- In general, nu este bine sa credem in scenarii. De regula, ele sunt inventate de noi sau de cei care vor sa ne manipuleze. Mai intotdeauna scenariile simplifica o realitate mult mai complexa. Sa luam, de pilda, mult comentatul caz al inchisorilor Cia. Pentru cine cunoaste disputele din Occident este clar ca Romania este aici o victima colaterala a unui conflict mai vechi, care probabil nu se va incheia niciodata: acela dintre stanga europeana si Statele Unite. Desi au fost practic eliberati de americani in cel de-al doilea razboi mondial, o buna parte din europeni au cazut repede victima propagandei subtile si bine regizate a Moscovei si au demonizat Statele Unite, trecand in schimb cu vederea crimele regimului comunist. In ciuda caderii regimului comunist in Estul Europei, aversiunea fata de americani nu a scazut. La aceasta adaugam si coruptibilitatea unor oameni politici occidentali, dispusi sa faca afaceri cu orice dictator care le ofera avantaje materiale. Un bun exemplu in acest sens este parlamentarul laburist britanic Peter Galloway, apologet al lui Saddam Hussein.
Insistenta asupra inchisorilor Cia nu se datoreaza deci vreunei dorinte ascunse de a bloca aderarea Romaniei, ci convingerilor anti-americane ale stangii europene, la care adaugam politica ostila Statelor Unite a unor tari ca Franta, de pilda. Tinta acuzatiilor de tortura si incalcare a drepturilor omului o reprezinta Statele Unite si aliatii lor. Romania are deci de suferit in calitate de aliat american. In aceasta privinta, ea impartaseste soarta lui Tony Blair, hulit de o buna parte a propriului partid pentru apropierea de Statele Unite si angajarea Marii Britanii in conflictul din Irak. Acesta este contextul in care trebuie sa intelegem interventia parlamentarului laburist britanic Claude Moraes, care a acuzat Romania de minciuna si a cerut ca ea sa nu fie admisa in Ue.
Nu ar trebui insa sa ne temem, daca suntem nevinovati. Nici un for european nu va lua decizii fara dovezi, iar dovezi nu exista. Afirmatiile unor diplomati egipteni intr-un dubios fax interceptat de serviciile secrete elvetiene si ajunse misterios in posesia presei nu constituie o dovada in nici o instanta internationala. Guvernul roman i-a invitat de altfel pe ziaristii in cauza sa faca propriile investigatii in Romania. Totodata, Comisia europeana a ramas prudenta: comisarul european pentru justitie si afaceri interne Franco Frattini a avertizat ca sanctiunile vor fi aspre pentru tarile care au permis tortura unor prizonieri pe teritoriul lor, daca aceste acuzatii vor fi dovedite. Deocamdata nu au fost - iar daca vor fi, chiar nu am avea ce sa cautam in Europa.
Cazul Gregorian Bivolaru este o alta amenintare pentru imaginea Romaniei. Noi l-am declarat ticalos, in timp ce suedezii i-au acordat azil politic. Cum comentati?
- Curtea Suprema a Suediei a dat o palma rasunatoare justitiei si organelor de ancheta din Romania. Suntem aratati cu degetul ca tara in care un cetatean poate fi persecutat politic, ceea ce este rusinos. Problema care ne nedumereste pe noi, in Romania, este legata de personalitatea lui Gregorian Bivolaru, care este cel putin un sarlatan, daca nu chiar un infractor. Numai ca instanta suedeza nu l-a judecat pe Bivolaru si faptele sale, ci modul in care a fost tratat de autoritatile romane in anul 2004. Judecatorii suedezi nu l-au reabilitat pe Bivolaru, ci au dezavuat justitia si organele de ancheta din tara noastra pentru modul in care au instrumentat cazul sau.
Oricat ar fi de greu, ar trebui sa ne obisnuim in Romania cu ideea ca si personajele care genereaza repulsie au drepturi umane si civice, ca si lor trebuie sa li se aplice proceduri corecte - ceea ce nu s-a intamplat cu Gregorian Bivolaru si alti membri Misa, deveniti pretext pentru o diversiune majora intr-un an electoral. Descinderile la imobilele in care-si desfasurau acestia activitatea au fost abuzive, brutale, menite sa ofere imagini spectaculoase televiziunilor. Din aceste descinderi insa nu a rezultat nici o acuzatie ferma de proxenetism, trafic de persoane sau alte infractiuni. Tot ce s-a putut incropi la adresa lui Gregorian Bivolaru a fost acuzatia ca a intretinut relatii sexuale cu o minora. Minora in cauza si-a retras plangerea, care-i fusese extrasa cu forta. Am vazut cu totii cum o fata de 17 ani a fost tarata impotriva vointei ei in sediul Institutului Medico-Legal pentru a i se face un test de virginitate impotriva vointei ei. Tratamentul la care a fost supusa tanara ar fi trebuit sa scandalizeze opinia publica si autoritatile statului, dar nu s-a intamplat asa, pentru ca Bivolaru fusese declarat inamicul nr.1 al natiunii si, deci, privat de drepturi in ochii unui public prea putin obisnuit cu normele de drept. Comportamentul procuraturii si al politiei a fost cat se poate de ciudat si contradictoriu in acest caz. I-au inscenat lui Bivolaru o tentativa de trecere frauduloasa a frontierei - desi nici macar nu avea interdictie sa paraseasca tara - si, dupa ce judecatorii l-au eliberat pe "Guru", au uitat complet de el si l-au lasat practic sa iasa din tara, desi public declarau ca-l cauta peste tot. Sa-si fi dat seama cumva procurorii guvernului Nastase ca tentativa lor de diversiune a esuat si ca nu au probe pentru a sustine toate capetele de acuzare formulate la adresa lui Gregorian Bivolaru? Alta explicatie nu pare sa existe.
Implicatiile cazului sunt grave pentru justitia romaneasca si merita o ancheta serioasa din partea Csm. Dupa modul in care a actionat pana acum insa, forul suprem al magistraturii nu ne da nici o speranta ca-si va face datoria fata de tara.