Presedintele Uniunii Scriitorilor e un om extrem de solicitat. Profesor universitar la Facultatea de Litere, director al "Romaniei literare", scrie asiduu si la mult asteptata, monumentala Istorie critica a literaturii romane, o indeletnicire care ii ocupa tot timpul. Pentru prima data de cand il cunosc (si sunt vreo patru decenii), l-am vazut consultand o agenda cu "munci si zile", pe care nu se vedeau spatii albe. Si totusi, e la fel ca intotdeauna, calm si bine dispus, nu pare deloc stresat. Doar ca nu mai are vreme de taclale. Asa ca raspunsul lui a fost succint:
- Dupa atata agitatie, abia astept tihna sarbatorilor, care va pune pentru cateva zile in paranteze restul. Placerea reunirii de Craciun a trei generatii, de la mama mea, care are 96 de ani, la copilul meu cel mic, Ana, de 3 ani si jumatate, cu bradul stralucitor, cadouri si colinde, e reconfortanta. Daca va fi zapada, poate vom face o escapada si la munte, unde iarna si sarbatorile ei sunt si mai frumoase.
Daniel Cristea Enache
"E tare bine sa ii vezi pe copii fericiti"
Este unul dintre cei mai buni critici literari ai generatiei tinere. La 32 de ani, semneaza cronici literare in mai multe publicatii de prestigiu, a publicat trei carti, are o functie de conducere la Editura "Corint" si e solicitat in juriile ce acorda premii. Tine si seminarii la Facultatea de Litere. E si tatal a doi copii. Mi-a spus:
- Abia astept sa vina sarbatorile, sa stau tot timpul cu Matei, care o sa implineasca sase ani in februarie, si cu Iulia, care are un an. Nu ma jenez sa spun ca suntem modelul unei familii fericite, ca in reclamele de la televizor. Numai ca la noi e de-adevaratelea. Mos Nicolae a venit deja, spre incantarea copiilor, dar pe Mos Craciun il asteapta in persoana, si cu daruri mai substantiale. Persoana va fi cineva din familie sau dintre prieteni, bine deghizat, astfel ca Matei sa nu-l recunoasca (Iulia e oricum prea mica si s-ar putea sa se sperie). Anul trecut am avut un Mos Craciun cam slabanog si a trebuit sa-i suplimentam silueta cu niste perne pe sub manta. Sper ca anul acesta sa gasim unul mai dolofan, mai aproape de prototip. Una din marile placeri ale Craciunului e si cumpararea cadourilor, cautarea lor din timp prin magazine, cand, impreuna cu sotia mea, traim bucuria anticipata a emotiilor si surprizelor pe care le vor avea copiii. E tare bine sa ii vezi incantati, fericiti. Te simti recompensat pentru toate greutatile.
Marina Constantinescu
"Un Mos Craciun in carne si oase"
Cunoscuta mai ales ca realizatoare a "Nocturnelor" culturale de pe Tvr 1, a avut, si ea, un sfarsit de an aglomerat: a organizat Festivalul National de Teatru, are emisiuni saptamanale, scrie cronici dramatice, pentru care se duce sa vada spectacole si in provincie. Dar reuseste sa faca toate astea, fara a-si neglija preocu-parea principala, aceea de mama a lui Luca, un baietel de 6 ani.
- Cum vor fi pentru tine sarbatorile anul acesta?
- Asa cum am invatat de la parintii mei: Ajunul il vom petrece acasa. Sotul meu (actorul Mircea Rusu, n.n.), Luca si cu mine impodobim bradul, apoi seara vin prieteni cu copiii lor si impreuna il asteptam pe Mos Craciun. Un Mos adevarat, in carne si oase, cu barba, sac si tot ce trebuie. Fiecare copil are pregatit "un moment artistic". Facem o serbare ad-hoc de tot hazul. Mosul sta de vorba cu ei si apoi le da cadourile mult asteptate. Inca din ziua precedenta, pregatesc mancaruri traditionale, caltabosi, carnati, sarmale, piftie, si in casa chiar miroase a sarbatoare, a brad si bunatati...
-Si stii tu sa faci toate bunatatile astea?
- Sigur ca stiu, de la mama. Doar cozonacului nu i-am prins secretul si, decat sa-l ratez, mai bine il cumpar dintr-un loc unde se gasesc cei mai buni cozonaci din Bucuresti (nu spun unde, fiindca am invatat din televiziune ca n-am voie sa fac reclama mascata). Inainte de a pune masa, dupa ce copiii isi fac programul si primesc darurile, cantam cu totii, mici si mari, colinde vechi, cu o emotie si o evlavie care ne aduc lacrimi in ochi.
- Si a doua zi?
- In alti ani, mergeam in ziua de Craciun la parintii mei, la masa, dar anul acesta, ca sa-i menajez, ne vom reuni la noi. M-am gandit ca, daca tot ma straduiesc sa fac de toate si din plin, ce sa se mai oboseasca si ei, asa ca bunicii vor petrece cu nepotul, langa bradul lui cu lumini, sarbatoarea aceasta a familiei.
- Luca al tau mai crede in Mos Craciun?
- O, da, crede, si-mi pare bine ca nu-i asculta pe colegii lui mai "emancipati" de la gradinita si are incredere mai multa in povestile pe care i le spunem eu si tatal lui. Cu argumente din aceasta lume fermecata a povestilor tine piept celorlalti copii deja dezamagiti. Fiind foarte elocvent, pe unii reuseste sa ii re-convinga de existenta Mosului bun, care stie toate cate le fac copiii, si bune, si rele, si are puterea de a implini dorinte.
Alex Stefanescu
"Vom ciocni pahare cu vin rosu..."
Craciunul il voi petrece la sora mea, Sanda, care a convocat la ea acasa, pentru ziua de 24 decembrie, intreaga familie. De cand parintii nostri au murit, ea este aceea care organizeaza, in fiecare an, serbarea.
Sanda a avut intotdeauna un cult al familiei si, mai mult decat atat, un cult al fiecarui membru al familiei. Pe mine m-a salvat de la moarte, intr-o zi de iarna, in anii indepartati ai copilariei, cand, pasind imprudent pe gheata de la suprafata unui rau, am spart-o si am cazut in apa. Curentul ma sorbea vijelios, gata-gata sa ma tarasca sub gheata, de unde n-as mai fi iesit niciodata, dar Sanda (o fetita, pe atunci, de 11 ani), cu o promptitudine extraordinara si cu spirit de sacrificiu, a venit dupa mine, m-a prins de maini si m-a scos din mormantul de lichid involburat, in timp ce gheata paraia sub picioarele ei. Pe langa membrii familiei, va fi prezent, in cele din urma, si Mos Craciun, al carui rol, dupa disparitia tatei, nu mai vrea nimeni sa-l joace. Ne vom multumi sa ni-l imaginam.
Mie imi revine sarcina sa umplu din timp, cu cadouri, sacul lui Mos Craciun (sac care, odata umplut, va sta sub brad). Imi place foarte mult sa fac cadouri (si, de altfel, si sa primesc). Nu-mi lipsesc ideile, totdeauna ii iau prin surprindere pe cei din familie prin originalitatea darurilor.
Partea trista este ca mereu sunt tentat sa cumpar cadouri si pentru parintii mei, uitand ca ei nu mai exista. Imi vine sa plang cand ma gandesc ca n-am sa le mai pot darui nimic, niciodata.
Si totusi, Craciunul nu va fi trist. Vom ciocni pahare cu vin rosu, vom aprinde artificii in pom, vom asculta colinde - vom face tot ce trebuie facut intr-o asemenea zi, pentru ca viata sa mearga inainte.