- Economia este un animal sensibil si capricios. Ea nu se lasa convinsa de declaratiile oamenilor politici. Din pacate, ascultam prea rar de semnalele ei si, mai ales, de cei care stiu sa le interpreteze. Daca ne indepartam de declaratiile politice ale guvernului prin care justifica suspendarea acordului si punem pe primul plan analizele economistilor, vom constata ca decizia guvernului nu se sustine. De altfel, ministrul de finante Sebastian Vladescu a fost mult mai rezervat in respingerea argumentelor Fmi decat premierul Calin Popescu Tariceanu. In mod paradoxal, aprecierile Fondului sunt aproape identice cu cele formulate de domnul Vladescu la preluarea functiei, si anume ca economia romaneasca este neperformanta, pentru ca nu se munceste destul si nici suficient de bine; productivitatea nu a crescut intr-o masura care sa justifice maririle salariale; iar introducerea cotei unice impune compensarea unor venituri bugetare cel putin in primul an. Adaugam la aceste consideratii si necesitatea mentinerii unei inflatii reduse pentru a evita cresterile nejustificate de preturi si ajungem foarte aproape de analizele reprezentantilor Fmi. Exact aceleasi elemente le-au scos si ei in evidenta cu prilejul declaratiilor oficiale foarte transante, facute luni la Bucuresti. Desigur, reprezentantii Fmi nu sunt niciodata populari si iubiti in tarile pe care le supravegheaza, pentru ca rostesc adevaruri incomode si impun criterii foarte stricte de prudenta financiara: ei cer intotdeauna ca tarile care le solicita ajutorul sa nu consume mai mult decat produc. Acelasi lucru l-au spus intotdeauna si la Bucuresti. Din pacate, Romania s-a comportat ca un copil rasfatat fata de un profesor sever.
Guvernul a invocat mult trambitata crestere economica drept sursa pentru cresterea salariilor in 2006. Analistii au aratat insa ca aceasta crestere are la baza o explozie a consumului si implicit a creditelor, ceea ce poate alimenta inflatia, dusmanul nr. 1 al prosperitatii noastre reale si al sanatatii economiei. Ei bine, inflatia prognozata pe anul acesta s-a ridicat deja la 8%, peste cele 6% promise initial. Daca rigorile Fmi nu vor mai fi respectate, cine va mai avea grija sa tina in frau monstrul inflatiei?
Orice ne-ar spune noua guvernul, semnalul trimis investitorilor straini nu este unul pozitiv. Romania a scapat cu greu de reputatia unei tari care cheltuieste banii pe criterii clientelare, politice, neeconomice. Daca autoritatile nu sunt atente, vom reveni rapid la vechea noastra imagine, prea putin magulitoare.
In mod paradoxal, suspendarea acordului cu Fmi ar putea fi bine primita de o parte a populatiei, care a fost invatata ani de zile ca toate sacrificiile materiale la care a fost constransa s-au datorat Fondului. Nimeni nu a avut curajul sa-i spuna ca se datorau managementului deficient al finantelor tarii.
Nu stim care sunt motivele intime pentru care guvernul a luat aceasta masura hazardata. Banuim doar ca nu a vrut sa renunte la parghia salariala cu care sa poata manevra in relatiile cu cetatenii. Putem suspecta de asemenea ca unele masuri fiscale cerute de Fmi nu au fost pe placul guvernantilor, deranjand anumite categorii pe care doreste sa le protejeze. Daca putem intelege ca guvernantii au evitat cresterea Tva, asa cum cerea Fmi, intelegem mai greu de ce nu a renuntat la regimul preferential al micro-intreprinderilor, care ar fi putut plati linistite un impozit de 16% in loc sa plateasca 3%. Interesant - dar uitat deja - este faptul ca insusi ministrul de stat Gheorghe Pogea a recunoscut ca-si incasa salariul de la compania pentru care lucra prin intermediul unei astfel de micro-intreprinderi. Si tot interesant este faptul ca, atat premierul, cat si ministrul de finante au declarat ca intreprinderile mici si mijlocii se sustrag in numar mare de la plata taxelor si impozitelor. In loc sa rectifice aceasta situatie, guvernul a mentinut-o si a eliminat si singurul factor de control riguros, adica Fmi. Poate ca tocmai aici rezida una din cauzele nemarturisite ale rupturii cu Fmi: dorinta de a pastra anumite aranjamente financiare paguboase pentru buget, dar favorabile unor categorii de interese.
2. Partidul Conservator a inregistrat o certa victorie de imagine prin sustinerea cauzei romanilor minoritari din Covasna-Harghita. A fost doar o initiativa publicitara sau "tema" nationala va trece de la Prm la Pc?
- Pc s-a dovedit pana acum partidul cauzelor minore si conjuncturale. Este un mare cautator de teme, pe care le adopta doar pentru a le negocia ulterior si a le abandona. In guvernarea trecuta era preocupat de scutirea de impozit a profitului reinvestit - ceea ce nu a reprezentat niciodata o prioritate nationala. De cand face parte din actuala coalitie de guvernamant ne amintim doar ca a cerut reducerea sau eliminarea Tva la unele categorii de produse - o idee populista, scoasa complet din context. Pc nu a explicat si consecintele reducerii Tva, care ar fi fost o crestere a altor impozite.
Acum, Pc a descoperit din mers ca ar putea iesi in prim plan cu o cauza care nu i-a apartinut niciodata, dar care i-ar putea aduce gratuit cateva puncte de popularitate: tema "nationala". Este o speculatie de moment, un calcul oportunist, pe termen scurt. Este greu de crezut ca Pc ar putea prelua in mod consecvent o anumita tema, cum este greu de crezut ca Dan Voiculescu poate fi mai credibil in discursul anti-maghiar decat Corneliu Vadim Tudor, care, la acest capitol, a fost consecvent cu sine insusi. In plus, este o tema care a mai fost exploatata, pe rand, si de alte partide politice - de la Psd la Pd si Pnl, la inceputul mandatului actualei guvernari. Iar Pc a fost nevoit, in cele din urma, sa se reconcilieze cu Udmr, in cadrul coalitiei. In consecinta, putem spune ca Pc a mai starnit o furtuna intr-un pahar cu apa, fara a reusi, nici de aceasta data, sa repurteze o victorie de substanta.