"Inaltul titlu care mi s-a acordat la Paris - "Artist Unesco pentru pace" - reprezinta o imensa onoare pentru mine"
- In cursul anului international George Enescu ati "comis" un gest cultural de exceptie: prezentarea, in premiera mondiala, a integralei liedurilor enesciene...
- A fost un "gest" - cum spuneti - care mi-a produs o uriasa bucurie, cu atat mai mult cu cat aceste veritabile bijuterii muzicale au fost interpretate de tineri si deosebit de valorosi cantareti, afirmati in cadrul "Festivalului si Concursului Liedului romanesc" desfasurat la Brasov. Si pentru ca ma intrebati cum mi-a venit ideea acestei restitutii enesciene, ei bine, ea mi-a fost sugerata atunci cand, incluzand printre "bisurile" recitalurilor mele internationale (de la Teatrul alla Scala din Milano, de la Carnegie Hall din New York sau de la Marea Sala a Conservatorului din Moscova) liedul lui Enescu, Languir me fais, am obtinut un succes deosebit. Credeti-ma, de fiecare data acest lied a declansat furtuni de aplauze! Incat sunt fericita ca am izbutit sa prezint lumii muzicale de pretutindeni doua comori ale patriei mele: liedurile enesciene si tanara generatie de artisti lirici, careia ii stau atat de aproape. Laureati ai concursului de lieduri organizat de mine, m-au insotit si au interpretat cu brio liedurile enesciene la Expozitia Universala de la Aichi in Japonia, la Nagoya si la Tokyo. Acest "drum" triumfal al operei enesciene a continuat, cu acelasi enorm succes si la Praga, unde am fost felicitati de presedintele Vaclav Klaus si de fostul presedinte Vaclav Havel. A urmat Roma - unde am fost primiti cu acelasi entuziasm si unde am prezentat, in fata unui impresionant numar de ambasadori, acelasi program enescian... Ca si la Paris, la palatul Bhague, ca si la New York. In metropola americana concertul nostru s-a desfasurat in prezenta Secretarului General Adjunct al Natiunilor Unite si a unui public select, format din romani si din americani...
- Sa spunem ca alaturi de dumneavoastra, "Ultima Diva" - dupa cum v-a declarat prestigioasa revista "Orpheus" din Berlin - au mai fost aplaudati, cu aceste prilejuri, tineri interpreti precum Mihaela Maxim, Marta Sandu, Oana Severin, Iulia Merca, Tiberius Simu, Bogdan Mihai, Florin Estefan... Cat si valorosii acompaniatori - Luminita Berariu si Alexandru Petrovici... Iata, asadar, un sir lung de bucurii si satisfactii pe deplin meritate pe care vi le-a adus anul care tocmai s-a incheiat.
- Ultima dintre aceste mari bucurii pe care le-am trait cu intensitate a fost prilejuita de inaltul titlu ce mi s-a acordat la Paris, in prezenta presedintelui Romaniei, domnul Traian Basescu. Si anume, acela de Artist Unesco pentru pace. Este o imensa onoare pentru mine! Faptul ca o organizatie mondiala de rangul si prestigiul Unesco a apreciat ca activitatea mea si idealurile mele - pe care le transmit cu entuziasm tinerilor artisti romani - reprezinta "un factor de civilizatie si de pace in lume" - ma face sa-mi continui activitatea cu si mai multa daruire! Si cu mandria ca sunt romanca!
Dan Puric
"Mi-e foarte greu sa descriu sentimentele care m-au incercat cand mi s-a inmanat premiul, in atmosfera incarcata de traditie, de la Academia Romana"
- Stimate Dan Puric, ce inseamna, pentru un artist de faima internationala, premiul care v-a fost acordat de Academia Romana?
- E o onoare coplesitoare, fiind vorba de un premiu care ti se acorda o data in viata, si anume, Premiul Aristizza Romanescu pentru creatie in arta interpretativa in teatru si cinematografie. Mi-e foarte greu sa descriu in putine cuvinte sentimentele care m-au cuprins atunci cand am aflat vestea ca voi primi aceasta distinctie. Si, mai ales, sentimentele care m-au incercat atunci cand chiar mi s-a inmanat premiul, in cadrul acela solemn. In atmosfera aceea, unica in felul ei, incarcata de traditie, de la Academia Romana. Asa cum am spus si in discursul pe care l-am rostit cu acel prilej, premiul nominalizeaza de fapt "dainuirea teatrului romanesc, performanta lui, dar si supravietuirea, caci teatrul romanesc n-a iesit inca din perioada eroica, a jertfei. Sunt fericit ca Academia Romana a confirmat efortul meu si izbanda de a crea un nou limbaj teatral. Faptul ca un nou teatru, un teatru al viitorului, s-a nascut in Romania".
Doina Levintza si Dan Coma investiti cu rangul de "Furnizori ai Casei regale"
"Prin acest gest regal se restabileste o veche traditie"
In ziua de 30 decembrie 2005, zi cu rezonanta istorica (daca ne gandim ca in 1947, la 30 decembrie, regele Mihai I al Romaniei a fost nevoit sa abdice), Doina Levintza si Dan Coma au fost declarati "furnizori ai Casei regale". Evenimentul s-a petrecut la Palatul Elisabeta in prezenta familiei regale si a unor numerosi invitati. Foarte cunoscuta in lumea artistica, Doina Levintza, stralucita creatoare de costume de teatru (remarcate in spectacolele antologice ale ultimelor decenii), dar si de film si televiziune, isi merita din plin acest "rang". Ca si sotul ei, Dan Coma, celebru creator de moda, pretuit pentru fantezia, calitatea si "clasa" creatiilor sale - realizate mai ales in piele.
Doina Levintza: "Ma intrebi cum a fost la festivitate? Cum sa fie? Coplesitor! Cine s-ar fi gandit ca va veni o zi cand insusi Majestatea sa Regele Mihai I ne va inmana aceasta distinctie? Nu am visat nicicand la aceasta zi, desi au trecut mai mult de 5 ani de cand Principesa Margareta si Principele Radu ne viziteaza atelierul, apreciind tot ce inseamna accesoriile create de noi. Adica genti, pantofi, cutii pentru butoni de manseta, cutii speciale pentru ceasuri, cravate, vesminte de tot felul. Nu o data i-am auzit spunand despre creatiile noastre ca pot sta alaturi de cele semnate de marile firme de prestigiu din lume. Este si aceasta apreciere un fel de premiu emotionant, nu-i asa? Trecand in plan general, bucuria noastra este cu atat mai mare, cu cat, prin acest gest regal, se restabileste o veche traditie. Si anume, aceea dupa care Casa regala onoreaza tot ceea ce inseamna meserie de arta si mestesug. Pe scurt: lucrul bine facut! Semne bune anul are!".