N-o puneau pe calea cea buna. O puneau la drumul mare. Unul zicea ca daca ar baga bani in drumuri inaintea alegerilor, partidul ar avea sanse mari sa ia crema in Parlament, altul plangea ca, in ciuda interventiilor unde trebuie, dosarele de coruptie ale adversarilor politici s-au impotmolit.
Nu se stie daca stenogramele sunt adevarate. Figurantii care au dus tava in aceste scenete zic ca da. Prudentii spun ca par verosimile. Oamenii grei din Psd, cu povara muncii de partid, zic ca orice asemanare cu realitatea este intamplatoare.
Cand au inchis dosarul, unii procurori si-au prins si degetele. Doi si-au dat demisia de onoare, ca sa nu fie evacuati pe usa din spate, la cererea ministrului justitiei. Nu tineau neaparat sa iasa din sistem. Le-ar fi placut sa se eternizeze in justitie, profitand ca e oarba. Motivul pentru care le era ceruta demisia este valabil pentru mare parte din sistemul judiciar din Romania. Alaturi de dosarul stenogramelor, cei doi dosisera cateva sute de dosare de coruptie. Si ca sa dea impresia de productivitate sporita, inregistrasera dosare vechi cu numere noi. Asa a stabilit o comisie a Consiliului Superior al Magistraturii, institutia care ar trebui sa curete padurea de uscaturi. Nu sunt singurele demisii rasunatoare din sistem. Si alti sefi din fostul Parchet Anticoruptie au deschis si au inchis dosarele dupa cum le-a poftit inima si partidul. De altfel, zeci de procurori si magistrati si-au anuntat intentia de a demisiona din structurile centrale ale justitiei sau de a se pensiona. Nu inainte de a fi decorati pentru merite profesionale deosebite.
Justitia este punctul slab al reformei. In Romania, preocuparea principala a justitiei a fost musamalizarea sau deturnarea actelor de coruptie. A fost exfolierea dosarelor de actele compromitatoare pentru puternicii zilei. A fost tergiversarea dosarelor de frauda si, eventual, inchiderea lor invocand lipsa de probe. Neincrederea in magistrati este aproape la fel de mare ca si cea in politicieni. Multi considera ca puterile statului sunt maestre in ale "fara-de-legii". Marile combinatii financiare s-au facut cu stiinta politicienilor si cu ajutorul magistratilor care i-au absolvit de orice vina pe marii corupti ori le-au dat pedepse simbolice. Demontarea marilor acte de coruptie a revenit presei si organizatiilor nonguvernamentale. Chiar daca, nu odata, si presa a fost prinsa in siajul marilor contracte publicitare si a devenit marioneta politicienilor, chiar daca unele dintre dezvaluiri au fost polite platite de unii si de altii, este cert ca fara ziare nu s-ar fi aflat de multe dintre actele de coruptie din Romania. Organizatiile nonguvernamentale au fost si ele tinta unor atacuri concertate, de la procese de calomnie intentate de politicieni, pana la presiuni administrative in care Garda Financiara si cresterea facturilor la caldura si apa calda au jucat rol principal. De altfel, organizatiile nonguvernamentale sunt cele care au sesizat Parchetul in legatura cu dosarul stenogramelor. Ar fi trebuit, spun procurorii, sa furnizeze si probe. Simpla constatare a faptelor de coruptie nu este suficienta. Exasperata, presedinta uneia dintre organizatii, Asociatia Magistratilor, a cerut demisia in corpore a Consiliului Superior al Magistraturii.
E evident, asadar, ca justitia este un bolnav care poate, dar nu vrea, sa se trateze. Si ca, daca nu se va interveni repede si in forta, cu transfuzii si electrosocuri, ea va continua sa fie papusa gonflabila cu care se joaca politicienii care se perinda la carma statului. O papusa si bolnava pe deasupra. De boli lumesti! Cum ar fi sifilisul coruptiei!