ne-a unit si a linistit resentimentele unor clipe a fost tocmai iubirea. Si respectul. Iata, pasesc pe treapta saptezeci a vietii, si primele sentimente care ma incearca la aceasta aniversare sunt cele de implinire, de siguranta, de stabilitate. Sunt linistit acum. Pentru prima data, dupa atatia ani. Poate nu credeti, dar din infidelitate, am invatat sa iubesc si sa pretuiesc fidelitatea. Fidelitatea si tradarea, fericirea si suferinta sunt condimentele care se adauga la hrana sufletului. Din acest punct de vedere, n-am mancat niciodata "de post" si nici nu mi-a placut sa semnez in fals pe actele publice ale sentimentelor mele. Iar dragostea pentru Teatru... Ea n-a intrat in viata mea personala ca o straina. Avea "cheia casei"! Cariera si familia au fost, succesiv, pe primul plan in viata mea. Stiu ca am fost mult timp plecat si departe de copiii mei. Cand erau mici, s-au lasat coplesiti de celebritatea tatalui lor, apoi s-au razvratit si au vrut ei insisi sa arate ce pot, in cele din urma m-au inteles si s-au imbunat. De altfel, am semnat cu totii un armistitiu, si asta cu mult inainte de declansarea vreunui razboi.
"Dragostea face bine, te intareste moral si fizic, te motiveaza in tot ce faci"
- Va pun o intrebare stupida: de ce este asa de important sa ne manifestam dragostea? Sa aratam ca exista?
- Daca nu arati ceea ce simti, daca nu lasi dragostea sa transpara prin gesturile si toti porii trupului tau, esti egoist si eu nu vreau sa ma fac vinovat de aceasta. Dragostea face bine, te intareste moral si fizic, te motiveaza in tot ce faci. Fara ea e pustiu in lume. Ce noroc ca nu are varsta! Ca timpul n-are putere asupra ei! De ce trebuie sa legam dragostea de amurgul nostru biologic? S-o reducem la un dialog - oricat ar fi el de frumos - al trupurilor? Gesturile de tandrete, rafinamentele sentimentelor nu tin de calendare, de varsta, ci le ai sau nu le ai. Iar eu mai am si afectiunea publicului. Zilele mele curg printre repetitii, spectacole, filmari, intalniri cu prietenii buni, drumurile prin tara si reintoarcerea acasa, bucuria serilor petrecute cu cei dragi in micul meu univers, unde sunt imparat, unde sunt iubit pentru ca am puterea - si acasa, si pe scena, si in fata camerelor de filmat - sa fac oamenii sa zambeasca si sa se simta iubiti. Spre deosebire de oamenii politici, de oamenii zilei, de stelele cazatoare ale modelor efemere, "baile" mele de multime, fie ca sunt pe o scena de teatru sau intr-un show de divertisment, sunt in apele curate ale sinceritatii si ale afectiunii reciproce. Da, eu nu pot trai singur, chiar si intr-un tren daca ma urc si nu e nimeni in compartiment, merg pana gasesc pe cineva cu care pot vorbi, chit ca acela, singurul om din tren, e mecanicul de locomotiva.
Avem fiecare din noi o nevoie uriasa si permanenta de dovezi de iubire. Dar ce vorbesc eu, nu numai noi, oamenii, dar si restul fiintelor lasate de Dumnezeu, fie ca e un fir de floare, un copac, un animal necuvantator. Ele chiar stiu mai bine sa deosebeasca sentimentele sincere de cele prefacute. Pe cand noi, oamenii, uneori suntem atat de disperati, incat avem nevoie si sa fim mintiti ca suntem iubiti. Dragilor, suntem facuti din iubire, traim pentru a primi si a darui iubire. Daca n-am avea-o, macar un strop din cand in cand, ne-am usca precum un copac in arsita, cu radacinile crescute pe-o stanca golasa. De altfel, cred ca in intreg Universul e o sete mereu nepotolita de iubire, cred ca si stelele, sorii si luceferii au nevoie de ea, ca sa nu se stinga.
- Unul din rolurile dvs. epocale in teatru a fost in Zbor deasupra unui cuib de cuci la Nationalul bucurestean. Dati o roata in zbor deasupra societatii noastre. Va place ce vedeti?
- Nu prea! Ne indreptam ametitor de repede spre o societate pragmatica, in care nu exista loc pentru sentimente. Buimaciti de transformarile uriase (ale societatii, ale naturii) petrecute in ultimii ani, uitam ce responsabilitate avem pentru viitor. Lipsa de acum a valorilor umane inseamna alienarea de maine si chiar autodistrugerea noastra. Lectia dragostei si a omeniei o invatam intai de-acasa, de la parinti, din familie. Apoi, cu norocul unor dascali adevarati, din scoala. Anturajul, societatea te ajuta sa te definesti ulterior, ca personalitate. Ma doare sa vad cat de vulnerabili sunt cei mai multi dintre tinerii de astazi. Poate ca n-au primit prea multa dragoste si intelegere nici de acasa, nici sfaturi bune de la dascalii lor. Se grabesc sa creasca, sa-si piarda copilaria si adolescenta, fara sa castige in schimb un orizont de cunostinte, profunzime, siguranta de sine, dorinta de a face ceva intr-un domeniu, de a schimba in bine lumea. Pierderea timpurie a inocentei, acumularea de frustrari si complexe nu pot decat sa deformeze oribil personalitatea celui care maine va purta pe umeri responsabilitatea unei societati. In ceea ce ma priveste, sunt linistit: baietii mei si-au pus bine pe fagas vietile si carierele, iar pentru asta trebuie sa le multumesc in mod special mamelor lor si fostelor mele sotii, Tatiana Iekel si Ana Szeles. Florinel imi urmeaza in actorie, e deja cunoscut si apreciat de public, iar Daniel e foarte bun finantist, angajat de filialele unor banci mondiale de la Budapesta si Viena. Nu-mi doresc decat sa fie sanatosi si sa-i vad fericiti si multumiti de ceea ce sunt si ceea ce fac.
"Un sfat? Nu va zgarciti sa iubiti!"
- Ce agenda aveti pentru anul 2006?
- Joc la Cluj Logodnicele aterizeaza la Paris, spectacol cu care merg si in turnee prin tara, la Galati sunt inaintea premierei cu Peer Gynt, filmez pentru emisiunea mea, "Piersicile lui Florin", si am si ambitii scriitoricesti: de ani de zile lucrez la o carte care se va numi "Fereastra sufletului meu este deschisa" (ce zici, scumpa mea, Sanziana Pop?). Confesandu-ma foii albe de hartie si depanandu-mi amintirile dintr-o viata si o cariera pline, am gasit forta de a-mi deschide sufletul, de a ridica dragostea pe care o port la cea mai mare putere si de a o imparti celor din jur. Spuneti dvs., putem ramane nepasatori cand e atata nevoie de dragoste in lume? Am celebrat sarbatorile iernii si mi-a fost asa de dor de Craciunul copilariei, de atmosfera magica si de bucuria pe care o traiam atunci, copil fiind, cand mergeam la colindat si-l asteptam cu infrigurare pe Mos Craciun. Imi e dor de parintii mei, pierduti de mult, stiu ca timpurile acelea nu se mai pot intoarce, dar amintirile vin, tot mai clare, si imi incalzesc sufletul.
- De la inaltimea varstei si carierei dvs., ce sfaturi aveti pentru cititorii nostri, admiratori, si ei, ai dvs.?
- Nu-mi place sa dau sfaturi. Ii ascult pe oameni, dar ma sfiesc sa intru mare si important in viata lor, cu "indicatiile" mele. In fragila lor constructie sufleteasca (ca si a mea, de altfel), amenintata de raul timpurilor pe care le traim, de cinismul ridicat la rangul de principiu, sfaturile pot fi usor intelese gresit. Dar solidaritatea de sentimente, dragostea de semeni si mana de ajutor intinsa intr-o clipa potrivita pot sa rastoarne munti, sa readuca zambetul pe chip si pofta de viata in suflet. Asa ca singurul sfat pe care-mi ingadui sa-l dau, dragi prieteni ai "Formulei As", ar fi sa nu va zgarciti sa iubiti si sa daruiti iubire. Asumati-va toate faptele trecutului si propuneti-va, chiar cu inceputul noului an, sa va schimbati, sa va primeniti sufletele cu mai multa bunatate si iubire fata de cei din jur. Si asa am putea vedea viitorul omenirii mult mai optimist.