Diferenta, vreo 150 de milioane de euro, i-ar face fericiti pe profesori, daca banii ar fi investiti in cresteri salariale. Guvernul n-a spus ce se va intampla cu restul de bani. Se intorc la buget, raman la Ministerul de Interne, la dispozitia primului ministru? Nu stim pe ce calcule s-a bazat guvernarea anterioara de a umfla nota de plata in halul asta! Alte politici, alta aritmetica. Este doar unul dintre contractele negociate pe baza aceleiasi matematici care confunda adunarea cu inmultirea.
Destinul politicienilor nostri se confunda cu aritmetica. Nu e de mirare. Filosofii iubesc matematica. Aritmetica a fost masura tuturor lucrurilor, iar logica, nascuta din aceeasi emisfera cerebrala, forma cea mai eficienta de a afla adevaruri, altminteri, ascunse de cand lumea. Politicienii romani iubesc si ei matematica. Din ratiuni diferite. Ce-ar fi viata lor fara minusurile si plusurile din conturi? Ce s-ar alege de ei daca n-ar avea pe mana impartirile si inmultirile din buget? Politicienii par facuti pentru matematica. Discursurile lor sunt impanate cu cifre. Fiecare crede ca stie proportia de aur care guverneaza buna gestionare a banilor publici, ca a descoperit ecuatia care transforma zeroul in infinit si aplicarea acestor principii pot duce nivelul de trai la plus infinit. Matematica, pe care mintile filosofilor o transformau in aur, data pe mana politicienilor devine plastilina. Cand au dat declaratia de avere, demnitarii ar fi trebuit sa adune pe o pagina toate bunurile lor si ale familiei pana la gradul patru de rudenie. A rezultat ca politicienii sunt o adunatura de saraci. Comparand declaratiile de acum cu cele de mai an, vedem ca adunarile s-au transformat in impartiri. Pe rude si prieteni.
Insa pe politicieni nu-i sperie cheltuielile cu cifre mari. Stiu sa bage mainile pana la coate in buget, de unde trag milioane pentru te-miri-ce investitie inutila sau afacere pentru clientii lor politici. Problema e cand trebuie sa calculeze cu numerele mici ale procentelor din avutia nationala sau cu cele ale inflatiei. Aici, politicienii, indiferent de partid, se impotmolesc, spre exasperarea cotizantilor la buget, care spera ca macar la anul s-o duca mai bine. E mai greu sa lucrezi in adancimile microscopice ale salariului mediu pe economie decat pe cifrele astronomice ale salariilor privilegiatilor din administratia centrala. Parlamentarii si-au votat cresteri salariale substantiale. Aritmetica bugetara e mai subtila decat pare la prima vedere. Un parlamentar inseamna nu doar indemnizatia de sedinta, echipele de experti si nici personalul, numeros, al Parlamentului, ci si armata de contopisti care-i urmeaza, secretare, consilieri, sefe de cabinet, soferi si bodyguarzi. Plus masina, benzina, biroul din teritoriu. Nici guvernul nu se lasa mai prejos. Conform cifrelor vehiculate de ziare, banii pretinsi de Palatul Victoria sunt de cateva sute de ori mai multi decat cei ceruti pentru acest an. Cancelaria primului ministru, de pilda, primeste o data si jumatate mai multi bani pentru salariile de baza, sporurile pentru conditiile de munca cresc de peste doua mii de ori. Indemnizatiile acordate persoanelor din afara guvernului cresc si ele de trei ori si jumatate. Iar sumele alocate pentru protocol de secretariatul general al guvernului se multiplica si ele de aproape 20 de ori. Merita sa ajungi la putere si sa faci tu, nu doar legile tarii, dar si pe cele ale matematicii.
Poate ca ati bagat de seama, parlamentarii si-au votat un biet ajutor de inmormantare. In euro. 2000 de caciula, indiferent de cap! Sunt pentru. Cu conditia sa-i foloseasca imediat. Toti!