La cinci kilometri de Sfantu Gheorghe, Covasna, pe un podis ce ramane inverzit pana la prima zapada, se intinde proprietatea lui Nicolae Ciprian Vranceanu - neam de mocani din Bretcu, nepotul "chiaburului" Nicolae Vranceanu (pe a carui cruce sta scris: "Aici odihneste omul care n-a obosit niciodata"). Desfasurata pe zeci de hectare, cumparate in ultimii 15 ani de la localnicii din satul Sancrai, mosia lui Vranceanu a crescut pe deal in sus, pana la liziera unei paduri de fag. Carari serpuinde sfasie pajistea pe care paste in tihna o herghelie de lipitani. Cativa kilometri de garduri albe marcheaza teritoriul. Mii de puieti de tei te duc cu gandul in viitor, cand vor potopi zarea cu mirosul florilor. Este o lume in facere, un taram abia trecut de la vis la implinire.
Daca ridici privirea spre sud, peste Campul Covasnei, Tara Barsei te intampina cu muntii si dealurile ei curbate. Este Arcul Intracarpatic, cu Postavarul si Cristianul Mare - varfuri albastre de straja. Spre rasarit, lanturile Bretcului si Ciucei marginesc poarta Baraoltului. La nici 20 de kilometri se afla Brasovul, iar la jumatate din aceasta distanta, dormiteaza trista vestita statiune imperiala Valcele. Daca esti o fire meditativa, de pe platoul lui Vranceanu iti trebuie o zi intreaga sa cuprinzi toata bogatia peisajului. Dar daca ai ajuns aici, e greu de spus ca iti mai ramane timp de meditatii. Pentru ca ai ajuns la una dintre cele mai dinamice si fermecatoare pensiuni turistice din tara: "Pensiunea cu cai multi". Daca-ti plac caii aici e locul potrivit pentru tine, incepator sau avansat in arta echitatiei. Daca nu-ti plac caii, si nici peisajele panoramice si bulzul pe gratar, atunci esti turistul altei pensiuni...
Cu familia in sa
Nicolae Vranceanu are copii multi. In afara de cel mic, Ciprian Ioan, care abia invata sa mearga, toti ceilalti stau bine in sa. Imbracati in mandre costume populare de pe Valea Oituzului, Gabriel, Vlad, Alexandru, Valentin si Nicolae, alaturi de tatal lor, defileaza la cererea turistilor, atunci cand se intampla sa fie toti acasa. Daca nu, fiecare vizitator primeste un Cd cu familia in sa, surprinsa in diferite ocazii. Cei sase Vranceni sunt nelipsiti de la marile sarbatori ale romanilor. Cele mai spectaculoase sunt 1 Decembrie si 15 august - ziua in care, in 1916, batalioanele romane au trecut Carpatii in Transilvania. Tatal si fiii deschid defilarile, iar la vederea mandrilor calareti, trecatorul, roman sau ungur, ramane mut de admiratie. Nicolae Vranceanu stie cat de frumoasa este echipa lui de feciori. De aceea, filmul nenumaratelor ei defilari face parte din oferta turistica a pensiunii. Este un legamant facut memoriei bunicului Nicolae, ciobanul viteaz din trecatoarea Oituzului.
"E vremea de a reconstrui tara,
incepand cu fiecare palma de pamant
si cu fiecare suflet de om"
La "Pensiunea cu cai multi" nu mergi ca un simplu turist, in cautare de odihna. Aici vii sa inveti sa calaresti, sa asculti povestile Oituzului, sa te relaxezi intr-unul dintre putinele ranch-uri autentice din Romania. Pe langa cei 19 cai si nenumarate pasari de curte aferente unei mari gospodarii taranesti, cateva vulpi, caprioare, iepuri si jderi, protejate intr-o minigradina zoologica, te asteapta sa le admiri de aproape. Tot ce se bea si se mananca la pensiune provine din surse proprii si din sat. Taranii, in marea lor majoritate secui, sunt bucurosi ca au unde sa-si vanda produsele din gospodarie. Meniul pensiunii cuprinde mancaruri ca la bunica din Poiana Sarata, dar si gulas si papricas local. Pensiunea a devenit un spatiu multicultural, un loc de invatatura si de dezbatere dintre romani si maghiari, un adevarat forum al tolerantei. Localnicii sunt bucurosi ca "romanul de pe deal" a adus dezmortirea satului si locuri de munca. Asa cum sta scris pe un panou din sala culturala, (pensiunea are si asa ceva), pentru Nicolae Vranceanu e vremea "de a reconstrui tara, incepand cu fiecare palma de pamant si cu fiecare suflet de om". Iar la aceasta reconstructie sufleteasca, el mizeaza si pe vecinii sai maghiari. Convins de acest adevar, "cow-boy-ul de Sfantu Gheorghe", cum i se mai spune, a inaltat un drapel tricolor in mijlocul proprietatii. Este acelasi drapel cu care defileaza calare la 1 Decembrie.
Prin construirea pensiunii si a terenului de echitatie, Vranceanu a realizat investitia vietii sale. Dupa parerea lui, este un semn concret ca schimbarea vietii romanesti este posibila. "Sa vina oamenii, sa vada", spune, "cum poate fi sfintit un loc daca ai vointa, muncesti pe branci si te intelegi cu vecinii. Este un mic punct de plecare in reconstruirea Romaniei. Mi-am pus tot sufletul in zidirea acestei lucrari".
Laci, Zoli, Tamas, Aron si Gyuri bacsi
Inscrieti-va in clubul de echitatie "Sfantu Gheorghe" din Sancrai! Din el fac parte romani si maghiari, fiindca iubirea de cai trece dincolo de barierele etnice. Ingrijitori la grajduri sunt Laci, Zoli, Tamas, Aron si Gyuri, tineri secui din partea locului, aflati tot timpul la dispozitia turistilor, cu seile si trasurile pregatite. Vorbesc romaneste greoi si cu accent, dar au bunavointa. Iarna, te invita la plimbari cu sania si iti dau lectii de schi. Primavara, vara si toamna, iti ofera raiduri in trasuri sau calare. La trasurile cu spite albe, musai sa inhami cai albi. Asa suna porunca traditiei.
* * *
In august recent, zeci de "amazoane" si copii au luat parte, pentru prima data dupa 50 de ani, la finala pe tara a intrecerilor de calarie. Constructia lui Vranceanu a fost astfel omologata la nivel national. Si-a pus cizmele, cravata, palaria si jacheta de cow-boy. Pozand martial, calare pe unul dintre lipitanii preferati, cu drapelul clubului desfasurat in vant, fericitul mosier de Sancrai declara: "Sa stergem tot ce a stricat comunismul, sa reparam tot ce se mai poate repara. Romani si unguri, sa innodam traditia interbelica in turism". La concurs, un loc de frunte i-a revenit fiului sau, Alexandru, de 12 ani. Imbracat intr-un impecabil costum de jochei, bine strans in sa pe armasarul Macedon, el a impresionat publicul cu salturile perfecte efectuate cu maiestrie de profesionist. Coincidenta de nume cu vestitul imparat (Alexandru Macedon) a fost sarea si piperul din indemnurile suporterilor. "Cal-calaret, doua suflete pereche", spune Vranceanu. "Asa sunt Alexandru si Macedon al sau. Copiii crescuti din primele clipe cu animale, si in special cu cai, sunt parte din cel mai intelept sistem de educatie. De aceea, multi parinti isi trimit copiii la noi in tabara. Vin cu frica, nici n-au mai vazut cai de aproape, dar pleaca beti de fericire, stiind sa calareasca."
Oferta unui paradis
"Ne preocupa promovarea cailor de rasa in Romania", spune Vranceanu. "Stiu ca oamenii de munte sunt oameni de actiune. Iar eu sunt un om de munte. Am 19 cai, armasari, manji, iepe si ponei. Filosofia pensiunii noastre se inspira din traditia crescatorilor de cai de la munte. Dupa primul cal si primul grajd, am fost luat de val. Mi-am amintit de tinerete, cand mergeam calare la nunti. Traditia din satul nostru, Poiana Sarata, de pe Valea Oituzului, cere ca fiecare fecior sa stie sa stea in sa si sa dea copitele cailor cu crema inca din frageda pruncie. Avem 36 de locuri de cazare la nivel de doua margarete. Avem suficiente trasuri, sa transportam o nunta intreaga pe dealuri. Spunem povesti si punem pe video filme cu cai. Gazduim discutii despre cai, iar pentru curiosi oferim lectii de crestere a cailor. Ii invatam cum comunici cu ei".
Preturile sunt promotionale, intre 20-30 euro pensiune completa, inclusiv servicii de calarie. La o astfel de oferta, poti spune ca niciodata toamna nu fu mai frumoasa la Sancrai. Sunati la 0267/351.351, 0741/149.719 sau 0723/594.903 si "luati-va o intalnire", vorba poetului, cu Nicolae Vranceanu si lipitanii lui de elita.