Domnul Constantin Parvu este doctor in biologie, autor al celor mai complexe si complete lucrari despre plante si despre fitoterapie aparute la noi in tara: "Universul Plantelor" si "Enciclopedia Plantelor" (volumul Iv a aparut recent pe piata) - un regal de peste 3000 de pagini dedicate plantelor romanesti. Pentru prima dintre aceste lucrari, a fost nominalizat in Marea Britanie, printre cei 500 cei mai buni oameni de stiinta din lume, iar la Paris, la targul de carte, a primit premiul I la sectiunea de specialitate. Domnia sa a strans vreme de zeci de ani retete populare de vindecare din toata tara, pe care ulterior le-a corelat cu date stiintifice, rezultatul fiind un impresionant tezaur de cunostinte in domeniul fitoterapiei. Si pentru ca este sfarsit de toamna si inceput de iarna, iar bolile reumatice se manifesta mai acut ca oricand, l-am rugat pe modestul savant din Valenii de Munte sa ne fie ghid in farmacia naturii, pentru a gasi plante si retete de leac.
Untul-pamantului
(Tamus communis)
Numele ii vine de la uriasele radacini pe care aceasta planta ierboasa le dezvolta in pamanturile pietroase pe care creste. In ciuda dimensiunilor, ele au insa o consistenta moale, care aduce cumva cu cea a untului, de unde si numele. O proprietate interesanta a acestei radacini este ca in contact cu pielea umana are un efect rubefiant, producand o usoara reactie iritativa, stimuland circulatia sanguina si incalzind locul tratat. In majoritatea satelor din zona Carpatilor de Curbura si din zona muntoasa a Banatului, precum si din Apuseni, oamenii folosesc extern aceasta radacina, contra afectiunilor reumatice. Modul de folosire: se rad radacinile si se pun intr-o sticla, in care se adauga apoi tuica de 30-40 de grade, cat sa le acopere si sa formeze o pelicula de 1-2 centimetri deasupra. Se inchide sticla si se lasa la macerat vreme de 6 zile, timp in care recipientul se scutura de 3-4 ori pe zi, pentru o mai buna extractie a principiilor active. In final, se filtreaza preparatul, iar cu solutia obtinuta se fac frictionari ale zonelor dureroase, de 2-3 ori pe zi.
O alta reteta pe baza de untul-pamantului este combinarea sucului de radacina cu lanolina, in parti egale, obtinandu-se o alifie cu care se ung zonele dureroase. (In prezent, se gaseste si in comert un unguent gata preparat cu untul-pamantului, numit Tamus, produs de firma Santo Rafael, care de asemenea are efecte excelente in tratarea reumatismului.) Toate aceste remedii pe baza de untul-pamantului incalzesc articulatiile, stimuleaza circulatia sanguina in aceasta zona, dupa un tratament de 1-2 saptamani aparand o reducere sensibila a durerilor reumatice si o crestere a elasticitatii articulatiilor.
Nucul
(Juglans regia)
In comuna mea natala, Bertea, din judetul Prahova, se foloseste din mosi stramosi un remediu simplu, obtinut din frunze si coji verzi de nuc. Batranii stiau acest tratament pe care il foloseau sistematic, pentru ca le elimina durerile si le reda flexibilitatea articulatiilor, asa incat puteau merge la munca chiar si la varste inaintate, de 70-80, chiar 90 de ani. Modul de preparare: in zece litri de apa clocotita se pun frunze si, eventual, coji verzi de nuc cat cuprinde, se fierb vreme de 30 de minute, apoi se adauga in apa fierbinte de baie. Se fac saptamanal 2-3 asemenea bai ale intregului corp. Procedeul are efect rapid, durerile disparand ca prin farmec. In Bertea si in satele din jur, Stefesti, Varbilau, Alunis, baile cu frunze de nuc se combina si cu baile cu flori de fan, obtinandu-se rezultate excelente. De asemenea, reumaticii consuma multe nuci, care sunt foarte bogate in vitamine si minerale, precum si in alte substante active, care au efect antiinflamator articular si ajuta la mentinerea tineretii si flexibilitatii intregului corp.
Fagul
(Fagus sylvatica)
In drumetiile mele facute prin locurile salbatice din Muntii Buzaului, am intalnit odata un mosneag care cioplea cu cutitul niste crengi de fag, indepartand scoarta, pe care o punea intr-o desaga. Eram singuri in munti, iar el era atat de absorbit de munca lui, incat abia intr-un tarziu m-a observat. Ne-am dat binete si l-am intrebat ce face cu atata scoarta de fag. Atunci el mi-a spus urmatoarea poveste: in tinerete, lucrase la padure, la taiat copaci. Era printre cei mai harnici din echipa de taietori si, fie ploaie, fie frig sau viscol, lucra la padure fara sa ia in seama ca-i ud ori infrigurat. Intr-o dimineata de noiembrie, pur si simplu nu s-a mai putut ridica din pat, din cauza durerilor de articulatii, nu se mai putea misca deloc. Dar omul era tanar si nu putea zace, asa ca s-a dus la doctori si s-a cautat, dar abia daca i-au putut alina un pic durerile, nici vorba sa se vindece si sa se intoarca la munca. Atunci s-a dus la o baba mestera dintr-un catun indepartat si ea i-a spus sa cojeasca cam 4 maini de scoarta de fag, sa o lase la inmuiat de seara pana dimineata intr-o galeata de apa, apoi sa o fiarba in inca o galeata de apa, pret de o jumatate de ceas. La urma, sa faca o baie cat de fierbinte poate rabda, cu cele doua licori obtinute, si asta vreme de doua saptamani la rand, zilnic. I-a mai spus sa se fereasca de umezeala, si totdeauna sa poarte pe el vesminte de lana, ca lana "trage" reumatismul din oase. Apoi, in fiecare primavara, sa manance cam o lingura de muguri de fag in fiecare zi, iar de cum da frigul, sa se scalde, macar o data pe saptamana, in acel preparat din scoarta de fag. Mosul avea, cand l-am intalnit, vreo 80 de ani, si mergea sprinten la deal, incat abia ma tineam dupa el. Iar secretul vigorii lui, spunea el, era acea scoarta de fag care-l salvase in tinerete de la invaliditate.
Hreanul
(Armoracia lapathifolia)
Este planta cea mai folosita in popor contra reumatismului, printre altele si pentru ca este pe cat de puternica, pe atat de accesibila. Nu exista gradina unde sa nu fie prezenta frunza lunguiata a hreanului si sa nu fie scoase la iveala toamna, de sub brazdarul plugului, radacinile sale albe.
Mod de folosire
Extern: radacinile de hrean rase se pun intr-o basma, care apoi se aplica pe articulatia dureroasa, cat timp se poate suporta, dar fara sa apara leziuni la nivelul pielii. Aplicatia se repeta de 1-2 ori pe zi, pana la disparitia inflamatiei articulare. Este eficienta mai ales in cazul bolnavilor la care puseele reumatice apar si se agraveaza pe fondul frigului si al umezelii.
Intern: peste doua linguri de radacini rase, se pune o cana de lapte fierbinte, dupa care se lasa o ora pentru extragerea principiilor active si apoi se bea preparatul obtinut, cu inghitituri rare. Tratamentul se face in fiecare dimineata, vreme de minimum o luna.
Mesteacanul
(Betula alba)
Putini stiu ca in unele zone de munte din Romania, mesteacanul, cu scoarta sa alb-argintie si portul sau zvelt, era considerat arbore sacru. Aceasta, poate si pentru ca din toate partile acestei plante se obtin remedii dintre cele mai puternice, contra unui numar impresionant de boli. De pilda, cel mai bun remediu contra reumatismului la persoanele de varsta a treia este seva de mesteacan. In medicina populara romaneasca, se recomanda sa se bea primavara, in fiecare zi, cate o cana - doua de seva de mesteacan, obtinuta prin crestarea tulpinii si punerea unei tevi colectoare in orificiul facut. Numaidecat - se spune - reumatismul "se trage din oase" dupa acest tratament.
Mod de folosire: acum, in sezonul rece, se face un macerat la rece din frunze uscate de mesteacan: doua lingurite de planta macinata se pun la macerat intr-o cana (300 ml) de apa, de seara pana dimineata, cand se strecoara. Se bea acest preparat pe stomacul gol, inaintea micului dejun. O cura dureaza minimum o luna si are puternice efecte depurative si antitoxice, precum si antiinflamatoare articulare. Dar cel mai puternic antiinflamator articular este remediul despre care voi vorbi in continuare:
Lemnul-dulce
(Glycyrrhiza glabra)
Tinctura obtinuta din el este un adevarat cortizon natural, care are efecte antiinflamatoare comparabile cu substanta farmaceutica de sinteza, dar cu efecte adverse mult mai reduse. Mod de folosire: tinctura se obtine din 100 g de radacina macinata cu rasnita electrica de cafea sau zdrobita in piua, la care se adauga o jumatate de litru de alcool alimentar. Se lasa sa macereze intr-o sticla inchisa, vreme de 10 zile. Dupa trecerea acestui interval, se filtreaza preparatul, iar din tinctura obtinuta se ia cate o lingurita de 4-6 ori pe zi. Tratamentul dureaza vreme de 14-20 de zile, dupa care obligatoriu se face o pauza de 10 zile si se poate relua. Lemnul-dulce administrat intern reduce inflamatia, impiedica aparitia proceselor degenerative, protejeaza si chiar ajuta sa se regenereze finele tesuturi cartilaginoase din zona articulatiilor. Efecte excelente se obtin prin asocierea acestui remediu cu un regim lacto-vegetarian, cu multe cruditati.
Dretele
(Lysimachia nummularia)
Undeva, la poalele muntilor Penteleu, pe langa localitatea Bisoca, intr-o padure deasa, de amestec de foioase, se afla trei lacuri, care in timp au devenit mlastini acoperite cu un strat de muschi, ca o imensa plapuma. Este un peisaj de basm: hectare intregi de muschi verde si matasos, peste care cad razele soarelui, filtrate de crengile copacilor. In aceste locuri umede si mai tot timpul racoroase, "ideale" pentru agravarea unei boli reumatice, creste, in mod paradoxal, una din cele mai puternice ierburi anti-reumatice - dretele. Reteta am aflat-o de la localnici si este extraordinar de eficienta, spun ei. Cu partea aeriana a acestei plante se face urmatoarea aplicatie: doua linguri de frunze si tulpini uscate si maruntite se oparesc cu o cana de apa, dupa care se lasa sa se infuzeze vreme de 20 de minute. Cu preparatul obtinut se face o compresa care se pune peste articulatia dureroasa, iar deasupra se pune o sticla cu apa cat mai fierbinte, ca sa mentina o temperatura ridicata pe locul tratat. Aplicatia dureaza vreme de o jumatate de ora si se face de 1-2 ori pe zi. Este extrem de eficienta, chiar si in reumatismele aflate in faza acuta, care se amelioreaza in cateva zile de tratament cu comprese cu extract de drete.
A aparut ultimul volum, al patrulea, al monumentalei lucrari "Enciclopedia Plantelor", scrisa de dr. Constantin Parvu. Ca si celelalte trei volume ale acestei enciclopedii unice in Romania, si probabil si in lume, acesta trateaza pe larg despre speciile de plante salbatice si domestice de la noi din tara. Gasiti, deopotriva, descrieri botanice, elemente de ecologie si planse cu imaginile diferitelor specii de plante, dar si retete terapeutice detaliate, obiceiuri populare legate de diferitele ierburi si chiar elemente autentice de medicina magica romaneasca. Este o lucrare care nu trebuie sa lipseasca din biblioteca iubitorilor de plante si de natura, precum si din cea a celor pasionati de tratamentele naturiste.
Al patrulea volum se afla in librarii sau, mai sigur, il puteti comanda direct la autor: 0721/33.04.66.