Iordan Chimet e, in lumea noastra, un conglomerat unic de bunatati: bun simt, bun gust, bunavointa, buna dispozitie, buna-credinta, buna-cuviinta, altruism, curaj si pasiune. A implinit de curand 81 de ani si integritatea fara fisura a existentei lui e in sine o opera exemplara. In prefata volumului pe care vi-l recomand azi si care contine memorialistica, portrete, eseuri si corespondenta, ne dezvaluie solutia pentru care a optat din copilarie si careia i-a ramas fidel prin timpuri grele: "Secretul supravietuirii mele au fost marile ipostaze ale iubirii, familia si prietenii. Fara prezenta lor, fara ajutorul lor, n-am nici o indoiala ca viata s-ar fi degradat intr-o singuratate sterila, rezervele de energie s-ar fi consumat prea repede, intr-un fel sau altul n-as fi putut continua...". In regimul concentrationar comunist, reconstituirea libertatii la scara individuala s-a datorat si faptului ca n-a fost singur in fata raului anihilator, a avut alaturi prieteni din tara si de departe, a daruit si a primit incredere, afectiune, incurajare. Punand la temelia vietii si muncii sale artistice credinta in libertate, adevar, demnitate, loialitate si solidaritate, Iordan Chimet n-a facut concesii. S-a luptat barbateste cu saracia lucie, cand altii isi vindeau constiinta si talentul, si n-a publicat nimic intre 1948 si 1965. Cartile lui au putut sa apara abia in perioada de deschidere de la sfarsitul anilor `60; atunci a acceptat sa si lucreze, cu realizari remarcabile, la Radio si Televiziune, dar, odata cu sfarsitul destinderii, a refuzat sa mai ocupe vreo functie in sistemul cultural si chiar sa colaboreze in mass-media controlata de Sectia de Propaganda a partidului unic. Ceea ce nu a insemnat ca si-a abandonat credintele si transfigurarea lor artistica. Lucrand la marile sale carti - Eroi, fantasme, soricei - o poetica in premiera mondiala a filmului popular american (1970), Antologia inocentei (1972), traducerea poemelor lui Odysseas Elytis (Premiul Nobel 1979), aparuta in 1980, sau America Latina - Sugestii pentru o galerie sentimentala (1984), in care vorbea curajos despre dictatura -, a intrat in legatura epistolara cu personalitati ale literaturii si artei occidentale, care l-au apreciat si i-au devenit prieteni. Ceea ce l-a adus in vizorul Securitatii. A fost urmarit, i s-a perchezitionat in lipsa micul apartament din Balta Alba (unde sta si azi, in doua camarute ticsite de carti si manuscrise), a fost bruscat pe strada, s-a incercat intimidarea lui prin acuzatii de parazitism si trafic la bursa neagra, dar n-a abdicat de la optiunile lui etice si artistice. Poetul, prozatorul, eseistul, criticul de arta si antologatorul Iordan Chimet a infaptuit cu adevarat acte de disidenta, atat in scris, cat si prin gesturi concrete de mare curaj, de pilda colaborand la programele Bibliotecii Americane. Episod necunoscut marelui public, sau uitat dupa 20 de ani: organizarea de catre el, in cadrul acelei Biblioteci, a unui spectacol de elogiere a libertatii si democratiei, in preajma lui 7 noiembrie 1986. In acea zi, in jur de o mie de oameni si-au invins teama si au umplut nu doar sala Bibliotecii, ci si curtea si strada din centrul Capitalei, aplaudand, cantand, scandand, intr-o manifestatie spontana de contestare a dictaturii ajunse la forme insuportabile. Dupa 1989, lui Iordan Chimet nici nu i-a trecut prin cap sa-si "rentabilizeze" impotrivirea la comunism, cum au facut altii, cu merite mult mai mici decat ale sale. Consecvent cu sine, a considerat ca prioritatea este educatia democratica a romanilor mutilati mental de lunga dictatura, reinnodarea istoriei noastre europene. Drept care a initiat la editura clujeana "Dacia" colectia "Iesirea din labirint", in care a publicat un dictionar-sinteza in patru volume al identitatii romanesti, Dreptul la memorie (1992-1993), antologia Momentul adevarului (1996) si, in 2004, la Editura "Noul Orfeu", volumul de eseuri Cele doua Europe, cele doua Romanii, in care pune in opozitie democratia cu sistemul totalitar. Acest om admirabil continua sa lucreze zilnic (are gata de tipar o editie mult amplificata, in patru volume ilustrate, a Zodiacului inocentei) si sa bucure cu vizitele lui tonice putinii prieteni vechi ce mai sunt in viata si multii prieteni noi, din generatiile mai tinere.
Cartea prietenilor mei e dedicata mai ales celor disparuti (despre care Iordan crede cu strasnicie ca raman cu noi, atata timp cat ne gandim la ei). Pentru a va starni interesul, sa va spun ca intre acestia sunt N. Steinhardt, Gh. Tomaziu, Eugen Ionescu, Margareta Sterian, Alfred Kittner, George Cioranescu, dar si cativa laureati Nobel (Elytis, Octavio Paz), precum si numerosi plasticieni celebri din America Latina, catre si de la care sunt publicate si scrisori de o valoare documentara si umana covarsitoare. Mai puteti afla, intre multe altele, ca Iordan Chimet e cel care l-a dus pe bunul lui prieten Nicu Steinhardt la Rohia si a contribuit hotarator la transformarea lui in "Parintele Nicolae". Ceea ce-i da dreptul sa-i displaca faptul ca prietenul lui "a inceput sa devina din ce in ce mai zgomotos un fetis, o amuleta pentru vechile sau noile sarbatori. Un alt Nicu Steinhardt se suprapune peste imaginea omului real care mi-a fost drag, nu-l mai regasesc in proiectia teatrala care e aplaudata pe scena culturala. E atat de dificil sa obtii clipa de liniste creatoare a meditatiei pentru a intelege drama spirituala a unei fiinte aflate in cautarea dificila a adevarului, lupta cu sine insusi, cu Destinul, cu esecurile, generozitatile, iluziile si, pentru ca le-a meritat din plin, cu victoriile sale".
E, in aceste fraze, intregul Iordan Chimet, cel ce nu poate fi decat iubit.