Ultima jumatate de secol a lumii literare si jurnalistice romanesti a fost traversata de un "fulger globular" al umorului si kiefului balcanic, personificat de un personaj rar intalnit: artistul fotograf Vasile Blendea. La fel de bine ai fi putut sa spui actorul Vasile Blendea, poetul, dramaturgul, pictorul Vasile Blendea. Avea din toate cate putin, dar mai ales avea umor, rasul fiind arma la vedere a activitatii lui cotidiene. A trait intre oameni de spirit, mari intelectuali, artisti, actori si scriitori. Ca student al marelui George Calinescu, la Universitate; ca prieten cu "legitimatie" al marilor poeti Nichita Stanescu, Eugen Jebeleanu si Marin Sorescu - in toate aceste ipostaze si in multe altele, Vasile Blendea parea "jocul lor secund", menestrelul de sub balcon, care vorbea lumii despre maestrii sai nemaipomeniti, in versuri si imagini cantate sau declamate cui dorea sa le asculte. Memoria lui filtra numai acele secvente care purtau incarcatura umoristica, de parca si-ar fi propus sa faca o istorie a literaturii si artei in poante. Fotografia cu pasiune chipurile scriitorilor si ale artistilor, gasind intotdeauna unghiul potrivit cu personalitatea fiecaruia, focul mai mic sau mai mare din privirile celor ce-l acceptau in preajma. Cand Vasile era de fata, stiai sigur ca urmeaza o portie buna de ras, o amintire hazlie din studentie, o poveste inventata (sau nu) despre femei, un monolog stralucit despre o lume aflata mereu intr-un trecut indepartat. "Scotea si matele din trecut", cum spunea cineva, ca un chirurg magic, ca un vrajitor de cuvinte. De aceea, imi e greu sa cred ca, intr-o zi mohorata de noiembrie, Vasile Blendea s-a impiedicat de propria-i inima, inima lui tocita de o prea mare dragoste de viata, si nu s-a mai ridicat. Ce sa fie? O noua gluma in stilu-i cunoscut? Deocamdata, toti care i-am fost prieteni si l-am iubit sa lasam telefonul deschis. Cine stie, poate suna, cerandu-si iertare pentru singura farsa sinistra din viata lui...