Rosia Montana, pe fata si pe dos

Horia Turcanu
Pe fata....

Justitia romana isi recapata coloana vertebrala si demnitatea. Dupa numeroase procese intentate de rosieni impotriva abuzurilor companiei aurifere canadiene "Gabriel Resources", Tribunalul Alba-Iulia a suspendat acordul de mediu al proiectului si Certificatul de Descarcare Arheologica, care permitea distrugerea urmelor istorice prezente in zona. Dar lovitura de gratie a fost data de Curtea de Apel Alba-Iulia, care a decis suspendarea oricaror forari la Rosia Montana. In sfarsit, motii din Rosia respira usurati.

Pe dos...

In vreme ce Justitia isi intra in drepturi dezlegata la ochi, firma canadiana din spatele controversatului proiect minier de la Rosia Montana a declansat o campanie mediatica disperata. Pe toate posturile de televiziune puteti vedea un spot ce infatiseaza munti de steril, utilaje abandonate intr-un peisaj selenar, sugerand dezastrul ecologic. Concluzia: pentru problema de mediu de la Rosia Montana, numai "Gabriel Resources" are solutia! Daca excludem ideea ca agentia de publicitate si-a batut joc de "Gabriel Resources", caci dezastrul ecologic este principalul motiv de contestare a proiectului, nu mai raman decat cinismul si lipsa de bun simt ale companiei, care incearca sa ne convinga ca lupul trebuie pus paznic la oi.

Zile grele pentru gazii padurilor

Alta premiera in justitie: procurorul Daniel Morar, seful Dna, a anuntat public primul caz de mare coruptie. In cauza este fostul director general al Romsilva, Ion Dumitru, actualmente (cum altfel?) parlamentar Psd. Fostul gade al padurilor este cercetat pentru achizitii si licitatii dubioase, ale caror prejudicii se ridica la cca 2 milioane de euro. Coincidenta sau nu, acelasi Dna i-a pus sechestru asigurator pe case si pe terenuri, fiind suspectat de abuz, fals si asociere in vederea savarsirii de infractiuni, si baronului de Vrancea, Marian Oprisan. (Despre afacerile cu lemne ale acestuia, presa a relatat in numeroase randuri in anii care au trecut.) Sa fie acesta inceputul sfarsitului pentru mafia padurilor din Romania? Cu siguranta, ceea ce se vede nu este decat varful icebergului.

Lacomia strica omenia

Cu toata intelegerea fata de greva profesorilor din Romania, refuzul liderilor de a negocia cu guvernul in prezenta mass-media a surprins. Impresia generala a fost ca reprezentantii profesorilor nu au vrut ca presa sa afle cifra revendicata pentru salariile din invatamant. O cifra cu siguranta mai mare decat oferta guvernului de 8%. Prezenta presei era o dovada de transparenta binevenita. Felul in care este impartit bugetul acestei tari este o chestiune de interes public, mai ales ca e vorba de un buget stramtorat. Argumentul invocat de liderii sindicatelor din invatamant, ca minerii au obtinut bani in plus, este nul. Cei 27% obtinuti de mineri nu sunt pentru salarii, ci plati compensatorii pentru niste oameni care ies definitiv din sistem. Justificata pana la un punct, greva profesorilor tinde sa devina o chestiune jenanta pentru toata lumea si un motiv de critici acerbe pentru mass-media internationala, care ne-a luat din nou in colimator.