In calendarele populare, Vovidenia este ziua in care incepe iarna. O sarbatoare dedicata luminii, care nu trebuie sa se lase invinsa de intuneric. Moartea nu trebuie sa infranga viata. De aceea, in noaptea de Vovidenie, la fel ca si in noaptea magica a Craciunului, cerurile isi deschid portile si oamenii credinciosi si smeriti pot sa le vada adancurile pline de stele si ingeri, ba - cei drepti si curati din cale afara - il pot zari chiar si pe Isus, imparatul luminii, simbolul vietii vesnice.
Vovidenia este o sarbatoare dedicata privirii, ochiului curat, de inceput, fara nori de pacate, ochiul caruia i se arata minunile cerului. In stravechime, de Vovidenie, taranii romani sfinteau la biserica un fuior de canepa, cu care se stergeau apoi pe ochi ca sa le curete izvorul vederii.
Tot in aceasta zi, se da de pomana "lumina de veci", o lumanare despre care se spune ca nu se va stinge niciodata pe lumea cealalta, luminand pentru sufletul celor morti. De asemenea, se aprind lumanari si se da de pomana pentru sufletul celor ce au murit fara veghe, al celor morti, inecati, intre ziduri de intuneric. Lumanarile aprinse pentru morti neimpartasiti sunt inalte cat un stat de om. Dupa ce se aprind, se invartesc in forma de colac si se lasa sa arda vegheate de o icoana a Maicii Domnului.
Daca se intampla sa ninga la Vovidenie, va fi iarna grea.
Cum va fi vremea in ziua de Vovidenie, asa va fi toata iarna.