Intre 21 si 27 noiembrie a.c., Arhiva Nationala de Filme, impreuna cu Cinemateca Romana, organizeaza - la Sala Jean Georgescu, din strada Eforie nr. 2 - "unul dintre cele mai importante evenimente din actuala stagiune", si anume Gala Mircea Veroiu (citat din comunicatul de presa). Asadar, timp de o saptamana, seara de seara, incepand cu orele 17.00, vor rula in acest interval cate doua filme semnate de un mare cineast care si-a pus pecetea inconfundabila, nu numai pe filmele pe care le-a creat, ci si in sufletele celor care i-au fost aproape de-a lungul prea scurtei sale vieti.
Gala se va deschide cu unele luari de cuvant despre cel pe care criticii italieni l-au denumit "Il Visconti romeno". Va urma filmul Apa ca un bivol negru, realizat in 1970 in timpul cumplitelor inundatii care au cotropit Romania in acea primavara. Veroiu semneaza acest superb documentar impreuna cu alti valorosi colegi de generatie, in frunte cu Dan Pita. Dupa un interludiu in care vor vorbi cativa dintre cei ce i-au fost apropiati lui Veroiu, martori ai stralucitei sale cariere, se va proiecta o alta pelicula antologica, Nunta de piatra. Inspirat de prozele lui Agarbiceanu (Fefeleaga si La o nunta), filmul a fost realizat in 1971, de acelasi tandem (intrat in mai toate dictionarele de film) - Mircea Veroiu - Dan Pita, si a fost rasplatit cu multe premii nationale si internationale. Un timp el s-a aflat la Moma - Muzeul de Arta Moderna din New York, alaturi de opere ale lui Constantin Brancusi. Sper sa se mai afle si azi in acel legendar loc.
In cadrul aceluiasi regal cinematografic gazduit la sala "Eforie", vor putea fi vizionate multe alte filme, dintre care amintesc la intamplare: Dincolo de pod, Mania, Intre oglinzi paralele, Asteptand un tren, Sa mori ranit din dragoste de viata... Invitati de onoare ai acestor seri sunt actorii - pe care Veroiu i-a iubit si stimat atat de mult -, operatorii, scenografii, monteurii, muzicienii - colaboratori de nadejde si prieteni dragi cu care si-a realizat filmele.
Mircea Veroiu s-a nascut la 29 aprilie 1941, sub semnul Frumosului. Mama lui, Livia - disparuta si ea, intre timp - a fost artist plastic. Bunica lui, pictorita de mare talent - colega cu Carol Iser. Frumos, inalt, cu ochi albastri - mosteniti de la tatal lui, Titu, mort pe front in 1943 -, Mircea a dovedit, inca din adolescenta, un acut simt al Armoniei. Desi impatimit de film, chiar din primii ani de scoala, s-a inscris mai intai la I.C.E.F. (Institutul de Educatie Fizica si Sport) spre a-si construi un corp de atlet. I-a reusit de minune! Cu un "ochi" deosebit de inzestrat pentru fizionomii, pentru detalii, pentru puterea miraculoasa de a portretiza a Luminii, cu acea patima pentru Frumos care nu l-a parasit niciodata, Mircea s-a dovedit a fi un student stralucit inca din primii ani de I.A.T.C., unde s-a inscris mai apoi. Si tot in acei ani s-a imprietenit, pentru tot restul vietii, cu colegi precum Petre Bokor, Dan Pita, Calin Ghibu. Si altii, din alte lumi, precum Gelu Netea ori Adrian Enescu. (Ca sa nu amintesc decat cateva nume.) Inca de-atunci si-a dovedit generozitatea, cultul pentru prietenie, tenacitatea in drumul spre perfectiune, cultul lucrului bine facut. Toate astea, ascunzand o sensibilitate iesita din comun, o vulnerabilitate care, cu timpul, aveau sa-i atace chiar imunitatea fizica. Iubit de public, admirat de unii critici - jignit de cei slugarnici -, Mircea Veroiu - cel ce avea drept "modele" cineasti ilustri precum Orson Welles, Sergio Leone, Buster Keaton si Melville - a plecat spre sfarsitul anilor 80 in Franta, la Paris, ademenit de o himera. Umilit de o lume salbatica si cinica, s-a intors acasa, la acel Acasa de care, de fapt, nu se despartise niciodata, grav bolnav, dar sperand intr-o vindecare miraculoasa. Dupa 1990 a mai facut cateva filme, luptand, cumplit, cu boala. A murit a doua zi de Craciun, in anul 1997. A murit cu o licarire de Speranta in ochi, refuzand sa creada ca va trebui sa se desparta, definitiv, de marea lui iubire, Filmul.