Toate ziarele si posturile de televiziune au vorbit saptamana trecuta despre vizita starului hollywoodian Ethan Hawke, venit sa-si sprijine mama in actiunile umanitare pe care le desfasoara in tara noastra. Sunt oameni pe care nu i-ai intalnit niciodata, dar ii consideri apropiate cunostinte. Stii cum arata cand iubesc si cum se bucura, cum sufera si, uneori, cat de nedrepti pot fi. Sau chiar rai de-a binelea. Sau cum te fac sa tii cu ei, sa-ti fie frica pentru viata lor. Cand dai de ei manuind telecomanda sau pe ecranul cinematografului ii recunosti imediat si te bucuri ca de o intalnire cu un prieten. Ii iubesti sau ii detesti in variatele ipostaze pe care le intruchipeaza, traieste datorita lor emotii reale, uitand ca sunt provocate anume, cu arta regizorala si actoriceasca, sau macar cu meserie. Celebritatea starurilor e insumarea milioanelor de astfel de recunoasteri si recunostinte. Surpriza in cazul lui Ethan Hawke - si el o vedeta la care viseaza fete de pe toate continentele - e ca nu se multumeste sa fie doar un june prim, un "frumusoi", si nici doar un actor de Oscar (a fost nominalizat in 2002 pentru rolul din Zi de instructie, in care facea tandem cu Denzel Washington). Spre deosebire de majoritatea actorilor, cand nu filmeaza, el prefera altor distractii scrisul. Fiindca nu-i place sa astepte o noua oferta de angajare, isi umple timpul imaginand personaje, destine... Baiatul chipes si sensibil - pe care l-ati vazut maturizandu-se de-a lungul unor filme memorabile, precum Cercul poetilor disparuti, Inaintea rasaritului, Gattaca, Marile sperante, Hamlet, Zi de instructie s.a. - nu e un diletant penibil, desi literatura a fost initial pentru el un hobby. Dupa un prim roman autobiografic, in 1997, cand celebritatea actorului a indreptat interesul spre carte, s-a incapatanat sa ia in serios si meseria de scriitor, publicand in urma cu trei ani romanul Miercurea Cenusii. Chiar girul unei prestigioase edituri americane, Alfred A. Knopf, dovedea ca abilitatile literare ale lui Hawke sunt reale, cu atat mai mult cu cat tema aleasa de el - povestea unei calatorii in doi -, e foarte batuta si in literatura, si in cinema. Ethan Hawke a facut un pariu riscant si l-a castigat, desi n-a ocolit schema si inevitabilele clisee: ca in toate "povestile de drum", personajele traverseaza spatiul, trec prin diverse experiente, dar calatoria exterioara se transforma intr-un parcurs spre intelegerea propriului eu, a trecutului si a telului de urmat. "Am optat pentru calatorie - marturisea cu sinceritate autorul intr-un interviu - fiindca eu am o problema cu actiunea. Probabil e un truc ieftin, dar eu am fost intotdeauna atras de personaje, si nu de actiune." Asa ca a mizat pe individualitatea celor doi eroi principali, dandu-le cuvantul alternativ. La inceputul romanului, tanarul Jimmy Heartsock nu stie ce vrea, e imatur, se teme de implicare emotionala si responsabilitate, resimte un gol interior pe care nu stie cu ce sa-l umple si, din lipsa de altceva, recurge la droguri. S-a angajat in armata din dorinta de a fi folositor, dar uniforma s-a dovedit o aparenta nemultumitoare, "te face sa te simti cineva, ca si cum ai avea un scop, desi nu-l ai". Dezorientat, o paraseste pe femeia care-l iubea la nebunie si care astepta un copil de la el. Vocea a doua e a acestei femei, Christy Ann Walker, care poarta povara unor dureroase relatii de familie si care isi inchipuise ca viata alaturi de Jimmy va compensa cenusiul existentei ei de pana atunci. Despartirea e pentru ea un soc mortificant. Daca Hawke isi incepe romanul ca o drama sentimentala, personajele isi impun cotitura spre altceva: Jimmy isi da seama de greseala, dezerteaza din armata si o cere in casatorie pe Christy Ann, pornind amandoi sa traverseze America din Albany pana in Texas, trecand prin New Orleans si Ohio. Drumul comun, pe masura ce avanseaza, reface si trecutul fiecaruia dintre ei, marcat de relatii dificile cu parintii, si e un prilej pentru scriitor de a medita la subiecte obsedante pentru americani - de la religie, familie, identitate, intimitate, la baschet si muzica rock.
Scris simplu, alert, cu o directete si o candoare ultragiata ce vin din Salinger si Jack Kerouak, Miercurea Cenusii foloseste din plin tehnicile scenaristice - mult dialog, flash-back-uri, panoramari, detalii, si de aceea se citeste usor. Ethan Hawke e totusi un autor serios, care isi inculca prin scris propriile idei despre lumea in care traieste si despre posibilitatea de a opta pentru un anume sens al vietii. Spunea in interviul din care am mai citat: "Intotdeauna am crezut ca m-am nascut cu un scop. Ca si cel de langa mine s-a nascut cu un scop. Ca viata are un rost. Dar nici macar nu puteam sa-ncerc sa ma gandesc care-i acest rost si relatia dintre toate. Atunci cand m-am indragostit, cand asteptam copilul, am incercat sa traiesc sentimentele respective, nu doar sa le experimentez. Sa incerci cu adevarat sa cunosti pe cineva. Sa incerci sa daruiesti ceea ce altul are nevoie, chiar daca nu este si ceea ce vrei tu...". Daca in viata reala, Ethan Hawke s-a despartit de Uma Thurman, personajele lui chiar asta incearca sa faca: sa se cunoasca pe sine si unul pe altul.