Virgil Candea,
membru al Academiei Romane
"Dusmani ai Bisericii noastre ar putea interpreta ca ne aflam in fata unei prelungiri a actiunii de distrugere a ortodoxiei romanesti, intreprinse timp de 45 de ani de dictatura comunista"
In multe privinte, situatia creata in Biserica Ortodoxa Romana este fara precedent. Aceasta este opinia mea, de istoric al spiritualitatii si culturii romanesti. Nu vorbesc in numele Academiei Romane, dar nici inaltul for stiintific al tarii, nici eu nu ne putem pronunta din punct de vedere teologic. Problema pusa in discutie de actul amintit priveste traditia insasi a poporului nostru, pe care atat Academia, cat si membrii ei o respecta si o apara in orice imprejurare. Biserica Ortodoxa Romana este cunoscuta pentru traditionalismul ei, pentru grija cu care intotdeauna si-a protejat eparhiile istorice, care au o semnificatie nu numai spirituala, dar si nationala. In consecinta, la structura acestor eparhii trebuie umblat cu foarte mare prudenta si cu o larga si indelungata consultare prealabila, nu cu actiuni pripite, intreprinse peste noapte. Dupa cum se stie, ortodoxia ardeleana a fost, datorita vicisitudinilor istorice, supusa de multe secole unor incercari venite din afara ei, de care Biserica din Regat a fost, cu ajutorul lui Dumnezeu, aparata. Dupa ce s-a realizat reintregirea pamantului, poporului si bisericii romanesti (1918), avem nu numai libertatea, dar si datoria ca, inaintea oricarei decizii care ar putea aduce atingere unitatii spirituale si nationale, sa respectam traditia, sa pastram institutiile istorice si sa nu lasam loc nici unui considerent de ordin personal sau macar unor banuieli ca masuri noi se iau fara pazirea traditiei. Mitropolia din Sibiu a fost intotdeauna intr-o stransa legatura cu traditia ortodoxa romaneasca din Muntenia si Moldova, de unde-si lua toate cartile de cult, pentru a le retipari. Chiar si romanii greco-catolici, cu aprobarea superiorilor lor, retipareau asemenea carti, din dorinta pastrarii traditiei romanesti in Ardeal. Mitropolia Sibiului, ierarhii si carturarii ei, monahii ei au avut un rol de prim ordin in realizarea idealurilor nationale si spirituale ale romanilor si in pastrarea unitatii lor. Daca in 1940, cand Ardealul de Nord a fost cedat Ungariei, Sibiul (si tot Ardealul de Sud) n-a intrat in discutie, se datoreaza caracterului romanesc, nu numai din punct de vedere etnic, dar si cultural si religios, pe care il asigurase de cateva secole Mitropolia Sibiului. Aici, la Sibiu, a existat cea mai puternica ingemanare dintre idealurile religioase si politice ale romanilor din Transilvania. Raposatul mitropolit Antonie Plamadeala chiar a publicat studii si carti pe aceasta tema. El, desigur, n-ar fi acceptat niciodata o impartire a Mitropoliei. Acum, culmea ar fi ca, dupa ce a fost inmormantat si i s-a ales un succesor legitim, eparhia pe care a pastorit-o cu atata rodnicie sa fie trecuta pe un plan secundar, prin procedee neortodoxe. S-ar putea interpreta (si dusmani ai Bisericii noastre o vor face negresit) ca ne aflam in fata unei prelungiri a actiunii de distrugere a ortodoxiei romanesti, intreprinse timp de 45 de ani de dictatura comunista. Actiune care, dupa cum constatam, a lasat urme in mentalitatea si actiunile unor oameni mai putin informati despre traditiile noastre religioase. Sunt multi critici ai Bisericii Ortodoxe care in realitate nu au habar de aceste traditii si sunt vag practicanti ai ortodoxiei. Ma intreb: era oare cazul ca, fara explicatiile cuvenite, indelungate, fara referiri la traditie, la istorie, la o intreaga incarcatura de atitudini nationale, sa se provoace asemenea prefaceri, fara a se lua in considerare consecintele? Se creeaza astfel un precedent delicat, care nu promite nimic bun pentru viitorul Bisericii noastre. Aceasta este atitudinea mea personala, pe care o comunic cu multe reticente, deoarece intre actorii evenimentului despre care vorbim, sunt oameni de vaza ai Bisericii, in primul rand Ips Bartolomeu - ierarhul, teologul, luptatorul si omul de cultura de care ma leaga o prietenie de o jumatate de veac.
Ps Ioan Selejan
Episcopul Harghitei si Covasnei
"Dumnezeu iubeste unitatea, nu dezbinarea.
Mitropoliile ortodoxe trebuie
sa ramana pe provincii"
Deocamdata, luand lucrurile pe plan spiritual, cred ca Dumnezeu iubeste unitatea, nu dezbinarea, nu despartirea fratilor. Mitropolia Ardealului a fost simbolul unitatii de credinta si de neam al acestei provincii romanesti, atat de greu incercata in decursul istoriei, provincie in care s-a plamadit sufletul neamului romanesc. In constituirea statului unitar national roman, provinciile istorice au avut un rol fundamental. Din cercetarea istoriei se poate vedea ca acele teritorii care n-au constituit provincii foarte puternice si n-au avut o legatura prea stransa cu inima neamului romanesc, in decursul timpului au fost ocupate de alte popoare. Asa se face ca in 1918 cu greu s-au putut aduna laolalta doar principalele provincii. Chiar daca vorbeam de o "Romanie Mare", inca mai aveam si ne-au ramas teritorii in alte spatii. Daca cineva se intreaba care a fost, in decursul istoriei, elementul care a marcat spatiul romanesc, ii putem raspunde: a fost Crucea Bisericii. Stim cu totii ca, dupa 1918, asupra spatiului romanesc au fost presiuni de destramare, atat din Est, cat si din Vest. Si in prezent, in contextul integrarii europene, exista importante tendinte de desfiintare a statelor nationale si de inlocuire a lor cu asa-zisele "regiuni" - teritorii mici, cu populatii de pana in 2-3 milioane de vietuitori. Se naste intrebarea: cine va marca structura romaneasca in Europa Unita? Este posibil ca in decursul timpului sa nu se mai pomeneasca de Romania, ci de "Teritoriile de Rasarit" sau "Zona de la Curbura Carpatilor". De aceea, provinciile Moldova, Transilvania si Tara Romaneasca raman cu misiunea sa poarte intr-insele fiinta si identitatea neamului nostru, intr-o Europa multinationala, fara frontiere politice si economice. Biserica noastra, ca institutie divin-umana, sub sceptrul Patriarhiei Ortodoxe, va ramane, de asemenea, singura institutie care va marca, in spatiul european, conturul Romaniei. Vorbind de Mitropoliile Ardealului, Moldovei si Tarii Romanesti, precizam ca asa au fost ele gandite de stramosi, pe provincii, dupa modelele bizantine. Numai in acest fel au reusit ele Marea Unire de la 1918. De aceea, Mitropoliile trebuie sa ramana pe provincii, avand fiecare in frunte cate un mitropolit, cum a fost la Alba-Iulia, in urma cu 87 de ani. Linia traditiei istorice si deopotriva linia vointei lui Dumnezeu este sa fim una, sa fim impreuna, mentinand Mitropoliile pe provinciile romanesti, pentru ca eu cred ca intr-o zi ne vom intoarce! Ne vom intoarce din structurile administrative ale Ue, la ceea ce am fost, la Romania intreaga. De aceea, trebuie sa avem unde sa ne intoarcem. Le-am spus de atatea ori tinerilor din Transilvania ca este posibil ca intoarcerea sa se intample cand eu n-am sa mai fiu, dar va las voua porunca: sa nu va intoarceti din Europa fara Transilvania!
Ps Calinic Argatu
Episcop al Argesului si Muscelului
"Pentru a proceda in chip pastoral si
duhovnicesc in reorganizarea eparhiilor
bisericesti, se impune ca orice pas sa fie
precedat si de o analiza serioasa a specialistilor"
Dupa cum se stie, odata cu alegerea statutara a titularului Arhiepiscopiei Sibiului si Mitropoliei Ardealului, in persoana Inalt Preasfintitului Laurentiu Streza, s-a ivit mai acut problema facerilor sau refacerilor scaunelor mitropolitane. Din data de 3 noiembrie si pana astazi, si poate va mai dura o vreme, ziarele au prezentat copios parerile istoricilor, ierarhilor, intelectualilor etc. din tara si din afara ei. Avandu-se in vedere faptul ca aceasta problema a devenit peste noapte cat se poate de sensibila, cred ca se impune, in chip deosebit, ca Biserica noastra sa analizeze cu grija aceste pareri din presa si alte interventii, care reflecta atitudinea generala intr-o problema de interes national. De asemenea, sa se solicite si specialistilor in domeniu sa se pronunte si abia dupa aceea sa se hotarasca in consecinta, fara nici o suparare din partea nimanui. Subliniez ca nu este nici o graba sa se ia hotarari majore, mai ales cand opinia publica isi face vadita optiunea.
Cat priveste organizarea pe viitor a spatiului nostru geografic si ecleziastic romanesc, ceruta poate si de Ue, este necesar ca specialistii in domeniile dreptului international, istoric si juridic canonic sa purceada de indata la studii si sa analizeze comparativ. Sper ca doar dupa aceea, cu rabdare si buna pace, cautand miezul problemei, vom avea o imagine duhovniceasca mai intai, si abia apoi administrativa, a Bisericii lui Isus Christos.
Cat priveste Ardealul, dupa cum stie toata lumea, problema este mai sensibila decat in restul tarii, incat cred ca trebuie gandit si mai profund, spre binele si spre pacea duhovniceasca - pace care nu trebuie tulburata de nimeni si pentru nimic in lume.
Am dorit sa spun aceste lucruri si pentru pacea sufletului meu. Ne rugam lui Dumnezeu sa ne binecuvanteze in toate lucrarile!
Parintele profesor Irimie Marga
Facultatea de Teologie Ortodoxa "Andrei Saguna" Sibiu
"Un singur Ardeal,
o singura Mitropolie"
Logica fiecarui ardelean este una clara si simpla: Ardealul este o provincie romaneasca indivizibila si inalienabila. Institutia care a luptat intotdeauna pentru acest ideal a fost Biserica. Cei care au gandit altfel au fost straini, si de neam, si de Biserica. Orice s-ar zice, de aceasta convingere nu poate face abstractie ideea unui grup de episcopi romani ortodocsi de a desfiinta Mitropolia Ardealului, prin infiintarea a doua Mitropolii, de Sibiu si de Cluj, de aceea ea a intristat sufletele multor romani. Daca ne-am afla in fata unui proces firesc de reorganizare bisericeasca, atunci el ar trebui sa aiba acoperire in sfintele canoane si in legislatia bisericeasca romaneasca. Spre surprinderea noastra, lucrurile nu stau chiar asa. Potrivit dreptului canonic ortodox, structura Bisericii Ortodoxe Romane s-a facut dupa urmatoarele principii: Episcopia s-a organizat potrivit principiului zonal, Mitropolia potrivit principiului provincial, Patriarhia potrivit principiului statal. In cazul de fata, se constata ca intemeierea a doua Mitropolii in Ardeal neaga principiul provincial, ba mai mult, se induc aici doua pseudo-provincii, care nici macar nu pot fi denumite (Transilvania Centrala, Crisana si Maramuresul). De aceea, titulaturile celor doua Mitropolii cuprind, de fapt, o inlantuire ciudata de judete. Practic, principiul provincial este inlocuit de principiul asocierii Episcopilor in functie de simpatii sau antipatii, fapt care n-are nimic de-a face cu dreptul canonic, fiindca Mitropoliile nu se intemeiaza pentru episcopi, ci pentru istorie. Cand Mitropolia Moldovei s-a divizat in Mitropolia Bucovinei si Mitropolia Basarabiei, s-a facut din cauza dezbinarilor aduse de habsburgi si de rusi. Acum, Mitropolia Ardealului se dezbina din cauza noastra. Constatam cu ingrijorare ca tocmai aceste exemple sunt luate acum ca model pentru "reorganizarea" din Ardeal. Pe de alta parte, a gandi doua Mitropolii, intr-o provincie unitara, este totuna cu a gandi doua Patriarhii intr-un stat unitar. Iata de ce, ideea de unitate nu poate fi una "patologica", ci terapeutica.
Din perspectiva Statutului pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane, hotararea definitiva de intemeiere a unei noi Mitropolii in Ardeal apartine Adunarii Nationale Bisericesti (art. 20, lit. e), care trebuie sa se intruneasca in viitor, in timp ce hotararea Sf. Sinod a fost de principiu. Este surprinzatoare intentia de contestare a competentelor Anb-ului in acest sens, mai ales ca Anb-ul se compune din membrii Sf. Sinod, plus un cleric si doi mireni din fiecare eparhie. Se teme, oare, cineva de dezbaterea acestei probleme pur administrative, nedogmatice, in prezenta laicatului ortodox, sau ne intoarcem la clericalismul medieval, combatut de Mitropolitii Andrei Saguna, Nicolae Balan si canonistul Liviu Stan? Constatarea nerespectarii canoanelor si a legiuirilor bisericesti este naucitoare: ori dreptul canonic isi pierde din validitate, ori noi trecem acum printr-o situatie fara precedent in istoria Bor.
Din aceasta scurta analiza canonica reiese clar ca ne aflam in fata unei cvasischisme in Ardeal, care vrea sa poarte numele de "reorganizare". Dovada este refuzul acestui grup de episcopi de a pomeni la Sf. Liturghie pe unicul Mitropolit al Ardealului, ales si instalat in mod canonic. Fata de aceasta situatie, reactia Sibiului nu este una sentimentala, ci una lucida si necesara, semn ca inca putem gandi liber. In timp ce auzim ca, in unele eparhii, preotii sunt obligati, sub amenintarea caterisirii, sa semneze "adeziuni", iar teologii, absolventi de Sibiu, sunt constransi sa scrie articole pro-dezbinare. Incredibil de trist! Din aceasta stare ne poate scoate, potrivit traditiei ardelene, reactia trupului Bisericii, clerici si mireni, credinciosi simpli, intelectuali, politicieni sau jurnalisti, angajati intr-o dezbatere sincera, fara constrangeri si amenintari. Numai impreuna, in frunte cu Sf. Sinod, putem pastra mostenirea saguniana: un singur Ardeal, o singura Mitropolie!