Autoarea acestui studiu e o tanara uimitoare din toate punctele de vedere. Apreciati si dvs. ce a reusit ea sa faca pana la 31 de ani, cati are acum. In 1992, pe cand era eleva, a plecat in Franta impreuna cu parintii ei fizicieni, care obtinusera o bursa. A studiat filosofia la Sorbona, apoi s-a specializat in antropologie sociala la Oxford (masterat) si Cambridge (doctorat). Datorita diplomelor de la aceste universitati de elita si competitivitatii dovedite, a fost angajata la Institutul Max Planck din Germania, in perioada 2003-2005, iar acum preda la Universitatea Paris X - Nanterre. A publicat studii de etnologie sociala - scrise direct in limbile de circulatie pe care le stapaneste perfect - in importante reviste stiintifice, e invitata sa conferentieze in medii academice occidentale, la colocvii internationale etc. Pana aici v-am rezumat povestea de succes (intelectual) a unei romance in Occident. Dar asta nu e totul. Monica Heintz e implinita si in "viata privata": casatorita de la 22 de ani cu un coleg francez, ea e mama a 4 copii, cu varste intre 2 si 8 ani, dintre care unul - infiat din Romania! Am vazut-o la lansarea cartii de la "Carturesti": o fata frumoasa, cu aspect adolescentin, pe care laudele pareau sa o stanjeneasca. Pentru a-si realiza studiul, cuprins in planul ei de cercetare de la "Max Planck", ce credeti ca a facut? A venit cu sotul si copiii pentru un an in Romania si s-a angajat cate patru luni, cu acte in regula, la trei intreprinderi cu profil diferit, reprezentative pentru tranzitia noastra prelungita: o institutie de stat (o scoala), o firma privata si o organizatie non-guvernamentala romano-engleza. Lucrand cot la cot cu salariatii care habar n-aveau ca sunt studiati de un om de stiinta, a putut intelege mai bine, dinauntrul organismului social, atitudinea fata de munca, relatiile dintre ei, mediul profesional si familial, practicile vietii cotidiene si mai ales numitorul comun numit mentalitate. Caci atitudinea fata de munca este mereu legata la noi de o anume "mentalitate romaneasca". Conceptul are doua sensuri: structura mentala si cultura. La dimensiuni nationale, primul tine de etnicitatea profunda, iar al doilea de evolutia in timp, de amprentele istoriei. Pentru multi dintre cei care au scris despre "firea romanilor", de la Radulescu-Motru la D. Draghicescu si de la Al. Paleologu la H.R. Patapievici, "mentalitatea romaneasca" e cauza dezvoltarii sinuoase si contradictorii a tarii noastre, incapacitatea ei de a asimila fondul occidental, ramanand doar cu formele. Iar pentru societatea postcomunista, tot mentalitatea e facuta vinovata de problemele economice, de coruptie, de faptul ca romanii nu muncesc cum trebuie - fenomen ce va face dificila, daca nu dureroasa, situatia noastra dupa aderarea la U.E. Putinii cercetatori ce au avut curajul sa se aventureze pe terenul ce tine de sociologia muncii au expediat problema prin recursul la notiuni ambigue precum "balcanism" si "orientalism". Cu totul altfel o vede si o analizeaza Monica Heintz: romanii stiu ca munca e o activitate producatoare de bunastare, daca e eficienta si performanta, dar nu la noi in tara. Dovada ca, atunci cand se duc sa lucreze in Vest, muncesc mai mult si mai bine decat acasa. Cercetarea fenomenului in contextul lui social-economic, sustine autoarea, ar permite depasirea prejudecatilor fatalist-negative ca romanii "sunt buni la toate si la nimic", superficiali, nepasatori si smecheri. In cele trei intreprinderi cu organizari diferite in care a lucrat, a constatat o etica a muncii asemanatoare: romanii sunt marcati, la toate cele trei componente ale lantului economic, manageri - angajati - clienti, de reflexele dobandite in comunism, dar si de lipsa de coerenta si rigoare legislativa a tranzitiei. Observarea directa ii permite sa descrie, in conditii diverse, dedublarea pe care au dobandit-o romanii in munca inainte de 1989 ("noi ne facem ca muncim..."), continuata si azi din cauza recompenselor materiale sub nivelul respectului de sine individual (vezi, de exemplu, salariile profesorilor) si din cauza lipsei reale de perspectiva in ameliorarea conditiilor de munca si viata pentru cei mai multi.
Trebuie sa cititi neaparat Etica muncii la romanii de azi, fiindca dincolo de o oarecare "tehnicitate" a demersului, vi se vor lamuri multe lucruri despre noi insine. Lectura nu e greoaie deloc, discursul teoretic alternand cu "studii de caz" relatate vioi, ca niste adevarate micro-romane sociale, si cu povestirea savuroasa a propriilor ei experiente, in batalia cu sistemul birocratic si corupt al administratiei publice. Veti recunoaste "normalitatea" cotidianului nostru, in care etica muncii se pierde intr-un hatis de relatii si pile, de mita si "inginerii financiare". Cum ar putea fi asanata o asemenea sursa de alienare continua? Monica Heintz crede ca printr-o redescoperire a respectului de sine individual si national, printr-o coerenta a politicilor economice si sociale si mai ales prin impunerea Legii, fara exceptii. Sunt necesare contracte ferme intre manager, angajat si client, contracte care sa dea incredere fiecarei parti si sa armonizeze valorile ansamblului cu cele ale individului. Veti gasi in studiul tinerei si serioasei cercetatoare unele raspunsuri la obsedantele intrebari pe care ni le punem de 16 ani incoace, dar mai ales o oglinda. In care "mentalitatea romaneasca" nu e nici flatata, nici pocita.