Apreciata scriitoare si ziarista, temuta si respectata
deopotriva pentru justetea si verticalitatea opiniei, Tia Serbanescu reprezinta un reper de maxima profesionalitate al mass-mediei romanesti. Recent, Tia Serbanescu, senior-editor la cotidianul "Curentul", a inregistrat o victorie de prestigiu, la o confruntare televizata cu doi dintre artizanii actualelor greve din Romania. Un demers de exceptie, care face obiectul interviului de mai jos.
"Nu e clar deloc ce interese
reprezinta liderii sindicali"
- Intr-o emisiune recenta, difuzata pe postul unu al Televiziunii Romane, ati oferit un spectacol extraordinar de curaj si intransigenta, infruntandu-i public pe doi dintre liderii sindicali responsabili de grevele care au paralizat Romania. De unde vine aceasta bravura, acest mod abrupt de a va rosti convingerile?
- Nu suport minciuna. Nu sunt neaparat o luptatoare, dar nu suport sa fiu considerata usor de pacalit, de manevrat. Consider minciuna o agresiune si atunci raspund acesteia cu intransigenta. Daca am parut dura, atunci inseamna ca am resimtit o agresiune puternica din partea celor cu care m-am confruntat.
- In ce consta minciuna la care va referiti?
- Cred ca liderii sindicali nu sunt sinceri in modul in care ii reprezinta pe sindicalisti. De altfel, cand vorbesc despre ei ("am trei sute de mii de oameni in spate!") se exprima ca niste stapani ce dispun cum vor de slugile lor, pe care le manevreaza fara a le cere asentimentul, ba chiar impotriva acestora, in functie de propriile lor interese, uneori foarte obscure. Acesti lideri sindicali ii critica pe politicieni - aflati la putere pentru patru ani -, uitand ca ei insisi se afla in functii de 15 ani si nu i-a mai putut clinti nimeni. Au imbatranit in rele, intr-un mod de a fi lider sindical, tot mai depasit de realitatea unei economii pe cale de a se integra in Ue. Ar fi cazul sa se reformeze ei, intr-un peisaj economic care se reformeaza continuu. Numarul membrilor de sindicat s-a tot redus, odata cu restructurarea economiei. Numai liderii lor sunt imuabili, nu pot fi restructurati de nimeni si nici recalificati. Sindicalistii de rand ar merita niste lideri mai dinamici, mai mobili si, in orice caz, mai cinstiti, care sa-i reprezinte pe ei, nu diverse partide sau patronate. Liderii sindicali ai momentului sunt ba parlamentari ai unor partide, ba patroni de mari firme, controleaza si trusturi mediatice, asa incat nu mai este deloc clar pe cine reprezinta ei si ce interese ii anima.
- Miile de oameni comasati in fata cladirii guvernului reprezinta, in opinia dvs., doar o masa de manevra politica?
- Din pacate, da. Exista o diferenta foarte mare intre masa sindicala si liderii ei, incepand cu nivelul de trai si terminand cu interesele lor. Daca ne uitam la declaratiile de avere ale liderilor sindicali, o sa vedem o imensa diferenta intre ei si saracii de mila carora plang si in numele carora organizeaza diverse actiuni. In cazul valului de greve iscat recent, aceste actiuni au fost sincronizate in asa fel, incat nu se poate sa nu trezeasca suspiciunea unui interes sau a unui comandament politic, altul decat cel al simplilor membri de sindicat. Din aceasta perspectiva, da, se poate spune ca ei sunt doar o masa de manevra folosita de liderii lor. Un indicator al acestei situatii este nerealismul total al unora dintre revendicari. Este imposibil sa crezi, daca esti un om realist si bine intentionat, ca bugetul acestei tari poate, dupa un an cu sapte valuri de inundatii catastrofale, dupa pierderile cauzate de gripa aviara si alte necazuri, sa acopere simultan revendicarile profesorilor, ale celor de la metrou, ale minerilor, functionarilor publici, personalului medical si ale altora.
- Asistam la un scenariu politic travestit in revendicari sociale, menit sa destabilizeze guvernul?
- Sunt obligata sa constat acest lucru. Bioritmul acestor lideri sindicali si al miscarilor organizate de ei se suprapune, ca din intamplare, pe ciclul electoral al Psd. Cat timp Psd este la putere, dumnealor sunt in parlament, unii dintre ei devin ministri sau cumetri cu ministrii Psd, sunt consilieri la primarii si stau linistiti. Mai mimeaza, uneori, un inceput de greva, doar asa, ca sa nu uite lumea ca sunt sindicalisti, apoi isi vad de afaceri. Abia cand Psd nu mai este la putere, isi aduc aminte de ceea ce au de facut. Numai ca, si de data aceasta, nu grija fata de "oamenii lor" ii mana in lupta, ci tot impulsurile structurilor pe care le reprezinta in realitate. Nu conteaza ca guvernul, pur si simplu, nu are de unde sa satisfaca cererile nerealiste ale valurilor de greve, ci numai oportunitatea de a-l pune in dificultate, dupa un an care a fost greu, atat ca efort bugetar, dar mai ales prin obligatiile impuse de calendarul de integrare. Din acest punct de vedere, o ipotetica solutionare pozitiva a cererilor sindicatelor ar insemnarea destabilizarea la nivel macroeconomic a tarii. La aceasta situatie se adauga si permanentul conflict iscat intre palatele Cotroceni si Victoria, ce contribuie, si el, la pozitia "cu spatele la zid" a guvernului. Nu numai ca agenda presedintelui si cea a premierului nu se potrivesc deloc, dar grupurile de interese despre care pe buna dreptate vorbea presedintele, regrupate, ascut si intretin la nesfarsit acest conflict. Toate acestea reprezinta un context destul de intunecat, la care, daca adaugam valul de greve din ultima vreme, cu toate premisele si consecintele sale, putem sa spunem ca da, in mod clar guvernul este pus in dificultate.
- Cum apreciati ipoteza ca adevaratul papusar al grevelor nu ar fi Psd-ul, ci presedintele Basescu, neobosit in dorinta sa de a-l compromite pe Tariceanu?
- Fac in primul rand observatia ca acest scenariu a fost lansat de catre Adrian Severin. Acesta a mai iesit odata in evidenta, printr-un articol in care presedintele Basescu era catalogat drept un personaj malefic, ca "toti alogenii care au fost fatali popoarelor in randul carora s-au nascut", si dadea de exemplu pe Hitler si Stalin, pentru ca in final sa spuna ca romanul de origine tatara(!) Basescu este in stare de orice ca sa faca rau poporului roman. Acesta este omul care a lansat ipoteza. Ca Basescu n-ar fi prea trist daca ar cadea guvernul Tariceanu este una, dar de-aici pana la a crede ca presedintele ar putea orchestra asemenea miscari este cale lunga. Nu-i vad pe liderii sindicali, atat de devotati Psd-ului, cum e domnul Ion Radoi, senatorul Psd ce conduce sindicatele de la metrou, cum e domnul Bratianu, de la Bns, care a intrat in parlament pe listele Prm, nu-l vad pe Marius Petcu de la Cnslr Fratia, finul lui Miron Mitrea, executand ordinele lui Basescu, punandu-si tara in cap si executand un simultan de greve numai de dragul Cotrocenilor. Mai degraba vad scenariul invers: ei organizeaza totul si arunca apoi sticlele incendiare in ograda altuia, ca sa para ca a fost mana presedintelui.
"Guvernul nu poate oferi
niste bani pe care nu-i are"
- Cat de justificate vi se par revendicarile sindicalistilor care au iesit in strada? Profesorii n-o duc chiar bine...
- In primul rand, trebuie sa-i scoatem din ecuatie pe profesori, care au fost primii, si care nu aveau de unde sa stie ca greva lor va determina un asemenea simultan de alte greve, ca va constitui un punct de plecare pentru revendicarile altor categorii profesionale. Ei trebuie scosi de sub suspiciunea ca ar fi participat la un scenariu de acest tip. Pe de-alta parte, revendicarile salariale sunt justificate la aproape orice categorie de bugetari din Romania. Stim foarte bine ca preturile sunt mari, ca vine iarna, ca salariile sunt mici in raport cu ele. Si daca s-ar dubla salariul mediu si tot n-ar fi suficient pentru ca oamenii sa traiasca in mod decent! Problema care se pune este de unde, din ce bani s-ar putea face acest lucru acum? Bugetul este cel care este, nu se poate intinde si in plus, are niste norme, niste reguli care trebuie respectate. Fmi-ul a plecat, am scapat, sa zicem, de anumite impuneri, dar banii pe care-i avem sunt aceiasi. Sigur, ar fi bine ca in invatamant sa fie bani destui, mai ales ca invatamantul este o prioritate nationala, iar guvernul este constient de acest lucru. Dar la fel de sigur este ca, pur si simplu, guvernul nu poate face o oferta care sa nu aiba acoperire. Nu poate oferi niste bani pe care nu-i are, drept care a oferit cat putea oferi. Ca sa revin, in cazul grevelor ce au urmat celei a profesorilor, nu cred ca guvernul poate oferi ceea ce se revendica, mai ales ca, dupa cum ati observat, salariul unei vanzatoare de tichete de metrou este deja mai mare decat al unui profesor.
"Manipulatorii din umbra subestimeaza
incapatanarea premierului Tariceanu"
- Credeti ca miscarile sindicale ar putea cu adevarat conduce la caderea guvernului?
- Nu cred. Sindicatele nu mai sunt ce-au fost. Au trecut vremurile cand puteau scoate in strada sute de mii de oameni. Oamenii nu mai raspund cu entuziasm la chemari. De fapt, nu au putere nici sa-i schimbe, nici sa-i urmeze pe liderii sindicali. Miscarea sindicala a devenit din ce in ce mai expusa si mai vulnerabila la acest gen de manipulari si oamenii isi dau seama. Cine isi face asemenea calcule - de cadere a guvernului - supraevalueaza forta sindicatelor care, ca si partidele politice, ca si alte tipuri de institutii, sunt supuse erodarii credibilitatii. De aceea spuneam ca si miscarea sindicala va trebui reformata in cele din urma, caci in momentul de fata ea este calata pe vechile structuri sindicale de tip comunist. Unii mai cred inca faptul ca sindicatul poate sa dea o prima, o butelie, ca pe timpul lui Ceausescu, dar sunt si unii care incep sa inteleaga ca sindicatele, asa cum sunt acum, nu reprezinta decat feude personale, un fel de partide personale, de armate personale, gata sa fie utilizate in scopuri de tot felul. Deci, cred, pe de-o parte, ca sindicatele nu mai au forta de-altadata si, pe de-alta parte, cred ca manipulatorii din umbra subestimeaza... incapatanarea premierului Tariceanu. Nu cred ca premierul e dispus sa demisioneze, daca n-a facut-o in vara. Si-apoi, demisia lui n-ar rezolva cu nimic problema in acest moment. Mai mult, suntem cu cateva luni inainte de raportul de tara din aprilie, iar o demisie sub presiune sindicala ar parea cu atat mai proasta din punct de vedere al democratiei si al stabilitatii politice in ochii Ue. Ar fi un semnal grav.