Cu alte cuvinte, nici o reactie dura la manifestarile membrilor sau mentorilor lor nu va mai transpira in medii, inainte de a fi discutata in Consiliul Aliantei si, eventual, supusa "arbitrajului" presedintelui Traian Basescu. Dupa Conferinta organizatiei bucurestene a Pnl, care a indicat faptul ca liberalii sunt minati de conflicte interne majore, compromisul pare normal. De mai multe luni, alianta Da este zguduita de certuri, de rabufniri incriminatorii, scandaluri spectaculoase, unele provocate sau alimentate de insusi presedintele tarii. Victima lor predilecta este Pnl-ul, care a si suferit o scadere dramatica in sondaje. Raportul de 2:1, ce a stat la baza negocierii "protocolului" cu Pd-ul, s-a prabusit. In acest moment, trendul optiunilor s-a inversat si scaderea ponderii electorale a Pnl pare a continua. In perspectiva unor alegeri la termen, daca situatia se va mentine, Pnl s-ar putea regasi in postura unui "partid de nisa" (cu 5-10% din voturi) sau chiar ar putea disparea de pe scena parlamentara. Exemplul Pntcd-ului este inca proaspat. Replicile dure la "criticile" prezidentiale nu i-au servit pentru ca nu s-au bazat pe fapte. Conducand executivul, Pnl-ul si-a asumat principala responsabilitate pentru aplicarea programului de guvernare anuntat la alegeri. Pd-ul a stat discret "la umbra", controland eficient ministere importante, dar cu impact limitat in realitatea economica.
Or, cele mai multe critici ale gestiunii conduse de liberali au fost formulate de Traian Basescu pornind de la aceasta realitate. Basescu a lovit "partea cea mai vizibila" a guvernului, atunci cand a vorbit de implicarea in actele lui a "grupurilor de interese". Presedintele a sugerat ca intre guvernul actual (condus de Pnl) si fostul guvern Psd-ist nu este nici o diferenta, ceea ce anuleaza promisiunea electorala a eliminarii marii coruptii si a normalizarii actelor de guvernare. Reprezentantii Pnl au sarit ca arsi, desi d-l Basescu nu nominalizase pe nimeni din respectivele grupuri. Pnl-ul a vorbit de Dinu Patriciu, unul din liderii lui marcanti, dandu-i posibilitatea presedintelui sa replice prin interpusi, validand nominalizarea. Nimeni nu crede ca dezvaluirea "telefonului portocaliu", dat de premier procurorului general in "cazul Patriciu", s-a facut doar dintr-o simpla reactie resentimentara a fostului consilier prezidential, blonda Elena Udrea. Presedintele insa nu a dat nici un nume. Cum la fel a procedat si in situatia mult mai grava a grevei profesorilor. D-l Basescu a dat dreptate dascalilor care cereau ca invatamanului sa-i fie acordat 5% din Buget. Cel care s-a impotrivit cu incapatanare, cu argumente concrete, a fost premierul. Profesorii reprezinta totusi nu numai un important segment din electorat, ci si un puternic factor de influentare a ansamblului acestuia. Exemplele cu aceasta lupta surda intre "cele doua palate" ar putea continua. Toate conflictele s-au terminat in favoarea presedintelui si s-au rasfrant pozitiv asupra partidului sau, Pd-ul.
Pnl-ul a gresit strategic de la inceput. A refuzat o fuziune cu Pd-ul, care l-ar fi plasat in pozitia de forta dominanta in noul partid, gratie raportului initial de 2:1 in pondere. A ratat alegerile anticipate, ce ar fi asigurat celor doua partide majoritatea absoluta in Parlament. Ezitarile premierului si presedintelui sau l-au facut sa depinda tot mai mult de partenerii minori ai aliantei, Udmr-ul si Pc-ul si, uneori, de bunavointa otravita a Psd-ului. Executivul, condus de Pnl, a ratat astfel si obiective ce ar fi devenit superflue in cazul unor anticipate ce creditau Ada cu un procent urias: inlocuirea liderilor Psd-isti ai unor consilii judetene si schimbarea sefilor camerelor Parlamentului, proveniti din acelasi partid. Programul economic, cel de lupta cu marea coruptie, incheierea ultimelor capitole negociate din tratatul de aderare la Ue au devenit secundare in aceasta gherila, in care Pnl-ul s-a angajat fara speranta de a o castiga. Scaderea in sondaje a partidului ce domina executivul era normala si previzibila. Ca partid dominant in Da, Pnl-ul putea totusi sa atace primul aceste probleme, blocand consecintele lor incriminatorii. Acum, Pnl-ul a ajuns la mana Psd-ului, care-i propune ironic sustinerea unei guvernari minoritare.
Conferinta organizatiei bucurestene a Pnl-ului a aratat ca partidul a inceput sa se trezeasca. Dar noua lui atitudine nu ar trebui sa se reduca la atacuri antiprezidentiale. Asemenea manifestari ar fi contraproductive, intarind si mai mult popularitatea sefului statului. Compromisul de duminica, 20 nov. a.c., este corect, dar are un caracter tranzitoriu. Nu se mai poate negocia cu succes nici protocolul cu Pd-ul, pentru ca raportul ponderii s-a inversat. Pnl-ul ar trebui, poate, sa accepte propunerea lui Crin Antonescu, unul din tinerii sai lideri, de convocare a unui Congres Extraordinar, in care sa se produca o redefinire a identitatii si o relegitimare a conducerii, alaturi de stabilirea unei strategii ofensive care sa-i asigure nu numai supravietuirea. Modernizarea "partidului istoric" presupune si integrarea in "formula populara", dominanta in Ue, in care Pnl-ul s-ar putea inscrie inaintea Pd-ului, prin simpla absorbtie a Ppcd (Pntcd), membru deplin al Ppe. Valoarea Pnl ar creste brusc, obligand Pd-ul la o negociere serioasa cu el si - eventual - la o fuziune corecta. "Pacea" stabilita duminica trecuta nu este decat un paleativ, pentru ca renuntarea la atacurile reciproce vine prea tarziu. In cazul Pnl, raul a fost deja produs.