Nu e zi sa nu auzim despre integrarea in Uniunea Europeana a tarii noastre. E un subiect constant al discursului public, abordat de politicieni si mass-media, dar si al discutiilor particulare intre oamenii mai curand ingrijorati de efectele imediate ale aderarii, decat bucurosi de beneficiile pe termen lung. Insa pentru majoritatea romanilor, obsedanta aderare ramane un termen vag. Pentru o corecta intelegere si evaluare, avem nevoie de date concrete si fiabile. Editura "Meronia", specializata in lucrari enciclopedice concepute de profesionisti reputati, ne pune la dispozitie acum un instrument indispensabil nu doar persoanelor cu functii publice, tineretului studios si celor care calatoresc in interes profesional sau de placere, ci tuturor celor care vor sa fie informati, sa compare, sa mediteze asupra locului real al Romaniei in Europa anului 2005. Consacrata atat continentului nostru la nivel global, cat si fiecaruia din cele 45 de state ce il compun, unica lucrare romaneasca de acest fel e de trebuinta, cred, in orice biblioteca publica sau particulara. Radiografia completa pe care o ofera tine cont de schimbarile produse in ultimii ani, caci, din toata lumea, Europa a cunoscut dupa 1989 cele mai multe metamorfoze. 16 state suverane si-au desenat un contur nou pe harta dupa prabusirea comunismului, iar aproape 350 de milioane de oameni au pornit pe drumul tranzitiei, cu mai mult sau mai putin succes. In oglinda noilor date enciclopedice, putem vedea tabloul complet al Europei de azi, in care o treime din entitatile statale provin din dezmembrarea Urss, Iugoslaviei, Cehoslovaciei. Cati dintre noi ar putea sa indice granitele si vecinii lor, capitalele si principalele orase, istoria lor, separata de a intregului in care erau incluse? Acum le gasim in noua enciclopedie. Nu e vorba doar de "cultura generala" - o notiune din pacate pe cale de disparitie in era specializarilor stricte, cand ignoranta nu te mai face de ras decat, eventual, daca esti o politiciana sexy si afirmi ca Norvegia e republica -, ci de informatii utile in "satul global", in a carui retea este prins si fara de care nu mai pricepi mare lucru din ce se petrece cu lumea. Enciclopedia Europei e structurata in patru sectiuni. Prima, Profilul unui continent, contine 70 de pagini de date si cifre statistice generale, prefatand corpusul cel mai vast, al articolelor ce prezinta alfabetic toate statele europene, de la Albania la Vatican. Pentru fiecare tara, gasim toate informatiile pana la zi legate de geografie, istorie, limbi, populatie, economie, organizare administrativa, armata, turism etc., insotite de cate doua harti. O a treia sectiune e alcatuita din anexe extrem de interesante, intre care un dictionar biografic al tuturor sefilor de stat si de guvern in functie (singurul disponibil la noi si necesar nu doar jurnalistilor, ci si asa, de curiozitate), precum si ierarhii in varii domenii, incitante pentru comparatii si in care esti tentat sa cauti mereu Romania. Stiati, de pilda, ca in privinta Pib/locuitor suntem in pozitia 35 (desi, ca suprafata, ocupam locul 13 si ca populatie - 10)? Sau ca in topul celor mai competitive tari, condus de statele nordice (care, nu intamplator, se regasesc si in fruntea listei celor mai putin corupte), suntem codasi, impreuna cu Rusia, Republica Moldova si Ucraina? (De ce totusi alte tari foste comuniste - Estonia, Slovenia, Ungaria, Cehia, Polonia - stau mai bine e de meditat si de invatat). Cel putin pe lista de cheltuieli pentru protectia mediului, nici nu figuram (daca s-ar face o statistica referitoare la distrugerea mediului, acolo am fi premianti)! Multe situatii paradoxale ies la iveala, fie si la o ochire superficiala pe statistici: la productia de cereale si legume stam bine, pe locul 8 din 45. Si totusi, de ce e piata noastra plina de asemenea produse importate? Cate anomalii ar mai fi de observat, daca parlamentarii legiuitori, in loc sa doarma cand nu-si voteaza privilegii, ar fi obligati sa citeasca Enciclopedia Europei!
In sfarsit, o a Iv-a sectiune prezinta cea mai importanta constructie comunitara a batranului continent, Uniunea Europeana, pentru a ne ajuta sa pricepem cum functioneaza acest cadru de practici si norme in care Romania isi pregateste intrarea. E subliniata apasat ideea ca forul comun de decizie in problemele vitale ale civilizatiei nu desfiinteaza personalitatea proprie fiecarei tari si ii ofera un nou teren de afirmare, varietatea culturilor fiind recunoscuta, respectata si incurajata. Incurajare ce ar fi trebuit deja sa se simta, daca banii europeni veniti pentru proiecte culturale n-ar fi disparut sistematic in buzunarele celor responsabili cu infaptuirea lor.