- Ce inseamna, de fapt, Solaria?
- Solaria poate fi taramul ideal pentru visatorii ramasi inca printre noi. Responsabilul sau mai bine zis vinovatul pentru acest proiect sunt eu, Dj Electroputere, cum mi se spune de cand eram membru al formatiei Partizan. De fapt, fac si acum parte din ea, doar ca formatia a luat o pauza in care am decis cu totii ca suntem liberi sa incepem orice proiecte dorim. In ce ma priveste, mi s-a parut ca e momentul sa aduc o alta lumina asupra gandirii mele muzicale.
- Un chitarist cu experienta in rock, care se decide brusc sa cante piese pline de emotie...
- Cred ca evenimentele nefericite din ultima perioada au deschis o zona extrem de sensibila a sufletului meu. Lucrul la acest proiect a coincis in mod trist cu imbolnavirea grava a sotiei mele. A fost un exces de sensibilitate pe care l-am transpus in acest album. Compuneam piesa dupa piesa, toate foarte emotionante. A apucat sa le asculte si ea. Ii placeau. De fapt, ne placea amandurora muzica romantica. Doar ca intr-o zi, ea s-a stins. Inainte ca noi sa terminam acest album. A mai ramas o singura piesa pe care nu a mai putut-o asculta, Cantec pentru Camelia. De altfel, tot albumul ii este dedicat. Era o artista totala, coregrafa de meserie, nascuta pentru scena. Am si lucrat impreuna la unele proiecte. Asa a prins aripi si proiectul Solaria.
- Stiu ca pe Mariana Lupu ai intalnit-o pe scena...
- Da. Eram intr-unul din spectacolele la care lucram cu sotia mea. Eu semnam regia muzicala, cantam si cu vocea unele piese, iar Mariana era balerina. Era un spectacol complex. Atunci am invatat ca daca muzicii ii adaugi culori, imagini si miscare, totul capata alta valoare. Spectacolul nostru a avut un succes extraordinar, am plecat cu el in multe turnee. Undeva, prin Italia fiind, intr-o pauza, am auzit-o pe Mariana fredonand ceva. Urechea mea de muzician a devenit brusc interesata si am rugat-o apoi sa mai cante doua piese. Mi-am dat seama ca are o voce deosebita. Nu stiu daca de atunci mi s-a cristalizat ideea de a face o trupa. Dar am stiut clar ca undeva, intr-un viitor proiect de-al meu, Mariana are locul ei. E impresionant cum oamenii sensibili se aduna pentru a crea ceva frumos.
- Albumul vostru de debut, Simtul iubirii, se vrea un album despre profunzimea sentimentelor. Credeti ca in vremurile agitate si contra-cronometru in care traim se mai poate canta despre dragoste cu sinceritate?
- Intotdeauna s-a gasit timp pentru un sentiment adevarat. Iubirea face parte din oameni. Si cei mai rai dintre noi iubesc la un moment dat. Intr-o lume moderna, iubirea poate face oamenii mai buni sau poate mai rai, ne poate face fericiti sau nefericiti. Dar important e ca putem simti toate astea, ca ne face oameni in primul rand. M-am intrebat tot timpul de ce e nevoie de o tragedie ca sa intelegem importanta vietii noastre pe lumea asta. De ce e nevoie de o tragedie ca sa ne descoperim sensibilitatea si sa apreciem lucruri invizibile pana atunci. Pentru ca ea exista in noi, dar prea tarziu invatam sa o scoatem la iveala.
- Ati avut concerte? Cum apreciaza publicul noul vostru album?
- Concerte am avut putine. Dar cei care au ascultat albumul spun ca e extraordinar. Si - sincer - asa cred si eu. (rade!). Acum punem pe picioare un band pentru a-i da materialului o forma de scena. Vrem ca spectacolele noastre sa aiba un sunet mai plin si sa fie naturale, omenesti. Tehnica nu poate, din pacate, sa inlocuiasca prezenta instrumentistilor pe scena. In schimb, cei care sunt curiosi pot vedea videoclipul nostru, filmat la piesa Perle in mare, o piesa pe cat de sensibila, pe atat de energizanta. Videoclipul s-a filmat la Navodari, la o temperatura care ne-a facut sa nu mai vrem inca unul la fel, intr-o mare inca ostila bailor, dar extrem de atractiva ca imagine pentru un decor de clip.
- Daca ar fi sa ne luam dupa numele trupei, am zice ca e vorba de o solista exuberanta si plina de energie. Este adevarat?
- Da, Mariana este plina de o energie benefica, pozitiva. Si, in plus, ea e una dintre fiintele care si elibereaza catre cei din jur solaritate. Este ambitioasa, perseverenta, nonconformista si foarte deschisa spre nou, ceea ce e minunat pentru un artist.
- Iar tu cum te-ai caracteriza?
- Extrem de sofisticat la gand, simt si gust! Eu divinizez spiritul uman si toata viata mea se bazeaza pe asta. Mariana e fericita. Eu insa caut mereu ceva ce nu sunt sigur ca o sa gasesc. Nici nu prea pot defini ce anume caut! Sunt unele momente cand muzica imi e de ajuns, dar alteori pur si simplu nu imi mai e suficient.
- Cum iti incepi ziua?
- Sunt matinal, la ora 8 sunt cu cafeaua deja bauta si, din pacate, cu tigara in mana. Va veti mira, dar in timpul zilei nu ma ocup deloc cu muzica. Nu pot tine muzica precum un zumzet continuu care sa-mi umple clipele. Muzica e ceva ce trebuie sa ascult preocupat numai de asta. Asa ca ziua se umple la mine de liniste. Am nevoie de liniste ca sa gandesc lucrurile clar. Rasfoiesc adesea programul Hbo in cautare de filme bune, atunci cand nu am de lucru la studio. Unde, iar va veti mira, nu stau toata ziua. Prefer sa stau doar cateva ore pe zi si sa lucrez cu adevarat. In rest, sunt singur si depun eforturi sa ma acomodez cu noua mea conditie.
- Unde va sunt radacinile? Sunteti bucuresteni?
- M-am nascut la Horezu, intr-un loc cu vechi radacini religioase, unde istoria e parca prezenta in orice clipa. Si totusi, eram doar in trecere, caci copilaria mi-am petrecut-o la Craiova. Sunt prea batran (rade!) ca sa-mi mai amintesc ceva. Stiu doar ca nu a fost nici prea bine, nici prea rau, o copilarie comunista, colorata in cenusiu, care nu mi-a lasat prea multe amintiri. Prin clasa a opta, in urma unui scandal cu tatal meu, am reusit sa-l conving sa ma lase sa-mi cumpar o chitara electrica. Si-ar fi dorit ca eu sa fiu inginer, dar spiritul meu de Geaman era mereu nelinistit. De teama ca am sa ajung sa fac ingineria, la 18 ani am fugit de-acasa. Am facut o halta de vreo trei luni pe la mare, ca sa imi incarc bateriile. Am lucrat o vara intreaga in port. Imi mai amintesc doar serile cand in cabina in care dormeam ramaneam doar eu cu chitara. Apoi am luat drumul Bucurestiului, unde am facut pentru inceput armata. Si, fiindca in armata am avut ocazia sa cunosc multi baieti faini care aveau legatura cu muzica, cand am terminat-o am si inceput sa cant intr-o trupa: Onix, o formatie buna, care insa s-a risipit repede.
[i- Si Mariana?
- Ei bine, Mariana e nascuta intr-o localitate care se cheama Vlad Tepes, unde are un rau care ii este foarte drag, despre care vorbeste mereu cu veselie si unde se duce si se plimba de fiecare data cand simte nevoia sa-si puna ordine in ganduri. E si ea venita in Bucuresti de multa vreme. Ne iubim orasul in care habitam si nu prea inteleg de ce toti oamenii care traiesc in provincie il percep rece si prea complicat.
Foto: Media Services