Un eveniment de traditie, demn sa fie aplaudat de impatimitii de teatru de toate varstele, se petrece, in zilele acestea, in Bucuresti. O benefica sarbatoare a Culturii, care are drept organizatori Uniterul, Ministerul Culturii si Cultelor si Primaria Capitalei. Inima si creierul acestei sarbatori este insa Marina Constantinescu, (binecunoscuta autoare a "Nocturnelor" pe care le realizeaza la Televiziunea publica), unul dintre cei mai dotati si mai avizati critici de teatru ai generatiei tinere.
- Doamna Marina Constantinescu, cum e sa-ti asumi organizarea unui festival national de teatru? Cum e sa organizezi un astfel de eveniment, care te obliga la selectii severe, asadar, o uriasa raspundere?
- Pentru mine a fost o mare experienta. Dupa cum poate stiti, eu traiesc in breasla asta de vreo 14 ani. Ce-i drept, pentru un timp - aproape 5 ani - m-am retras oarecum. Nu ca preocupari. Ci asa... omeneste. Am trait unele dezamagiri de care nu vreau sa-mi amintesc. Nici acum, nici alta data. Si iata ca, dintr-o data, m-am trezit cu aceasta uriasa raspundere pe capul meu. Dar si cu o mare bucurie in suflet. Cu o mare provocare! Cum de s-au gandit la mine? Toata povestea asta a pornit din primavara, dupa Gala Uniter. Atunci Mona Musca declarase - in calitate de inca ministru al Culturii - ca i se pare normal ca un astfel de eveniment sa fie organizat de Uniter. Idee acceptata, preluata si de unii colegi din Senatul Uniter-ului, care s-au dus cu gandul la mine, ca la un posibil organizator. Apoi Ion Caramitru m-a invitat sa preiau acest "rol". I-am cerut un timp de gandire - adica o saptamana. Odata termenul expirat, incercand sa ies din rutina, m-am prezentat la Uniter cu ideea centrala in jurul careia urma sa se organizeze Festivalul: am propus ca acest eveniment teatral de proportii nationale sa fie dedicat Regizorului. (In paranteza fie zis, eu am intitulat acest proiect chiar "Dictatura regizorului"). Ideea mea a fost acceptata. In fond, cine nu e de acord cu faptul ca el, Regizorul, este marele magician? El isi alege textul, actorii, scenografia si locul desfasurarii spectacolului. Regizorul e "semnul" sub care are loc spectacolul teatral. Asa incat, actuala editie, cea de a 15-a a acestui festival se constituie intr-un Omagiu adus Regizorului. "Patronii" spirituali ai acestei editii pot fi considerati doi mari artisti ai spectacolului teatral: Vlad Mugur si Radu Penciulescu.
- Selectia spectacolelor este la fel de importanta ca si ideea dupa care a fost structurat festivalul. Cum ati ales din atatea spectacole excelente cate au fost prezente in stagiunea 2005?
- Intr-adevar, spectacolele din stagiunea 2004-2005 au fost, mai toate, de luat in seama. Am calatorit in toata tara, vazand si revazand tot ce mi s-a parut demn de a fi invitat in Festival... Criteriul unic al acestei alegeri a fost... magia pe care o degaja spectacolul, atmosfera pe care o introduce el. Daca unul si acelasi regizor a pus in scena doua spectacole diferite in acest interval, daca aceste doua montari il reprezinta, atunci l-am invitat in Festival cu dorinta de a-i da posibilitatea sa se exprime cat mai deplin. Asadar, sa vedem cum a lucrat el pe doua texte diferite, cu doua distributii diferite, in doua teatre diferite. Nu am tinut seama de varsta regizorilor. Dupa cum v-ati dat seama, in Festival exista productii semnate de la Liviu Ciulei la Ana Margineanu. Sa-i amintim si pe ceilalti? Bine! Iata lista lor in ordinea prezentei in Festival: Mihai Maniutiu, Horatiu Malaele, Alexandru Tocilescu, Dragos Galgotiu, Radu Afrim, Felix Alexa, Liana Ceterchi, Geanina Carbunariu, Vlad Massaci, Alexander Hausvater, Tompa Gbor, Alexandru Dabija, Bocsrdi Lszl, Radu Alexandru Nica, Gavriil Pinte, Victor Ioan Frunza, Cornel Todea. Festivalul este fara premii. Am socotit ca din el nu puteau lipsi spectacole de exceptie, precum Inima de caine - semnat deYuryi Kordonskyi, Triumful dragostei pus in scena de Alexandru Darie, precum si Noaptea de la spartul Targului - care poarta pecetea inconfundabila a lui Silviu Purcarete. As mai adauga ca in timpul Festivalului, aflat acum la final, au avut loc mai multe lansari de carte de teatru. Festivalul a avut 50 de invitati din multe colturi ale lumii. As dori sa spun ca nu as fi putut duce munca asta pana la capat, fara ajutorul unei echipe de aur - restransa, dar de un inalt profesionalism, in frunte cu Aura Corbeanu. Cea mai mare bucurie a mea din aceasta fascinanta saptamana a fost faptul ca peste tot pe unde a "pulsat" Festivalul, lumea s-a imbulzit ca la o adevarata sarbatoare nationala. Intr-adevar, Romania e un "focar" de teatru!