- Ce fel de an incheiem? La intrebarea aceasta nu se poate raspunde corect decat din perspectiva strict personala. Daca examinam evenimentele care au marcat scena publica in 2005, va fi mai greu sa decidem ce a fost bun si ce a fost rau. Rele au fost fara indoiala inundatiile, care au lasat mii de oameni fara adapost, saraciti de munca lor de o viata. Pe de alta parte, amploarea fenomenului a obligat guvernul sa ia act de situatia inacceptabila a satelor romanesti si sa pregateasca planuri de prevenire a efectelor devastatoare provocate de catastrofele naturale. Actiunea guvernamentala s-a dovedit din pacate ineficienta, autoritatile centrale, in speta Anl, fiind depasite de tertipurile si abuzurile autoritatilor locale, care au inteles sa profite de pe urma nenorocirii semenilor lor. Ceea ce s-a intamplat cu casele sinistratilor din Banat ilustreaza pe deplin aceasta situatie. Si, daca inundatiile nu au fost suficiente la capitolul catastrofe, toamna a adus si inevitabila gripa aviara. Autoritatile au fost ferme si eficiente, dar problema ramane extrem de grava.
In plan politic, a fost un an bogat si intens - primul an al noii puteri rezultate din alegerile organizate la sfarsitul lui 2004. Nu ne bucuram de tensiunile aparute intre presedinte si premier, dar trebuie sa observam ca putina competitie este binevenita. Mai ales ca ea s-a manifestat la scena deschisa, nu in culise, cum se intampla pana in 2004. Alianta a ramas unita, in ciuda Cassandrelor care-i prevedeau sfarsitul. Ea a inregistrat insa un esec notabil in demersul - prost gandit si prost executat - menit sa-i inlocuiasca pe presedintii celor doua Camere.
Presedintele Basescu este insa probabil mai nemultumit de esecul tentativei sale de a organiza alegeri anticipate. In schimb, parlamentarii se bucura de faptul ca, in iulie, premierul Tariceanu s-a razgandit, dupa ce anuntase ferm ca demisioneaza pentru a face posibile aceste alegeri. Desi sondajele indica o aversiune a publicului fata de anticipate, ar fi trebuit sa ni le dorim. Cu popularitatea Aliantei si a presedintelui Basescu la cote record in primele luni ale anului, anticipatele ar fi clarificat probabil scena politica, scotand din joc formatiuni ca Pc si Udmr, care castiga disproportionat de mult din participarea la o coalitie de guvernare. Toata disputa provocata de proiectul de statut al minoritatilor, de pilda, ar fi fost evitata. Ea nu a adus, oricum, nici un avantaj Aliantei, doar o scadere de popularitate in favoarea Prm, care a speculat abil momentul. Intr-un tarziu, Alianta s-a trezit si a respins principalele puncte din proiectul Udmr. Mai bine mai tarziu decat niciodata, dar mai devreme ar fi fost si mai bine.
Tot la capitolul politic, 2005 a prilejuit Psd o schimbare majora, prin inlaturarea lui Ion Iliescu din fruntea partidului si impunerea, prin vot democratic, la congresul din 22 aprilie, a lui Mircea Geoana. Nu a fost insa un an usor pentru domnul Geoana, asaltat de contestari mocnite din interiorul partidului. Transformarea Psd intr-un partid social-democrat modern inca nu s-a produs.
A fost un an bun pentru eforturile de integrare: Romania a scapat de cateva din elementele care-i puteau primejdui aderarea la Ue in 2007: la capitolul justitie si concurenta, poate cele mai dificile, guvernantii par sa fi convins Comisia Europeana ca sunt dispusi sa puna in aplicare reformele adoptate pe hartie. Niciodata pana acum, in cei 16 ani de tranzitie, Romania nu a avut un ministru al justitiei atat de hotarat sa reformeze domeniul cum este Monica Macovei - ceea ce reprezinta un castig imens, desi rezultatele actiunii sale pentru justitiabilul de rand se materializeaza cu greu.
Au dus-o mai bine romanii in 2005? Greu de spus. Este adevarat ca introducerea cotei unice ne-a lasat mai multi bani in buzunare, dar pretul la utilitati a crescut spectaculos. Inflatia nu a scazut cum ne-am fi dorit, iar ministrul finantelor pregateste cresteri de impozite, mai ales pe case si terenuri. 2006 se anunta anul unor ajustari dureroase.
In sfarsit, incheiem un an tumultuos, in care am vazut poate mai mult decat in alti ani cat de greu se schimba "un sistem ticalosit". Este bine insa ca, macar in unele domenii, ele au inceput. Nu ne ramane decat sa conchidem ca reformele au asteptat nepermis de mult si sa calculam pretul pe care-l vom plati daca le vom intarzia si in 2006. Daca reformele vor continua cum ar trebui, 2006 va fi si mai framantat decat 2005 - ceea ce ar trebui sa ne bucure.