"Desi mi se aduc critici pentru simpatiile mele
romanesti, nu voi conteni sa fiu un sustinator
al integrarii Romaniei in Ue, incepand cu 2007"
"Imparatul fara coroana", arhiducele Franz Josef Otto Robert Maria Anton Karl Max Heinrich Sixtus Xavier Felix Rene Ludwig Gaetano Pius Ignazius von Habsburg s-a nascut la 20 noiembrie 1912, la Reichenau an der Rax. Este capul familiei Habsburg si fiul cel mare al lui Karl de Austria, ultimul imparat al Austriei si rege al Ungariei, si al sotiei sale Zita de Bourbon-Parma. La varsta de patru ani, Otto devine Print al Coroanei Imperiului Austriac si al Regatului Ungariei. In 1918, odata cu abdicarea imparatului Karl si abolirea monarhiei, familia imperiala este fortata sa plece in exil, in Elvetia. Dupa moartea prematura a tatalui sau, in 1922, Otto devine mostenitor al Tronului. Studiaza stiinte sociale si politice la Universitatea din Louvain (Belgia). Opunandu-se anexarii Austriei de catre Germania nazista, in 1938, Otto se refugiaza in Portugalia, stabilindu-se apoi la Washington D.C., de unde va continua lupta impotriva regimului hitlerist. Tentativele lui Hitler de a-l intalni au esuat de fiecare data, deoarece Otto se eschivase cu abilitate, fiind un antinazist convins si un patriot fervent. Dupa razboi, va reveni in Europa si se va stabili in Spania. In 1961, renunta la orice pretentii privind Tronul Austriei. Intre 1979-1999, este ales deputat al Parlamentului European, din partea Partidului Conservator (Csu) din Germania. S-a casatorit in 1951 cu Printesa Regina de Saxe-Meiningen, iar in familia lor s-au nascut sapte copii si 22 de nepoti. In prezent, Otto si sotia sa locuiesc in "Villa Austria" din Pcking, Germania. Otto von Habsburg a publicat 35 de carti pe teme de istorie, politica si afaceri, si a scris nenumarate editoriale, in 21 de ziare de mare tiraj din intreaga lume. Este membru al Academiei de stiinte Morale si Politice din Paris si al academiilor similare din Spania, Portugalia, Mexic, Maroc, Columbia, Israel, Ungaria etc. Este de asteptat ca Academia Romana, depasind trecutul dureros legat de oprimarea multiseculara a romanilor de catre Imperiul Austro-Ungar, sa-l invite, de asemenea, printre membrii ei de vaza, tinand cont de contributia sa la crearea unui curent pro-romanesc in mediile politice europene. Din declaratiile sale, dr. Otto von Habsburg este in prezent unul dintre cei mai influenti avocati ai integrarii Romaniei in Uniunea Europeana, uniune pe care o vede "crestina, pastratoare a specificului si identitatii fiecarei natiuni". Aflat pentru a treia oara la Bucuresti, prin grija Fundatiei Hanns Seidel, condusa de dr. Jurgen Henkel, Inaltimea Sa a acordat "Formulei As" un interviu in exclusivitate.
"Cred intr-o Europa in care
trebuie sa continuam sa avem
diversitatea noastra traditionala"
- Sunteti unul dintre pionierii Ue, activand in cadrul Uniunii Paneuropa inca din 1937. Prin ce mijloace politice a intentionat Inaltimea Voastra sa realizeze visul unei Europe Unite?
- Inaintea celui de-al doilea razboi mondial, am gandit intotdeauna relatiile europene in termenii unei Federatii Danubiene, menite sa impiedice propagarea nazismului in tarile din Estul Europei. In acel timp, blocarea national-socialismului era problema centrala pentru noi. Plecasem din Berlin exact in ziua in care Hitler s-a instalat in fruntea statului german, dupa ce refuzasem de doua ori invitatia de a ma intalni cu el. A fost singura conversatie interesanta din viata mea, pe care am refuzat-o, caci ar fi fost, intr-adevar, o conversatie interesanta, dar stiam ca are ca scop sa ma foloseasca pentru a-si legitima pretentiile asupra Austriei. Fiind un adept al Federatiei, in scopul blocarii nazismului, inca nu gandeam in termeni europeni. In acesti termeni am ajuns sa gandesc abia din 1937, cand l-am intalnit pe creatorul Uniunii Paneuropa, Richard Coudenhove-Kalergi, adeptul unei Europe libere, crestine, sociale si unite.
- Astazi, cand Uniunea Europeana cuprinde aproape intreg continentul, credeti ca va sunt implinite visele de tinerete?
- Doar partial. Uniunea Europeana in sine este un lucru bun, dar nu sunt foarte fericit cu multe din aspectele ei actuale. In umila mea opinie, un lucru rau este tendinta actuala de a face un melting pot, un amestec de populatii de tip american, in Europa. Eu cred intr-o altfel de Europa - o Europa in care trebuie sa continuam sa avem diversitatea noastra traditionala. Diversitatea este baza tariei noastre, baza culturii europene si, in consecinta, ar fi o mare tragedie daca aceasta diversitate ar disparea. Cred cu tarie intr-o solutie care pastreaza diversitatea, realizand unitatea doar in ceea ce este esential.
- Ce este esential in unitatea europeana?
- Securitatea. Vedeti, nimeni nu se iluzioneaza ca traim intr-o lume pasnica. Trebuie sa ne gandim profund la securitatea noastra, iar aceasta este imposibil de realizat fara unificarea europeana. Din pacate, constitutia respinsa de francezi si olandezi nu contine clar aceasta viziune. Il respect foarte mult pe d-l Giscard dEstaing, cel care a pregatit bine proiectul acestei constitutii. Dar au venit pe urma iubitele noastre guverne care au stabilit o comisie de 106 persoane, cei mai multi politicieni iesiti la pensie, pentru a finaliza materialul. Va imaginati: cand pui in bucatarie 106 bucatari, ce fel de mancare vor reusi ei sa gateasca? Iata de ce am fost sceptic fata de forma definitiva, cu toate ca am sustinut constitutia din ratiuni psihologice. In timpul campaniei dinaintea referendumului francez, le-am spus: va inteleg motivele respingerii, dar, pentru ratiuni psihologice fata de constructia europeana, mergeti si votati-o! De a doua zi, n-aveti decat sa incepeti campania pentru schimbarea ei. Asta ar fi trebuit sa faca si olandezii.
"Trebuie sa sprijinim taranimea,
sa mentinem satele, traditia,
diversitatea semintelor si soiurilor,
pentru ca numai asa putem supravietui
in cazul unei crize"
- Exista mai multe scenarii legate de viitorul european. Cel franco-german, social, si cel britanic, cu caracter liberal. De partea cui sunteti?
- De partea celor care doresc in continuare o Europa sociala, adica a francezilor si germanilor. Cel putin in privinta agriculturii. Politica Agrara Comuna (Pac) este un subiect fierbinte, iar eu ma situez de partea celor care incurajeaza subventiile pentru micile ferme, pentru o agricultura ecologica, si nu pentru una intensiva, pe baza organismelor modificate genetic. Trebuie sa fim intelepti. Trebuie sa stim un singur lucru: in viitor, cea mai buna politica este sa ne pregatim pentru ce e mai rau. Apoi sa-i multumim lui Dumnezeu daca raul nu se intampla. Pentru noi, agricultura este un lucru indispensabil, deoarece umanitatea poate supravietui fara nici o inventie a industriei, dar nimeni nu poate trai fara mancare. In consecinta, trebuie sa ne salvam agricultura pentru a face fata viitorului. Salvand micile ferme, unde se practica o agricultura sanatoasa, salvam patrimoniul si traditiile rurale, in special cel din tarile estice, ca Romania, Ungaria, Polonia si Bulgaria. A merge pe calea promovata de guvernul englez, de a importa produsele agricole, in loc de a le produce aici, cu subventii generoase, poate fi o solutie temporara. Dar ce se intampla in cazul unui conflict major? Europa este izolata si moare de foame. Avem exemplul Germaniei de dupa razboi. Inca imi amintesc ca se afla intr-o situatie teribila: era o tara distrusa, cu orasele si fabricile in ruine. Dar n-a murit de foame, pentru ca structura taraneasca nu fusese distrusa, asa cum ar dori d-l Tony Blair sa faca astazi pe tot continentul. Anglia, dupa cum se stie, si-a distrus mica agricultura si taranimea, iar a merge pe calea britanica in Europa inseamna a cadea intr-o capcana teribila. De aceea, spun in toate imprejurarile: noi, europenii, trebuie sa sprijinim taranimea, sa mentinem satele, traditia, diversitatea semintelor si soiurilor, pentru ca numai asa putem supravietui in cazul unei crize.
"Romania este, alaturi de Austria,
o tara cheie pentru siguranta Europei"
- Sunteti cunoscut pentru forta convingerilor dv., potrivit carora Europa Unita are datoria de a asigura minoritatilor nationale maximum de drepturi. In opinia Inaltimii Voastre, cum sta Romania la acest capitol?
- Mult mai bine decat in urma cu cativa ani, in special in garantarea drepturilor minoritatii maghiare. S-au facut lucruri de neimaginat acum un deceniu si jumatate. Daca mentionam doar faptul ca un viceprim-ministru si o serie de ministri ai guvernului roman sunt maghiari, este limpede ca aceasta tara este una democratica si toleranta, meritand pe deplin calitatea de membru al Ue. Este minunat ce se intampla in Slovacia, Slovenia sau Romania in privinta protectiei minoritatilor. Desi mi se aduc critici pentru simpatiile mele romanesti, nu voi conteni sa fiu un sustinator al integrarii Romaniei in Ue, incepand cu 2007. Dupa cum se stie, nu avem numai prieteni ai extinderii europene, avem si opozanti. Trebuie sa aparam extinderea. De aceea, romanii au de facut si mai mult pentru a-si promova imaginea si valorile. Sunt chemati sa lucreze mai intens la crearea unui curent favorabil in opinia natiunilor europene. Sa se prezinte in fata Europei mai activ decat au facut-o pana acum.
- Situata la portile Orientului, departe de Paris sau Berlin, ce poate aduce Romania Occidentului?
- Securitate. In opinia mea, Romania este, alaturi de Austria, o tara cheie pentru siguranta Europei, un pilon de referinta in bazinul Dunarii si in zona Marii Negre. Daca ne uitam pe harta, vedem ca Romania a fost intotdeauna pasajul de trecere al rusilor spre Balcani si Mediterana. Cata vreme isi mentine avanposturile militarizate din Transnistria si Konisberg, nu poti crede in dorinta pacifista a Rusiei. Iar daca ne indreptam privirea cu mai multa atentie spre Moscova, acolo are loc o trecere lenta spre un nou stalinism. Ceva mai modern, mai discret, dar stalinism! In acest context, capata consistenta viziunea mea referitoare la scopul primordial al unitatii europene: securitatea inaintea economicului.
"Faptul ca Dumnezeu nu a fost acceptat
in Constitutia Europeana este cea mai mare
victorie a lui Stalin, obtinuta chiar din mormant"
- Dupa cum se stie, Constitutia europeana nu face trimitere la baza crestina a Europei Unite. Cum comentati aceasta scandaloasa omisiune?
- Sunt pentru conservarea valorilor morale si religioase ale Europei. Am fost incantat sa vorbesc cu patriarhul Teoctist pe aceasta tema, si am fost impresionat de forta credintei in randul poporului roman. Ortodoxia are menirea de a intari valorile moral-crestine ale intregii Europe, valori prezervate aici in mod miraculos, cu toate piedicile puse de regimul comunist. Faptul ca noua Constitutie europeana nu mentioneaza baza de valori crestine a Ue nu e nou si nu ma surprinde. Aceasta atitudine isi are radacinile in timpul razboiului mondial, cand presedintele Roosevelt, un om pe care l-am cunoscut bine, a acceptat pretentia lui Litvinov, trimisul lui Stalin, de a elimina din tratate sau din constitutii modul traditional de a mentiona protectia si ajutorul divin: "Asa sa ne ajute Dumnezeu", "Credem in Dumnezeu", "Cu Dumnezeu inainte" etc. Atunci a fost creat un dureros precedent prin scoaterea lui Dumnezeu din tratate. In consecinta, faptul ca valorile crestine si morale nu au fost acceptate in Constitutia Europeana este cea mai mare victorie a lui Stalin, obtinuta chiar din mormant.
- Ce este "Paneuropa"?
- "Toata Europa"! Trebuie sa-l aparam pe fiecare european in parte, deoarece fiecare are drepturi egale. Asa cum evreii devin cetateni israelieni din clipa in care au pus piciorul pe solul Israelului, si europenii trebuie sa devina cetateni ai Ue prin simplul fapt ca s-au nascut in Europa. Din aceasta perspectiva, francezii sau germanii nu pot fi mai europeni decat romanii sau ungurii. Sunt optimist fata de destinul unei Europe Unite, din care sa nu lipseasca nici un popor european. Cercetari recente din Germania arata ca, pe masura ce imbatranesc, oamenii devin mai optimisti. Sunt deja foarte batran, deci sunt cu atat mai optimist.