Parafrazand o expresie de mare actualitate in Romania, guvernului Tariceanu... "i s-a pus pata". Pe cine oare? Pe... Fondul Monetar International. Din anii 80, cand Nicolae Ceausescu a rupt fara menajamente relatiile cu Fmi, este pentru prima oara cand un guvern de la Bucuresti are curajul sa respinga un acord cu institu-tia de la Washington. Decizia a starnit comentarii pro si contra. Criticii au vazut in gestul guvernamental o catastrofa, o masura iresponsabila, care ne va costa integrarea europeana si depunctarea severa a agentiilor de rating. Sustinatorii, dimpotriva, au aplaudat dorinta de independenta a Executivului, curajul si lipsa de inhibitie a guvernantilor. Romania, spun ei, se afla la portile Ue, iar cine dicteaza acum la Bucuresti nu este Fmi-ul, ci capitalul european. Or, dupa cum se stie, nici o tara din Ue nu are un acord cu Fmi, de genul celui impus in ultimii 15 ani Romaniei. In plus, si Bulgaria, partenera noastra de tandem pe calea integrarii, a renuntat la "asuprirea" mult prea dura a Fondului. A pretinde un deficit zero, in timp ce in Ue deficitul permis este 3%, si a cere inghetarea salariilor in sectorul bugetar, cand profesorii au declansat greva generala, iata conditiile considerate insuportabile de catre guvernul de la Bucuresti.
Putini romani stiu, insa, ce este Fmi si cum actioneaza acesta pe plan mondial. In ce masura retetele sale s-au dovedit inspirate, aducand dezvoltarea si eliminarea saraciei sau, dimpotriva, provocand adancirea crizelor economice. Cunoscutul analist Ilie Serbanescu, cel care a avut contacte cu Fmi si in perioada in care a fost ministru al Finantelor, analizeaza semnificatia rupturii dintre Fond si guvernul Tariceanu.
"O casa de ajutor reciproc cu 184 de tari"
- In ultimii 15 ani, sigla "Fmi" a devenit foarte familiara romanilor, fiind sperietoarea cel mai des invocata pentru a justifica masurile nepopulare luate de guverne. Ce este de fapt Fmi, domnule Ilie Serbanescu?
- Cel mai simplu spus, este o casa de ajutor reciproc, cu 184 de tari membre. Fiecare membru cotizeaza o anumita suma si se imprumuta in caz de nevoie. Participarea este a guvernelor, iar cotizatiile sunt ale bugetelor de stat. Aceste cotizatii sunt, in proportie de 75%, in moneda nationala, iar restul, in mijloace de plata internationale (mpi), ca sa nu spunem valuta. Participarea Romaniei a ajuns in momentul de fata la circa 1 miliard de dolari, din care 75% in lei.
- Ce face Fmi cu leii?
- Nu face nimic, sunt doar un depozit de garantie, o suma din bugetul national de care guvernul nu se poate atinge, caci apartine Fondului. Imprumuturile la Fmi se numesc trageri. In momentul in care te imprumuti, ai dreptul sa tragi de la Fond, fara dobanda, partea reprezentand contributia in valuta, adica 25%. Cand ai depasit cota, ti se percepe dobanda, dar una avantajoasa fata de dobanzile pietei. In mod cu totul exceptional, depasirea cotei este permisa pana la 500%.
- Pe vremea cand cotizam la C.A.R. (Casa de Ajutor Reciproc), nu-mi impunea nimeni reguli de returnare a banilor. De ce Fmi, pe care-l vedeti ca pe un fel de C.A.R., pune atatea conditii?
- Fmi are reguli foarte stricte, caci membrii sai apartin unor continente, culturi si traditii sociale diferite. Fmi trebuie sa fie sigur ca-si recupereaza banii, fiind in acelasi timp preocupat de realizarea unui echilibru al economiei mondiale. Are o responsabilitate marita, deoarece vehiculeaza bani publici. Urmareste sa aduca stabilitate macroeconomica si sa echilibreze balanta de plati a fiecarei tari membre. De aceea, guvernele sunt obligate sa-i puna la dispozitie toate datele economice. Nu poti avea secrete fata de Fmi si nu poti ascunde nimic fata de Banca Mondiala - ceea ce nu e un lucru rau.
"Ca-ti place sau nu-ti place,
este indispensabil sa fii membru al Fmi"
- Pana aici, totul e bine si frumos. Cand incep problemele cu Fmi?
- Problemele cu Fmi incep din momentul in care tu ajungi in restriste si apelezi la Fond, ca sa-ti spuna ce-ar fi bine sa faci, ce politici trebuie sa duci. Partea buna este ca, in felul asta, in clipa in care lumea financiara stie ca esti "sub ascultare", ai capatat deja un certificat indirect de credibilitate internationala. Tarile "coate-goale" si tarile ajunse in restriste, indiferent daca sunt mai rasarite si nu chiar coate-goale, nu se descurca pe plan international fara un asemenea certificat. Iar ca sa-l obtii, trebuie sa indeplinesti anumite cerinte nepopulare, cum ar fi: descurajarea consumului, scaderea pana la zero a deficitelor, inghetarea salariilor, lichidarea fabricilor neperformante, inchiderea gaurilor negre in care bugetul pompeaza bani publici, liberalizarea preturilor prin eliminarea subventiilor de stat etc. De aceea, este nu numai bine, este indispensabil sa fii membru al Fondului Monetar International, indiferent ca-ti place sau nu-ti place.
- Care este deosebirea dintre Fondul Monetar International (Fmi) si Banca Mondiala (Bm)?
- Inainte de toate, nu poti fi membru al Bm, daca nu esti membru al Fmi. Fondul este o institutie care monitorizeaza toate tarile lumii, inclusiv Statele Unite. Banca este o institutie de creditare pe termen lung. Sunt doua lucruri diferite, dar complementare. O alta deosebire: Fmi se ocupa de probleme din macroeconomie, Bm, de probleme din microeconomie (finanteaza proiecte). Amandoua insa au prioritate la rambursare. Daca ai ceva de dat, intai trebuie sa le dai lor. Sunt ultimii de la care te imprumuti si primii carora trebuie sa le dai banii inapoi. Poti ramane dator la altii, dar nu la Fmi si Bm, caci ai pune in pericol sistemul. Poti ajunge in incapacitate de plata, dar fata de alte banci comerciale, nu fata de ei.
"Fmi reuseste sa stabilizeze un om bolnav,
dar nu stie sa-l faca sa se ridice
din patul de suferinta"
- De ce totusi Fmi este o institutie atat de nepopulara pe toate meridianele?
- Pentru ca la Fmi te duci cand ai ajuns la ananghie, iar reteta primita recomanda "medicamente" extrem de amare, precum cele amintite mai sus. Fmi te pune sa strangi cureaua. De multe ori, este singura solutie rezonabila care poate evita catastrofa economica intr-o tara. Dupa 1989, spre exemplu, Fondul a avut o contributie foarte importanta la stabilizarea macroeconomica a Romaniei. Noi am dovedit ca nu suntem in stare sa fim prudenti si sa facem restructurarile care erau obligatorii din momentul in care am acceptat sa trecem la o economie de piata. Multe dintre reformele realizate cu chiu cu vai se datoreaza exclusiv presiunilor Fmi. Totusi, nu intotdeauna Fondul a prescris retetele care se potrivesc cu situatia de pe teren. Sunt extraordinar de putine tarile care pot fi enumerate ca succese ale programelor cu Fmi. Mult mai multe sunt esecurile. Dupa parerea mea, Fondul reuseste sa stabilizeze un om bolnav, dar nu stie sa-l faca sa se ridice din patul de suferinta. Programele Fondului nu-s pentru dezvoltare. Programele Fondului sunt pentru evitarea dezechilibrelor, indeosebi externe, adica atunci cand nu mai faci fata platilor externe. Dupa ce ti-a dat hapurile amare cu care ai scapat de faliment, nu stie cum sa te ajute sa te dezvolti, sa iesi din convalescenta. Iti spune doar atat: "Domle, ca sa ai o dezvoltare, trebuie sa ai echilibre, iar eu te aduc la echilibre". Cateodata, dupa un program cu Fmi, esti intr-un echilibru perfect, adica intr-un echilibru mortal. Esti un mort echilibrat perfect, nu mai ai capacitate sa te dezvolti. O tara perfect echilibrata nu se mai poate dezvolta. Daca stai sa te gandesti, dezechilibrele de o dimensiune acceptabila duc inainte dezvoltarea. In sistemele fizice, daca nu se confrunta nimic, daca totu-i stabil, din punct de vedere energetic ajungem intr-o situatie terminala. Asa e si cu economia ca organism viu: are nevoie de confruntare, ca sa mearga inainte. In concluzie, Fondul Monetar are retete si stie foarte bine cum sa aduca o tara in echilibru, pornind de la dezechilibre mari, dar nu stie cum sa impinga acea tara spre dezvoltare.
"In 1999, Fmi era sa ne omoare.
S-a napustit ca o amanta tradata asupra Romaniei"
- In 1999, pe langa Romania a trecut razant umbra monstrului numit "incetare de plati" - un faliment national, lasat cadou de Pdsr pentru Cdr. Ce a facut Fmi in acea neagra imprejurare de care multi au uitat?
- In 1999, Fmi era sa ne omoare. S-a intamplat ceva foarte urat din partea domnilor de la Washington. E adevarat, ei au fost disperati in toata perioada guvernarilor Iliescu, din cauza ca Bucurestiul, in buna traditie damboviteana, spunea ca ei, dar facea ca noi. Cand a venit guvernul Cdr-ist, in 1997, s-au napustit asupra Romaniei si i-au cerut sa faca in cateva luni ceea ce nu se facuse in sapte ani. Ciorbea, neintelegand despre ce e vorba, a acceptat tot, dar bineinteles ca nu s-a putut face, a iesit prost. Economia n-o schimbi de pe o zi pe alta. Asta a fost prima greseala a Fmi, ca s-a napustit ca o amanta tradata. Mi-e greu sa spun ce i-a cerut atunci Romaniei: si sa liberalizeze cursul de schimb, si sa mareasca pretul benzinei, si sa nu mai vanda energia sub costuri, si sa plateasca datoriile, si sa inchida minele, si... Nu se puteau face toate deodata. Nu se puteau! Asa am ajuns in 1999, anul in care Romania s-a aflat in cea mai grea situatie postdecembrista. Din cauza unor credite electorale pe termen scurt, luate la presiunea guvernului Vacaroiu, ne-am trezit ca avem de platit un serviciu al datoriei externe de 3,2 miliarde de dolari (la o datorie de numai 8 miliarde). Si Ceausescu platise intr-un an 3 miliarde de dolari, dar la o datorie mai mare, de 11,5 miliarde, ceea ce, potrivit legilor financiare, era mai suportabil.
"Pentru prima data in perioada post-decembrista,
Romania are curajul sa spuna "niet""
- Intr-o astfel de situatie de mare cumpana, la cine sa apelezi? La Fmi, nu?
- La Fmi. Numai ca, in birourile de taina de la Washington, s-a spus: "Domle, romanii astia n-or sa se descurce, trebuie sa ne retragem si sa-i bagam in incetare de plati". In virtutea acestui lucru, ne-a varat intr-un experiment, alaturi de Ecuador, numit burden sharing (impartirea poverii). Si a spus Fmi catre banci: "Domle, voi, capitalul privat, i-ati lasat pe astia fara pantaloni, si acuma ma puneti pe mine sa vin cu bani publici, sa acoper chestiunea"! Si astfel i-a obligat tot pe sarantoci ca, daca au de facut plati, sa nu le mai faca din bani de la Fmi sau Bm, ci tot din bani privati. Adica sa cerseasca tot de la cei la care aveau datorii, sa se lase jecmaniti. Norocul nostru a fost ca Bnr pusese ceva bani deoparte, iar Romtelecom si Brd s-a reusit sa fie vandute. Cu acesti bani Romania a scapat de ghilotina. Mai mult, de bine ce se descurcase, Ue a invitat-o la sfarsitul anului sa deschida negocierile de aderare.
- In momentul de fata, Romania a iesit de sub aripa protectoare a Fondului Monetar. E de bine sau e de rau?
- E pe muchie de cutit, deoarece economia romaneasca nu produce suficient, lasand loc importurilor. Exportam de 20 de miliarde de euro pe an si importam de 30 de miliarde! Ceea ce Fmi nu poate accepta, pentru ca deficitul de 10 miliarde de euro este greu de acoperit. Din pacate, solutiile de remediere propuse de Fond sunt contestabile si injuste, apasand puternic tot pe paturile sarace. De aceea, este remarcabil ca, pentru prima data in perioada postdecembrista, Romania are curajul sa spuna "niet" trimisilor Fondului. Ignorand deficitul extern, asta arata cert o evolutie in economia romaneasca. Si nu pentru ca guvernantii actuali ar fi mai grozavi decat altii, ci pentru ca, in general, Romania este mult mai bine pozitionata pe plan international, iar in cataloagele agentiilor de rating figureaza deja la capitolul investment grade - o clasa superioara, care da investitorilor semnalul ca pot veni sa investeasca.
- Totusi, Fmi a spus ca va fi rau. La fel, unii analisti si principalul partid de opozitie. ..
- O spune Fmi ce-o spune, la fel si partidele si analistii, dar cu totii uita un lucru: Romania nu mai e stapana pe economia ei si, in consecinta, nu mai decide nimic. Capitalul european este cel care ia deciziile, Romania fiind obiect, nu subiect. Metaforic vorbind, nu Tariceanu a spus good bye Fondului Monetar International, ci Omv, Eon si Gaz de France...