"Padurile se taie la fel ca in timpul guvernarii anterioare. Fara nici o regula. Fara nici un control"
Padurile Romaniei dispar! Aceasta afirmatie de o gravitate extrema nu pare sa alarmeze pe nimeni, desi consecintele, de proportii incalculabile, au inceput deja sa se vada: inundatii cum n-au mai fost vreodata in Romania, modificari climatice extreme, alunecari de terenuri. Romania este singura tara din Europa in care asistam la un proces de desertificare. Costurile acestor fenomene sunt uriase. Cu toate acestea, opinia publica nu pare sa inteleaga ceea ce se petrece, nu pare sa isi dea seama ca disparitia padurilor este o problema care ne priveste pe toti in mod direct, ca padurile sunt aerul pe care il respiram si apa pe care o bem, dincolo de interesul economic pe care il reprezinta lemnul. De cealalta parte a baricadei, politicienii, cei care conduc tara, par la fel de inconstienti, incapabili sa opreasca in vreun fel catastrofa. Padurile mor, hacuite sub ochii nostri, iar noi ne rezumam la a ridica din umeri: "niste mafioti". Si-atat.
Puterea care s-a instalat acum un an in Romania n-a suflat o vorba despre ceea ce va face pentru mediu, semn ca nu intelege sau nu vrea sa inteleaga nimic din marea lupta care se duce pe intreaga planeta pe plan ecologic, pentru a salva ceea ce se mai poate salva, dar a promis o lupta impotriva coruptiei, a jafului, a celor care au facut averi colosale in mod necinstit, jefuind averea cea mai de pret pe care o avea Romania: padurile.
Am fost, recent, in tara si am vazut cum praduirea padurilor continua fara oprire, zi si noapte. In Harghita si Covasna, in Apuseni, in Dambovita, peste tot. In muntii Buzaului se taie copaci batrani de sute de ani care ar trebui sa fie monumente ale naturii, care ar fi protejati in orice tara a lumii civilizate. In Bucovina, munti intregi sunt pur si simplu goi, arizi, cioturile ies din zapada ca niste oase, in timp ce ministrii ne zambesc de la televizor spunandu-ne cum o sa ne integram noi in Europa peste un an. Romania a devenit un fel de Africa a Europei, devalizata dupa bunul plac de oricine are destui bani ca sa unga rotile mizerabile ale puterii. Suntem, deci, in pragul catastrofei. Asa cum imi spunea un silvicultor din Bucovina, exista un punct al distrugerii padurii, dincolo de care nu mai este nimic de facut. Totul este pierdut, caci padurea moare singura. Acel punct este aproape. Riscam ca peste un an, atunci cand Romania va trebui totusi sa se supuna unei anumite ordini "europene", sa nu mai fie nimic de salvat. De aceea, "Formula As" deschide astazi un front de lupta, o campanie menita in primul rand sa va faca, oameni buni, sa intelegeti enormele consecinte ale distrugerii padurilor, sa va faca sa intelegeti ca trebuie facut ceva inainte de a fi prea tarziu. Poate ca presiunea pe care voi o puteti exercita asupra politicienilor ii va obliga sa va asculte. Poate ca daca vor primi mii si mii de scrisori cerandu-le sa salveze padurile Romaniei, vor face ceva. Scrieti-ne! Actionati! Sa luptam impreuna!
"Pierderile sunt enorme. Consecintele devastarii padurilor scapa oricarei evaluari"
- A trecut un an de cand noua putere si-a ocupat fotoliile. Ce s-a schimbat, in intervalul acesta, in ceea ce priveste conservarea naturii si a padurilor din Romania?
- Aproape nimic. Padurile se taie in continuare ca si in timpul guvernarii anterioare, fara nici o regula, fara nici un control, fara nici o posibilitate de a opri taierile ilegale. Nici macar nu stim cat anume se taie ilegal. Sau poate, la nivelul deciziei politice, acolo, in minister, se stie, dar au considerat ca e mai bine ca aceste cifre sa nu fie facute publice. Pana la urma, ar fi suficient sa se faca analiza unor fotografii din satelit si am sti cum stam de fapt. In Bulgaria, de pilda, s-a vehiculat cifra de 45% din toate taierile de paduri ca fiind ilegale, iar autoritatile au recunoscut pana la urma un procent de 35%. Noi suntem departe de a fi rezolvat problema, pentru ca pana acum ea nici macar nu a fost formulata. Nu am auzit vreun functionar public sa recunoasca faptul ca taierile de padure din Romania, legale sau ilegale, ar constitui o problema. Dupa parerea mea, nu exista de fapt vointa politica de a rezolva aceasta problema. Fie ca este vorba despre subordonarea acestei decizii unor interese economice care sunt enorme, fie ca nu exista constiinta pericolului reprezentat de pierderea capitalului natural al padurii, fie ca aceasta problema este considerata una secundara, in orice caz, asistam la continuarea dezastrului. Nu stiu daca mafia padurilor poate fi stopata dintr-o data, nu cred, dar e clar ca daca vrei cel putin sa controlezi un fenomen, o poti face. Iar fenomenul taierilor de padure este complet scapat de sub control. Pare ca nu exista mijloacele de a controla furtul de lemn. Inspectoratele judetene silvice, care ar trebui sa controleze totul in teritoriu, sunt debordate, n-au destui oameni, n-au mijloace si, cred, nici vointa de a opri exploatarile ilegale. La fel, nu exista practic mijlocul de a controla transporturile de lemne, cand pe un singur bon se pot scoate mii de metri cubi. Actele se completeaza pe loc, numai daca transportatorii au ghinionul sa dea peste vreun echipaj de politie. Apoi, exista carente la nivel legislativ care au permis taieri la ras, pe intinderi de zeci de hectare, desi acest lucru este interzis. Daca fiecare proprietar are dreptul sa taie trei hectare, puse la un loc, taierile au dimensiunile unui dezastru, asa cum se petrece pe partea sudica si vestica a Parcului National Piatra Craiului. Si daca pe teritoriul unui Parc national se poate asa ceva, imaginati-va ce se petrece in restul tarii, in padurile obisnuite, detinute de unii sau altii! Zilele acestea asistam la cea de-a treia etapa de restituire a padurilor catre detinatori privati. Nu e nimic rau in a da oamenilor ceea ce este al lor, dar trebuie tinut cont de faptul ca padurea, in toate tarile, constituie o avutie strategica, un bun de interes national. Proprietarii de paduri vor sa scoata bani din propriile lor paduri. Foarte bine, dar mijloacele prin care ocoalele silvice private pot fi controlate ca respecta legea sunt subdimensionate. Statului, pur si simplu, aceasta problema ii scapa de sub control. Regimul silvic de exploatare a padurilor a devenit o gluma. Au dat oamenilor padurile inapoi, inclusiv in Parcurile Nationale, cand ar fi putut, pur si simplu, ori sa le dea in alta parte padure, ori exploatarea sa se faca sub un regim strict, de control, de catre stat, iar oamenilor sa li se dea banii rezultati din exploatare, asa cum se face in alte tari. Revenind la retrocedarea padurilor, trebuie sa stiti ca de-acum inainte, numai o treime dintre padurile Romaniei vor fi administrate de Romsilva, ceea ce inseamna ca restul, vreo 4 milioane de hectare, vor fi in administrare privata. In absenta mecanismelor de control, asta inseamna perpetuarea jafului cu consecinte greu de estimat.
"Ministerul Mediului le-a interzis taranilor sa-si pasuneze animalele pe propriile lor pasuni!"
- Un tablou sumbru. Ce este de facut in aceasta situatie?
- Este intr-adevar un tablou sumbru, dar nu complet, al situatiei. Aparent, nu exista nici o strategie a statului, care sa-si propuna sa conserve ceea ce a mai ramas din paduri. Suntem pe ultimul loc in Europa la impaduriri, ceea ce inseamna ca de 10 ani nu s-a mai replantat nimic. Nu exista interesul ca acest fenomen sa fie oprit, este o devalmasie, o debandada cumplita la toate nivelurile, poate intretinuta in mod voluntar, in scopul de a se acoperi gravitatea faptelor. Nu exista, de exemplu, cifre statistice care sa raporteze ceea ce se taie la nivelul intregii tari, cu ceea ce se exporta si cu ceea ce este folosit in industria interna a prelucrarii lemnului, in asa fel incat sa stim exact cata padure a fost taiata si deci cat trebuie sa reimpadurim. Ce este de facut? In primul rand, ar trebui sa intervina statul, cu legile care sunt si care nu se aplica. Exista devastari ilegale evidente. Cand gasesti o suprafata de 30 de ha taiata la ras intr-o arie protejata e evident ca undeva s-a produs o ilegalitate. Unde sunt atunci garda de mediu, inspectorii silvici, politia si cine mai trebuie sa intervina? Pe valea Prahovei, la Posada, pe drumul national, a aparut o taietura evidenta, pe un versant, care se vede din drum. La prima viitura se prabuseste peste sosea. La fel e pe drumul de la Cheia la Brasov, se vad suprafete imense taiate. Taietura proaspata. Acestea sunt fapte. In asemenea situatii, sunt mai multe autoritati care ar trebui sa intervina. Acest lucru nu se intampla. In afara de aceste prime masuri, ceea ce este fundamental sunt campanii de constientizare. Oamenii nu stiu, nu-i intereseaza, nu-si imagineaza in ce masura devastarea padurilor este si problema lor. O asemenea campanie de constientizare a problemei ar conduce la o presiune asupra mediului politic si ar determina in cele din urma o schimbare la nivelul deciziei. Politicienii trebuie obligati de electorat sa faca ceva, inainte de a fi prea tarziu. Pana in acest moment, ministrii responsabili nu au facut decat o parada de declaratii, gesturi mediatice, dar nu au schimbat nimic fundamental. Legile au fost elaborate pe picior, cu scapari grave, nu stiu cat de intamplatoare. Sa va dau un exemplu foarte recent. Pe 30 decembrie anul trecut, exact inainte de anul nou, cand nimeni nu era atent, a fost adoptata o ordonanta de urgenta care vizeaza, chipurile, protectia mediului intr-o viziune europeana, pentru "o dezvoltare durabila". Printre alte prevederi ce par elaborate de niste amatori adunati de pe strada, fara nici o consultare cu expertii, Ministerul Mediului a introdus in aceasta ordonanta niste aberatii legislative. Un singur exemplu: la capitolul "arii protejate", taranilor care detin animale li se interzice sa mai aiba stane si sa mai pasuneze pe teritoriul ariilor protejate, dar si in vecinatatea lor! Este o aberatie, pentru ca in Romania sunt arii protejate pe teritoriul carora sunt sate! Este pamantul taranilor, pasunile lor, animalele lor! Cel care a redactat aceasta prevedere nu stie lucruri elementare despre ariile protejate din Romania, al caror specific recunoscut international este tocmai acela ca includ zone locuite, ca tocmai acest lucru face specificitatea acestor zone, unicitatea lor, pentru care sunt apreciate in Europa. Iar pentru acest lucru au prevazut amenzi pornind de la 65 de milioane! O nebunie! Pe de-alta parte, ordonanta iesita din birourile Ministerului Mediului prevede infiintarea unei Agentii a Ariilor protejate - in sfarsit! -, numai ca nu prevede nici un ban de la buget pentru ele. Cred ca suntem singura tara din lume in care ariile protejate sunt "subventionate", la fel ca industriile falimentare. Aceasta ordonanta se aplica imediat, are putere de lege, desi nu a trecut prin parlament. Acum va trebui corectata, pentru ca este inaplicabila, vor trebui elaborate norme metodologice si de aplicare, cum se intampla in Romania de-obicei.
"O crima obscura e mai interesanta pentru presa decat o crima impotriva naturii"
- Aici ar trebui sa intervina tocmai Organizatiile neguvernamentale pe care si dvs. le reprezentati. Spuneti ca trebuie facute campanii, trase semnale de alarma. Cine sa traga aceste semnale de alarma, daca nu organizatiile de protectia mediului?
- Un Ong poate influenta decizia politica numai in masura in care initiativele sale au ecou in randul populatiei. Daca oamenii nu sunt constienti de pericolul exterminarii padurilor, ei sunt tentati sa ignore initiativele Ong-urilor. In Romania, ceea ce se numeste "cultura eco" este abia la inceput, in timp ce in Occident, problemele de mediu sunt privite ca fundamentale. Noi am dezvoltat programe punctuale, care au ca obiectiv educarea populatiei in acest sens, am sanctionat unele initiative legislative pe care le-am considerat nepotrivite cu ceea ce ar trebui sa devina Romania in urmatorii ani, am facut scrisori publice catre autoritati. Ong-urile s-au grupat in aliante si grupuri de presiune menite sa asiste puterea in ceea ce face pe mediu, dar - si aici trebuie sa fiu critic cu presa - problemele de mediu sunt pur si simplu trecute cu vederea de mass-media. Un furt oarecare prezinta mai mult interes decat furtul a milioane de tone de lemn. O crima obscura e mai interesanta pentru presa decat o crima impotriva naturii. Cui ii pasa ca o rafinarie ruseasca de la Ploiesti da drumul in fiecare noapte la enorme cantitati de sulf, otravind orasul? Nimanui. Cui ii pasa ca apa freatica a Bucurestilor este otrava curata? Neinteresant! Si mai rau: marile afaceri ale acestei tari, cum sunt lemnul, petrolul, aurul si altele, se sustin si prin media, prin campanii publicitare care inseamna de fapt bani pentru ziare si televiziuni. Ong-urile nu au propriile lor mijloace de comunicare prin care sa desfasoare asemenea campanii. Este un cerc vicios, care trebuie rupt undeva.
- "Formula As" nu traieste din publicitatea oferita de taietorii de paduri, asa ca va propunem o campanie comuna, de salvare a padurilor romanesti. Cu ce credeti ca ar trebui sa inceapa o asemenea campanie?
- Cu explicarea consecintelor, care ne privesc pe fiecare dintre noi. Cu constientizarea a ceea ce pierdem, a capitalului enorm pe care-l constituie mediul in general si padurea in special. Fara padure nu suntem nimic. Intram in Europa ca niste cersetori.